Mecanismele organismului stresat

Viaţa înseamnă 10% lucruri care ni se întâmplă şi 90% reacţiile noastre faţă de ele. În zilele noastre, o avalanşă de stimuli ne zguduie abilitatea de adaptare. Iar slaba gestionare a stresului declanşează boli reale şi scade semnificativ calitatea vieţii.

„Reduceţi stresul!" - ne recomandă medicii, aproape indiferent de problema noastră de sănătate. Din păcate, sfatul rămâne prea puţin înţeles la adevărata lui valoare şi, mai ales, prea puţin pus în practică.

Citiţi şi:

Bananele, aliatele sistemului nervos

Simţim stresul în cap, în inimă, în stomac, pe şira spinării. O cascadă de răspunsuri hormonale şi neurovegetative ne permit să ne adaptăm la evenimentele solicitante, după modelul „luptă sau fugi".

De ele depind capacitatea noastră de a ne mobiliza, de a duce la îndeplinire sarcini, de a interacţiona în societate. Totuşi, un stres constant, cronic, dar şi răspunsul exagerat la un stres acut pot provoca stări patologice, cu consecinţe negative asupra creierului şi asupra organelor periferice.

Neurotransmiţătorii stresului se eliberează la nivel cerebral, dar şi la periferie. Este vorba de adrenalină, de noradrenalină şi de vasopresină, de cortizol şi de factorul de eliberare a corticotropinei (CRF), eliberat de hipotalamus. Mai ales ultimii doi par să pună probleme organismului, atunci când sunt eliberaţi pe termen lung şi într-un ritm neregulat. Iată care pot fi consecinţele.

Simpatic versus parasimpatic

Adaptarea la stres se realizează cu ajutorul sistemului nervos simpatic. Acesta pune organismul în alertă, spre deosebire de sistemul nervos parasimpatic, ce asigură funcţionarea organismului în condiţii de odihnă. Cele două sisteme se află într-un echilibru permanent, alternându-şi supremaţia de la o etapă la alta.

Psihologic şi biologic.

Stresul ca suprasolicitare se interpretează din punct de vedere psihologic, dar şi bio­logic. Endocrinologul canadian de origine maghiară Hans Selye a fost printre primii care au demonstrat existenţa stresului biologic, în anii '50.

De exemplu, febra musculară este o reacţie la stres (la suprasolicitarea prin efort), după cum un fascicul de lumină pulsatilă plasat la nivelul pielii provoacă un stres capilarelor şi fibroblaştilor (celule conjunctive). Acestea se modifică şi se deplasează, grăbind vindecarea rănilor.

Grăbeşte îmbătrânirea

La nivel celular, au loc reacţii biochimice complexe, de oxidoreducere, în cursul cărora se pot forma radicali liberi de oxigen. Similar unei felii de măr, care lăsată în aer liber îşi schimbă culoarea şi se deteriorează, celulele îmbătrânesc mai repede sub acţiunea acestor substanţe. Procesul poartă numele de stres oxidativ şi este accelerat de stilul de viaţă haotic şi de stres. În plus, el favorizează apariţia de modificări celulare ce pot sta la originea bolilor degenerative precum artroza.

Probleme psihice

Stresul cronic provoacă dereglări la nivelul axei hipotalamo-hipofizare, ceea ce duce la tulburări precum anxietatea, depresia, atacurile de panică şi stresul posttraumatic. Substanţele eliberate în condiţii de stres au efecte asupra zonelor responsabile de gândire şi de  frică, asupra circuitelor de recompensă, precum şi asupra ritmului somn-veghe, putând duce la insomnii. În plus, stresul scade dorinţa sexuală.

Boli cardiovasculare

Stresul cronic creşte riscul apariţiei aterosclerozei, principala cauză de infarct miocardic acut şi de accident vascular cerebral. Se pare că de vină sunt substanţele inflamatorii eliberate în condiţii de stres, care agresează peretele intern al vaselor, favorizând, în timp, depunerea de colesterol.

Şi stresul acut poate provoca evenimente dramatice, din cauza tahicardiei (creşterea ritmului cardiac). O inimă afectată de cardiopatie ischemică, cu artere coronare bolnave, primeşte insuficient sânge oxigenat în condiţii de efort suplimentar de contracţie.  Şi se poate opri.

Sindrom metabolic

Poate că cea mai insidioasă consecinţă a stresului cronic este sindromul metabolic, premergător diabetului zaharat de tip II şi bolilor cardiovasculare. Sunt la risc persoanele „plinuţe" în talie (bărbaţii cu o circumferinţă de peste 102 cm şi femeile cu peste 88 cm), cu hipertensiune arterială, cu hiperglicemie, cu valori crescute ale trigliceridelor şi scăzute ale colesterolului „bun" în sânge. Diagnosticul se pune pe baza prezenţei a cel puţin trei dintre aceste criterii.

Afecţiuni respiratorii

Un eveniment stresant ne precipită respiraţia şi creşte riscul declanşării unei crize de astm la persoanele afectate de această boală. Potrivit cercetătorilor de la Şcoala de Medicină a Universităţii „Harvard", stresul cronic prezent la femeile însărcinate creşte riscul feţilor de a dezvolta astm bronşic mai târziu, de-a lungul vieţii.

Tulburări endocrine

Dezordinea cerebrală pe care o provoacă stresul se reflectă şi în activitatea glandelor endocrine, aflate sub control cerebral. Stresul afectează creşterea copiilor (aflată sub controlul hipofizei), activitatea tiroidei, dar şi capacitatea de reproducere.

Slăbirea imunităţii

Stresul cronic creşte predispoziţia organismului de a contracta infecţii, întârzie vindecarea rănilor, dar poate provoca şi un răspuns inflamator exacerbat.

Căderea părului

Stresul este una dintre cauzele alopeciei. Ipoteza a fost confirmată printr-o descoperire întâmplătoare: şoriceii lipsiţi de păr care au primit astressin B, o enzimă antistres menită să anihileze efectele stresului asupra intestinului, s-au acoperit de blană.

Acnee

Cortizolul stimulează secreţia de sebum şi duce astfel la îngrăşarea tenului şi la apariţia sau la agravarea acneei.

Tulburări digestive

În condiţii de stres acut, scad secreţia  şi motilitatea digestivă, dar unele persoane resimt o accelerare a tranzitului. Stresul îndelungat poate duce la sindrom de intestin iritabil (dureri abdominale şi alternanţă între constipaţie şi diaree).

Specialistul nostru
Ştefan Milea
Profesor consultant
Catedra de Psihiatrie
şi Psihologie a Copilului
şi Adolescentului, UMF
„Carol Davila" Bucureşti

Noţiunea de stres ascunde controverse. La modul general, ea este utilizată pentru a desemna: factorii care produc o tensiune unui sistem biologic (factori de stres), răspunsul la această tensiune sau consecinţa acesteia (stare de stres), stresul psihic, stresul fizic, stresul adaptativ (eustres) şi stresul dezadaptativ (distres).

Referitor la distresul psihic, el este generat de ceea ce în mod general numim psihotraumă, respectiv acea solicitare care, depăşind capacitatea individului de a-i face faţă, produce disfuncţionalităţi psihice şi/sau somatice (somatizări) imediate sau la distanţă. Aici nu trebuie uitat faptul că şi ceea ce este bun şi necesar, dacă este prea mult, strică.

Consecinţă

Stresul poate provoca boli psihosomatice, lipsite de cauze organice. 

Metode prin care gestionezi stresul

Momentele relaxante ne ajută să ne concentrăm mai bine, dar evită să te laşi distras prea des

„Ce frumos este să nu faci nimic şi apoi să te odihneşti", spune un proverb spaniol. În realitate, noi încercăm să facem prea multe lucruri în acelaşi timp, iar aceasta este una dintre sursele majore de stres în lumea modernă. Iată câteva metode recomandate de specialişti pentru a diminua stresul de fiecare zi.

1 Pune-ţi ordine în viaţă. Fă mişcare, mănâncă mai simplu, mai natural, acordă-ţi timp pentru a-ţi reîncărca bateriile. Studiile arată că mişcarea duce la eliberarea de substanţe benefice pentru creier, ce induc o stare de relaxare psihică şi fizică şi stimulează procesele gândirii.

Alimentele naturale (peşte gras, nuci, legume, fructe şi zarzavaturi) conţin enzime care combat procesele oxidative la nivel celular. Iar tehnicile de relaxare chiar relaxează, oricât de reticenţi am fi la gândul de-a pierde o oră pe săptămână „meditând" sau zece minute zilnic respirând profund. Ele ne ajută să ne eliberăm mintea de zgomotul de fond şi să ne concentrăm asupra lucrurilor care contează cu adevărat.

2 „Ajută-i pe ceilalţi să fie calmi", spunea Dalai Lama, liderul budist tibetan. Abordează câte o singură problemă. Organizează-te şi prioritizează informaţiile şi stimulii care te bombardează zilnic. Învaţă să spui „Nu".

3 Atunci când situaţiile par fără ieşire, ia o pauză, permite-i organismului să nu mai pompeze cortizol şi creierului să nu mai fie ghidat de emoţii, apoi informează-te în legătură cu soluţiile alternative.

4 Înconjoară-te de oameni care te ajută să înţelegi mai bine lucrurile din jurul tău şi pe tine însuţi. Comunică deschis cu ei. Evită să construieşti relaţii bazate pe dependenţe. Nu te teme să pui întrebări şi să lămureşti neclarităţile.  

5 Nu căuta refugiu în tutun sau în alcool. Pe nesimţite, pot provoca dependenţă.

Eustres şi distres

Organismul nostru nu poate funcţiona fără un pic de stres, motiv pentru care unele persoane inventează probleme, atunci când toate par să le meargă foarte bine. Astfel, o stimulare moderată ne menţine tonusul psihic şi fizic şi este benefică pentru organism. Acesta este eustresul sau stresul bun, la care organismul se adaptează optim.

Dacă stresul depăşeşte o intensitate critică sau are o durată prea mare, ce depăşeşte capacitatea de mobilizare, vorbim despre distres, adică stres rău. De cele mai multe ori, performanţa şi sănătatea au de suferit din cauza distresului, dar, uneori, şi eustresul poate pune probleme persoanelor bolnave.

Pericol de contaminare

Potrivit medicilor veterinari americani, posesorii de câini care se îngrijorează constant că animalul lor ar putea să se îmbolnăvească ajung să le transmită acestora starea de stres. Iar acest lucru declanşează modificări hormonale şi creşte riscul de boli la animale.

Recomandare editorială

Mai multe informaţii despre stresul legat de problemele de serviciu găseşti în cartea „Cum să te aperi de stres", din colecţia „Psihologie practică", publicată de editura Trei: despre cât este de greu să faci o schimbare, despre tipurile de personalităţi umane cu care interacţionăm la locul de muncă, dar şi despre modalităţi de adaptare la stres.

Chestionar: Află cât de mult te oboseşte serviciul

Citeşte afirmaţiile de mai jos şi, în funcţie de cât de mult ţi se potrivesc, acordă-ţi puncte:  0 pentru „Da, cu siguranţă", 1 punct pentru „Mai degrabă da", 2 puncte pentru „Mai degrabă nu" şi 3 puncte pentru „Nu, deloc". Calculează-ţi punctajul.

1 În general, îţi place meseria pe care o ai.
2 Reuşeşti să te concentrezi la serviciu.
3 Ai suficient timp pentru a-ţi îndeplini sarcinile de serviciu şi suficient timp pentru viaţa personală.
4 Dormi bine şi nu eşti distras de griji profesionale.
5 În weekend, reuşeşti să nu te mai gândeşti la serviciu.
6 Comunici bine cu colegii şi cu şefii.
7 Instrucţiunile pe care le primeşti sunt clare şi logice.
8 Ai dreptul la iniţiativă şi la autonomie la locul de muncă.
9 Eşti încrezător în stabilitatea postului tău.

Interpretarea rezultatelor:

Între 0 şi 9 puncte: Pari a fi bine adaptat la solicitările serviciului şi doar problemele care ţin de organizare stau în calea mulţumirii tale depline.

Între 10 şi 15 puncte: Suferi de un stres moderat. Încearcă să-ţi organizezi mai bine timpul petrecut la serviciu şi să discuţi cu colegii şi cu şefii tăi calm, diplomatic, în momentele libere pe care le aveţi. Foloseşte-ţi la maximum timpul liber, pentru a te relaxa.

Peste 15 puncte: Eşti prea stresat. Ai nevoie să te detaşezi şi să înţelegi ce ţi se întâmplă pentru a putea scăpa de aceste griji. Poţi să apelezi la un jurnal în care să notezi, pe patru coloane, grijile care te marchează, ce ai de gând să faci pentru a le rezolva, care sunt progresele, dar şi greşelile pe care le-ai făcut zi de zi, inclusiv cum ai putea reacţiona diferit cu altă ocazie.

Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog,
psihoterapeut

Gestionarea stresului implică nişte schimbări în stilul de viaţă. De multe ori, cel stresat nu îşi conştientizează la timp limitele de adaptare şi merge până când simptomele fizice îl opresc. Îşi doreşte mult să nu mai fie stresat, însă nu e dispus să negocieze sau să schimbe ceva. Această rigiditate duce la eşec în gestionarea stresului, la fel ca şi negarea faptului că el este cel în măsură să facă ceva pentru a se simţi mai bine.

Această persoană se plânge, dar aşteaptă ca schimbarea să vină din afara sa. O altă greşeală ţine de amânare - îşi fixează noi limite, spunându-şi că încă puţin nu-i va face foarte rău. O altă greşeală vine din stima de sine scăzută, când persoana simte că nu mai poate, dar nu are curajul de a mărturisi acest lucru, pentru a nu dezamăgi pe cineva important pentru el sau chiar pe sine.

Statistică

40% din persoanele stresate mănâncă mai mult decât au nevoie, iar 10% beau alcool.