Locul in care copii cu malformatii muncesc ca sa-si invinga soarta

Sectia de recuperare, unica in tara, nu poate deveni Centru de referinta din cauza birocratiei

Alexandru, de trei ani si doua luni, sta la mama lui in brate si isi sprijina capul de umarul ei. Nici nu ar putea altfel. S-a nascut suferind de hidrocefalie, iar acum circumferinta capului sau este de 74 de centimetri. La doar cateva luni, circumferinta era de 90 si ceva de centimetri. "La nastere nu mi-au spus nimic. Dar am tot vazut ca ii creste capul, caciulitele ii ramaneau mici foarte repede. De atunci, am tot mers pe la medici. Prima data ne-am dus la Campulung Muscel, apoi la Pitesti si Bucuresti. Peste tot mi-au spus ca nu are nici o sansa sa traiasca. Unul dintre medicii la care am ajuns mi-a spus chiar sa ma duc acasa si sa astept sa moara. Imi tot spuneau ca, la un moment dat, capul o sa plesneasca. Asa ca m-am dus acasa si l-am botezat. Macar sa moara crestinat...", povesteste mama lui Alexandru. Parintii lui nu s-au resemnat. Au mai venit o data la Bucuresti, au incercat si la Timisoara - nimeni nu-i dadea nici o sansa. "Pe atunci, Alex avea deja un an si opt luni. Medicii imi spuneau ca eu il tin in viata, pentru ca il iubesc si il ingrijesc foarte bine", mai spune mama micutului. Sansa a venit, pana la urma. Un prieten de familie s-a interesat in Italia si a aflat ca exista posibilitatea efectuarii unei operatii, care costa 10.000 de euro. "Asa ca am muncit mai mult decat as fi crezut ca sunt in stare, m-am mai imprumutat, am strans din stanga si din dreapta si am reusit sa adun banii", explica doamna M. Pe 12 iulie, anul acesta, Alexandru a fost operat in Italia, iar de atunci, circumferinta capului sau a scazut de la 90 si ceva de centimetri la 74 cm. Acum, Alexandru este internat in sectia de recuperare a copiilor cu deficiente fizice si neuro-psihomotorii din cadrul Spitalului "Marie Curie" din Capitala. Asta pentru ca trebuie sa invete sa mearga si sa-si foloseasca trupul. Dan Ionita, in varsta de sase ani si jumatate, este si el internat in aceeasi sectie. Este de o veselie debordanta si o curiozitate iesita din comun. Se tot fataie prin camera, fara sa para a fi deranjat de carje si de fiarele care ii sunt insurubate in osul piciorului drept. "Am un picior mai scurt. D-aia am asta bagata in picior", spune Dan, fara nici o umbra de tristete pe chip. Pe cand era insarcinata in cateva luni, mama lui Dan a trecut printr-un accident de masina. "Imediat dupa accident, am facut ecografie si tot ce mai era nevoie, dar medicii nu au observat nimic in neregula. De fapt, Dan facuse o fractura intrauterina. Dupa ce am nascut, nimeni nu imi spunea ca Dan are o problema, dar, pana la urma, am observat singura", povesteste mama lui Danut. De sase luni, Dan are montat un dispozitiv care ii alungeste piciorul. Medicii spun ca mai este nevoie de inca un an, deocamdata. Acum, diferenta dintre cele doua picioare este de 10 centimetri. "Problema este ca, asa cum este normal, piciorul bun creste in mod natural, asa ca este greu ca celalalt sa-l ajunga in lungime", mai spune mama lui Dan. La sectia de recuperare a ajuns pentru ca, din cauza durerii, nu mai poate intinde piciorul. Sectia de recuperare in care sunt internati acesti copii are o capacitate de 100 de persoane, dintre care, 30 de paturi pentru mame. "La noi se face cea mai corecta si riguroasa recuperare a copilului din tara. Practic, la noi se da ora exacta. Dar nu avem ce cauta in strategia de dezvoltare a unui spital de urgenta. Asa ca luptam sa devenim centru national de recuperare, independent de spital. Constructia este, oricum, separata de spital, are spalatorie proprie, spatiu de tratament, laborator de ortoprotezare si personal specializat in Franta, Israel, SUA, Germania. O data cu aceasta transformare, se va permite cresterea numarului surselor de finantare si de obtinere de noi fonduri. In noua ani, de cand functionam aici, nu am vazut carne in farfuriile celor mici. Asta pentru ca la un spital de urgenta nu este mare nevoie de un regim foarte bogat. Dar copiii de la noi depun efort fizic de zi, in salile de gimnastica, si au nevoie de forta", spune dr. Luminita Padure, seful sectiei de recuperare.