Legea Spitalelor obliga fiecare functionar din Ministerul Sanatatii sa faca parte dintr-un CA

Activitatea nu e retribuita, dar costa deplasarile prin tara

Legea Spitalelor recent adoptata creeaza haos in unitatile sanitare de varf. Cu toate ca autoritatile se straduiesc de cativa ani sa organizeze activitatea spitalelor, legea publicata nu se aplica inca si a fost deja modificata. Principala prevedere care va crea probleme se refera la unitatile clinice sau la cele universitare, precum si la institutele de cercetare, unde directorul general trebuie sa fie neaparat cadru universitar. Autoritatile sustin ca scopul legii este responsabilizarea directorilor, dar in cazul spitalelor clinice, sefii au cartile de munca la... facultatile de medicina. Ministerul Sanatatii nu considera ca ar fi o problema in cazul in care un profesor sau conferentiar nu ar vrea sa detina functia de director de spital. Daca se epuizeaza toate variantele din unitate, la concursul de director s-ar putea inscrie un candidat "universitar" din alta institutie!? E greu de crezut ca profesorii vor refuza sefia picata din cer, dar si mai improbabil sa fie acceptat director un medic din alta clinica. Nici nu e de dorit, scopul restructurarii in Sanatate fiind tocmai introducerea competitiei intre clinici. Cum sa te conduca un profesor dintr-o unitate concurenta? Cea mai mare bataie de cap o da insa componenta consiliului de administratie al spitalului. Promovata cu indarjire de senatorii si deputatii medici, legea obliga Ministerul Sanatatii sa aiba cate 4 reprezentanti in consiliile celor 40 de institute din subordine. Dintre acestea, numai 16 sunt in Capitala. Cum ministerul nu avea personal care sa acopere 160 de posturi in consilii s-a ajuns la o solutie de compromis. S-au desemnat cate 4 membri ai MS la institutele din Bucuresti si doar cate unul in tara, restul fiind numiti prin ordin de ministru din cadrul DSP-urilor. Fiecare functionar eligibil din minister face parte din "n" consilii. Cat de eficienta este prevederea se va vedea dupa ce vor aparea notele de plata: o data pe luna fiecare membru al consiliului de administratie va trebui sa se deplaseze la sedinta CA, sa plateasca transportul si cazarea, cu toate ca nu sunt remunerati. Cu cat spitalul este mai departe de Capitala, cu atat vor creste costurile de "reprezentare". Aberatiile continua si la aplicarea legii. Cu toate ca nu se precizeaza nicaieri ca reprezentantul MS in CA trebuie sa fie de specialitatea institutului la conducerea caruia a fost numit, pentru Institutul de Urologie din Cluj a fost desemnat tot un urolog de la Fundeni, singurul care lucreaza si in minister. Daca se doreste competitie intre spitale, cum se poate realiza in conditiile in care deciziile dintr-o unitate le ia un tip de la concurenta? E ca si cum un muncitor de la Coca Cola ar fi in consiliul de administratie al Pepsi! Intrebat despre aceasta situatie, George Pavelescu, secretar de stat in MS, a spus ca "nu-i mai normal sa aiba aceeasi specialitate? La institutul din Cluj a fost un caz fericit" ca am avut urolog in minister. Secretarul de stat admite ca nu se pot numi doar medici care sa aiba aceeasi specialitate ca a spitalului. Partea proasta este ca daca nu se va intruni numarul necesar de membri ai CA, activitatea spitalului ar putea avea de suferit. De ce? Pentru ca acest consiliu "aproba bugetul de venituri si cheltuieli al spitalului, aproba masurile pentru dezvoltarea activitatii spitalului; aproba planul de achizitii in vederea dotarii cu aparatura medicala, medicamente si materiale sanitare, precum si lista investitiilor si a lucrarilor de reparatii curente sau capitale".