Leacuri si fleacuri

Gata, s-a zis cu psoriazisul. La salonul de inventii de la Geneva, cativa cercetatori romani au luat o medalie de aur pentru o metoda originala de tratare a maladiei. Ei si? In fiecare an,

Gata, s-a zis cu psoriazisul. La salonul de inventii de la Geneva, cativa cercetatori romani au luat o medalie de aur pentru o metoda originala de tratare a maladiei. Ei si? In fiecare an, inventatorii romani se intorc cu valiza plina cu altfel de medalii si anunta descoperirea a tot felul de leacuri. Cu toate acestea, nici bolile, nici criza energetica nu dispar, nici castigatorii nu se aleg cu alt aur, decat acela suflat pe medalii. Care o fi secretul premierii cu aur, fara de arginti, in alte domenii, nu stiu. Culmea e ca, in sanatate, remediile pe care le propun ei vor sa vina de hac unor boli grave, cu mare impact economic si social: cancerul, SIDA, psoriazisul, imbolnavirea arterelor, diabetul. De ce nu reusesc? Statistica arata ca majoritatea terapiilor sunt respinse nu pentru ca ar fi ineficiente, ci pentru ca au efecte secundare nedorite. De altfel, produsele care se lauda ca n-ar avea contraindicatii si reactii secundare e foarte probabil sa fie lipsite si de efect. Apa de ploaie este cel mai bun exemplu in acest sens. Revenind la metodele novatoare, sa notam ca majoritatea ideilor bune, pe hartie, sunt invalidate in practica. Oricat de frumoase ar fi teoriile, oricat de apreciate de comisiile de jurizare, nu sunt obligatorii pentru organismele vii. Chiar si ipoteze pentru care s-a luat premiul Nobel sunt in prezent reverificate, deoarece studii derulate in ani de zile au dat alte rezultate. Recent, a fost pus in discutie efectul antioxidant al vitaminelor A, C si E. Chiar daca, fara ele, starea de sanatate e grav afectata, se pare ca adaugarea unor cantitati suplimentare in dieta zilnica nu protejeaza arterele, asa cum se credea. Iata de ce lansarea unui medicament nou sau a unei terapii inedite necesita studii aprofundate. In loc sa verifice efectele produsului in cateva zeci de ani, marile concerne compenseaza prin zeci de mii de teste, care "comprima" intervalul de analiza a unui produs la cativa ani. Nu de idei duc lipsa companiile care investesc in cercetare, ci de fonduri pentru testarea produselor. Pentru lansarea unui nou medicament se cheltuie cateva milioane de dolari cu patentul si cateva sute de milioane cu verificarea eficacitatii si a sigurantei. De aceea, nici nu se bat gigantii tehnologiei pe inventiile romanesti. E posibil sa aiba deja, pe agenda, alte mii de posibile piste de verificat. Ramane, atunci, vreo sansa unor entuziasti fara bani? Desigur. In colaborare cu universitatile de medicina din tara, ei pot sa inceapa verificarea teoriilor propuse. Daca se dovedeste, prin studii clinice serioase, de catre un for recunoscut pe plan regional, ca terapia da rezultate, e posibil ca aceasta sa atraga atentia unor companii dispuse sa investeasca milioane de dolari intr-un vis. O intrebare ramane: cat de credibile sunt clinicile romanesti, in lume, cand nici macar autoritatea locala, cea care da banii, nu are acces la statistici si nu poate compara rezultatele activitatii lor?