"Jumătate dintre români suferă de boli endocrine"

principal de asaltul mediatic al materialelor cu tentă sexuală. Acestea au fost temele primului Congres al Societăţii de Endocrinologie Clinică din România (SECR), despre care am discutat cu

principal de asaltul mediatic al materialelor cu tentă sexuală. Acestea au fost temele primului Congres al Societăţii de Endocrinologie Clinică din România (SECR), despre care am discutat cu prof. dr. Constantin Dumitrache, preşedinte al SECR şi director general al Institutului de Endocrinologie "C.I. Parhon".
- De ce este atât de importantă vârsta pubertăţii?
- La pubertate se ajunge la masa osoasă maximă, moment din care începem să pierdem. Dacă sexualizarea este precoce, riscurile de osteoporoză devin mult mai mari, osteoporoza apărând chiar înainte de 55 de ani.
- Pot face osteoporoză şi bărbaţii?
- Faptul că bărbaţii sunt mult mai rezistenţi şi nu pot face osteoporoză este o preconcepţie eronată. Toţi bărbaţii care suferă de hipogonadism sau au o pubertate precoce au o masă osoasă mai mică şi pot face osteoporoză. Datele arată că la trei femei cu osteoporoză se înregistrează şi un caz în care de această afecţiune suferă un bărbat. Osteoporoza este o patologie a ambelor sexe.
- Care sunt cauzele sexualizării precoce?
- Asaltul mediatic asupra psihicului celor mici, influenţaţi de materialele cu tentă sexuală joacă un rol important. Grăbeşte sexualizarea, mai ales la oraş, unde observăm cu stupoare că se ajunge la pubertate cu 1-2 ani înainte de vârsta normală, adică la 10-12 ani pentru fete şi 12-14 ani pentru băieţi. Sexualizarea poate să mai aibă de suferit şi din cauza tulburărilor endocrine, fie ele la nivelul hipotalamic, hipofizar, gonadic, suprarenal sau tiroidian. şi stilul de viaţă influenţează vârsta pubertăţii: obezitatea grăbeşte la fete apariţia pubertăţii şi închiderea cartilagiilor de creştere. Fetele sexualizate precoce vor fi persoane de statură mică, cu picioare scurte şi o masă osoasă fragilă. Picioarele sunt principalul indicator. Cu cât sunt mai lungi, cu atât pubertatea a fost mai târzie.
- Cât de frecvente sunt bolile endocrine?
- Jumătate din populaţia ţării suferă de boli endocrine, dar nu toţi le conştientizează ca atare. Să nu uităm că 30 la sută din populaţie suferă de carenţă de iod, din care 10 la sută au guşă endemică, iar complicaţiile ajung până la cancer tiroidian. Avem la Institutul de Endocrinologie în evidenţă aproximativ 6 mii de cancere tiroidiene, dintre care tratăm 3 mii pe an. Din fericire, spre deosebire de celelalte tipuri de cancer, cel tiroidian se vindecă în proporţie de 90 la sută din cazuri.
- Cum sesizăm că avem probleme cu glanda tiroidă?
- Dacă este vorba despre o deficienţă tiroidiană înnăscută, nu putem sesiza boala fără o educaţie medicală prealabilă şi astfel se va ajunge la un copil cu handicap. De aceea, diagnosticul trebuie pus încă din primele luni de la naştere. Copilul care are deficienţă tiroidiană este prea cuminte pentru vârsta lui. Nu există copil cuminte şi babă frumoasă. Dacă avem un bebeluş inactiv, care nu plânge şi nu este interesat de lumea înconjurătoare, este semn de alarmă. Un semn important este şi hernia ombilicală, mult mai frecventă în cazul deficienţelor tiroidiene.
- Care sunt simptomele cancerului tiroidian?
- În cazul patologiei de cancer tiroidian, glanda creşte excesiv, este dură la atingere, nodulară şi imobilă. Este recomandabil ca orice nodul sau orice creştere de volum a tiroidei să fie urmate de un consult la medicul specialist.

Tulburările ovulaţiei, principala cauză a infertilităţii feminine
Aproximativ 40 la sută din cauzele infertilităţii unui cuplu sunt atribuite partenerului feminin, arată un studiu OMS. Afecţiunile cele mai frecvent întâlnite care duc la infertilitatea feminină sunt tulburărie de ovulaţie - 25 la sută, aderenţele pelviene - 12 la sută sau anomaliile tubare. Cea mai frecventă cauză de tulburare a ovulaţiei - anovulaţie - este disfuncţia ovariană, urmată de disfuncţia hipotalamică şi bolile hipofizare. Mai multe informaţii despre infertilitate găsiţi în volumul "Jocul Sexualizării", scris de prof. dr. Constantin Dumitrache în colaborare cu dr. Mădălina Muşat. Volumul este o prezentare completă a sexualizării, începând cu descrierea sexualizării normale şi continuând cu sexualizarea patologică, el putând fi considerat un "roman" al cărui erou este omul, rolul şi evoluţia sa, o aventură logică şi bine coordonată în timp şi spaţiu, alternând cu "greşelile de tipar" ce apar, dar nu se perpetuează, biologia asigurând un happy end al vieţii. Fiecare cititor, fie el biolog, endocrinolog, genetician, sexolog, pediatru, ginecolog, psiholog sau psihiatru, şi nu numai, îşi regăseşte în acest volum răspunsuri sau clarificări legate de perpetuare, procesul biologic care asigură viaţa. Lucrarea este dedicată prof. dr. Barbu Ionescu, unul dintre părinţii geneticii endocrine.