Job sau facultate?

După ce încep facultatea, mulţi studenţi au deja în minte un plan de lansare a carierei. Astfel, ajung adeseori în faţa unei alegeri importante: renunţă la studii pentru o slujbă sau încearcă să le împace pe amândouă?

„O oră de acasă la muncă, şase ore în redacţie, o oră până la şcoală, patru, şase sau opt ore la şcoală, o oră până acasă....”, aşa arată programul zilnic al lui Cosmin Anghel, student în anul trei la Jurnalism. Cosmin lucrează de mai bine de un an ca redactor.

 „Mi-am luat job în primul rând ca să pot plăti chiria, întreţinerea, plus alte cheltuieli zilnice... escapade în afara Bucureştiului, ieşiri cu prietenii. Aş vrea să mă duc la şcoală constant. Aş vrea să mă atragă şcoala constant, nu doar două seminarii. Aş vrea să nu fiu nevoit să-mi iau un job acum. Am 21 de ani. Nu vreau să-mi pierd timpul alergând între şcoală, job, autobuze şi metrouri. Dar mai am un an şi trec şi de asta şi pot să zic că am trecut prin facultate ca prin brânză, îmi iau diploma şi pa.”

În SUA, universităţile îşi încurajează studenţii să aplice pentru slujbe sezoniere. Scopul acestor activităţi este de a-l învăţa pe tânăr să se integreze în colectivitate şi, de obicei, joburile sunt oferite chiar de universităţi. În schimb, studenţii români muncesc pentru că au nevoie de bani să se întreţină la facultate.

Studenţii străini lucrează în vacanţe

Tea Vasilescu, 23 de ani, a făcut clasele a XI-a, a XII-a şi primul an de facultate în SUA. Ea povesteşte că în State şi în Canada, tinerii încep să lucreze de când au drept de muncă, de la 15-16 ani, adică din liceu, dar numai pe timpul vacanţei.

„În Canada, vacanţa de vară e de patru luni, ca ei să poată strânge bani pentru a-şi plăti studiile. În timpul şcolii nu au decât joburi mici - excepţii”. Şi Dan Mutăr, student în anul doi la Daniel Webster College, locuieşte în SUA de şase ani şi spune că pentru studenţii americani nu este prea important să lucreze în timpul facultăţii. „Notele sunt mai importante”, afirmă Dan. „Joburile cele mai accesibile pentru studenţi sunt cele din cadrul universităţii - cafeteria, tutoring, asistent la secretariat”, povesteşte Tea.

Mariana Marin, 22 de ani, din Bucureşti, care a plecat cu o bursă Erasmus la Grenoble, povesteşte că în Franţa sistemul social îi ajută pe studenţi să stea în şcoală, dându-le o alocaţie în funcţie de veniturile pe membru de familie.

Astfel că studenţii preferă să stea în şcoală decât să se angajeze full-time, ca să nu piardă acest ajutor. „Majoritatea sunt angrenaţi în ONG-uri, pe bază de voluntariat. Alţii fac stagii part-time la companii şi, dacă acestea depăşesc trei luni, legea obligă companiile să îi plătească”, spune Mariana.

Alexandra Grigorianu, o studentă de 24 de ani stabilită în Belgia, urmează în prezent un master la Université Libre de Bruxelles. „De obicei, în timpul anilor universitari, studenţii din Belgia nu muncesc în cursul­ săptămânii. Dacă au un job, e în weekend sau în perioada vacanţei. Aproape toată lumea are un job de vacanţă de la 18 ani în sus”, povesteşte Alexandra. „La master, deja studenţii au joburi şi în timpul săptămânii. De obicei, part-time.

Nu este posibil să faci în paralel un job full-time şi facultatea la zi şi nimeni nu îşi doreşte să facă asta.” În privinţa joburilor disponibile pentru studenţi, Alexandra spune că acestea sunt meditaţii, joburi la supermarket, distribuirea de fluturaşi sau joburi de campus. În mod tipic, de exemplu, un job la supermarket este plătit cu aproximativ 500 euro pe lună pentru 15 ore pe săptămână. „500 de euro reprezintă 75% din cât îţi trebuie ca să trăieşti decent”, explică Alexandra.

„Nu prea poţi avea un job «serios», pentru că există legislaţie care îi împiedică pe studenţi să muncească mai mult de 20 de ore pe săptămână.” Cât despre experienţa pe care angajatorii o cer tinerilor, Alexandra spune că „există un sistem foarte bine structurat, conform căruia absolvenţii sunt integraţi la început sau într-un sistem gen internship (deci având statut de trainee) sau direct angajaţi ca junior.

După doi-trei ani, trec la următoarea etapă. După maximum cinci ani de lucrat în acelaşi domeniu poţi fi considerat «senior». Nu se întâmplă niciodată ca un puşti de 25 de ani să fie mare manager la o corporaţie internaţională şi să câştige mai mult decât taică-său. Salariile sunt, de asemenea, structurate în funcţie de experienţă. N-ai cum să fii junior şi să câştigi mai mult de suma «x» , cum se întâmplă adesea în România…”.

În prezent, Alexandra lucrează două ore pe săptămână, fiind angajată pentru o perioadă limitată. „A fost o conjunctură specială, nu este o situaţie tipică”, afirmă aceasta. „Predau un curs la colegiul unde am fost cu bursă Erasmus acum trei ani”.

Studenţii români capătă experienţă din şcoala vieţii

Sacrificiile pe care este dispus să le facă un student român pentru a avea mai mulţi bani în buzunar au avantaje şi dezavantaje. Pe de-o parte, studenţii se hotărăsc să se angajeze ca să-şi asigure independenţa financiară la care visau încă din liceu. Pe de altă parte, mulţi angajatori pretind tinerilor experienţă la angajare şi atunci dorinţa firească este de a încerca să acumuleze cât mai multă încă din facultate, pentru a putea aspira mai târziu la un statut mai bun.

„Experienţa profesională, ca un criteriu de selecţie, joacă de multe ori un rol important în decizia finală de angajare a unui tânăr”, spune Claudiu Cornoiu, consultant Resurse Umane. Este adevărat că există şi companii pentru care experienţa în câmpul muncii nu este neapărat definitorie. Sunt acele companii care mizează doar pe potenţialul de dezvoltare al tinerilor, spune Cornoiu.

 „Dorinţa de a obţine rezultate imediate de la noul angajat duce la nevoia ca acesta să aibă o experienţă profesională considerabilă. Disponibilitatea de a investi în formarea noului angajat, amânând apariţia rezultatelor, duce la diminuarea nevoii de exprienţă”, adaugă consultantul.

Reuşesc studenţii să îşi împartă eficient timpul între şcoală, job şi petreceri? Efectul pervers al necesităţii de a căpăta mult dorita experienţă şi de a avea independenţă financiară sau măcar un ban în plus de buzunar este că unii studenţi neglijează sau renunţă în cele din urmă la studii.

„La sfârşitul primului an de facultate mi s-a propus pe baza mediilor pe care le-am avut să mă angajez la o revistă ce urma să fie lansată, cu promisiunea de a putea merge şi la facultate în acelaşi timp. Am primit jobul şi în primii doi ani nu am avut probleme pentru că nu aveam program fix la serviciu şi nu lipseam de la ore.

După ce am schimbat însă locul unde lucram, nu am mai avut timp şi, încet-încet, nu am mai ajuns deloc la facultate în ultimul semestru din anul patru. Rezultatul a fost că nu am avut timp să îmi dau licenta”, povesteşte Lara Sandu, 24 de ani.

Puţini termină facultatea

Un raport privind Starea Învăţământului din România, realizat recent de Ministerul Educaţiei, arată că, deşi numărul tinerilor care au fost admişi la facultate în ultimii ani a explodat, doar o treime dintre ei au reuşit să-şi ia licenţa. Studenţii frecventează facultatea în medie doar 1,6 ani, apoi o părăsesc.

 „Rata de absolvire a învăţământului superior, calculată în raport cu numărul absolvenţilor care posedă diplomă de licenţă, este mai scăzută, atingând 37,4% în anul şcolar 2006/2007“, se arată în raport.„Sunt foarte mulţi studenţi care îşi întrerup studiile sau îşi amână examenul de licenţă pentru că sunt angajaţi şi nu au timp să îşi pregătească examenele”, declară Antonio Momoc, asistent universitar doctor la Catedra de Antropologie Culturală şi Comunicare a Facultăţii de Jurnalism de la Universitatea din Bucureşti.

 „Ei sunt cei care revin în facultate după câteva semestre sau după câţiva ani mai obosiţi, mai aproape de pensie. Sunt studenţii care au deja experienţa «mult visată» în perioada facultăţii şi care acum vor să-şi finalizeze studiile întrerupte din pricina jobului.”

Jobul dus în paralel cu facultatea este o sabie cu două tăişuri. Chiar dacă reuşesc să îşi ducă studiile la capăt, cu sau fără diplomă de licenţă, frecventarea cursurilor de către studenţii angajaţi şi calitatea studiului sunt mult reduse. Iar diplomele produse pe bandă reprezintă o altă problemă, reclamată şi de mediul de afaceri.

Străduindu-se să le facă pe toate, unii tineri reuşesc cel mult să fie superficiali şi la şcoală, şi la serviciu. „Doar 3% din absolvenţii pe care îi livrează facultăţile româneşti sunt pregătiţi la nivelul care se cere la nivel internaţional”, declara în septembrie Radu Furnică, unul dintre cei mai cunoscuţi head-hunteri din România.

Şi consultantul HR Claudiu Cornoiu este de părere că „în ultimul timp se constată o scădere a calităţilor şi a competenţelor din portofoliul de prezentare al tinerilor studenţi. Aceştia aleg să considere important doar atributul tinereţii, optimismul, neglijând partea comportamentală ce ţine de autopromovare şi partea profesională ce ţine de însuşirea unei baze teoretice.”

Cornoiu recomandă studenţilor să se raporteze cu realism la joburile existente în piaţă. „De cele mai multe ori, aceştia aplică la poziţii neconforme cu standardul de pregătire şi cu aptitudinile de care dispun. Pregătirea teoretică pe care aceştia o acumulează de-a lungul studiilor, fie ele preuniversitare sau universitare, nu este suficientă pentru a acoperi în timp profilul unui specialist. Autoeducarea este prioritară şi trebuie conştientizată şi pusă în aplicare de către tineri.”

Chiulesc pentru job

Profesorii Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării se confruntă cu problema absenteismului studenţilor care se grăbesc să se angajeze încă din anul I. Aceeaşi situaţie este întâlnită însă şi la instituţii precum Academia de Studii Economice sau Politehnica. În cazul Facultăţii de Jurnalism, „cei mai mulţi se angajează din anul al II-lea, după ce au învăţat alfabetul comunicării sau al jurnalismului”, spune Antonio Momoc.

 „Mulţi stau cu impresia că trebuie «să se califice la locul de muncă» şi au temerea că, dacă termină facultatea şi nu au deja experienţă în presă, riscă să nu mai fie angajaţi. Există o mare goană după experienţă, indiferent în ce domeniu ar fi, şi de aici decurge şi absenteismul nu doar de la seminar sau de la curs, ci mai ales din bibliotecă.

Aceşti copii nu se pregătesc în domeniul în care au intrat la facultate, nici la cursuri, nici la bibliotecă, nici la «locul de muncă». Sunt colaboratori pur şi simplu, cei mai mulţi pe studii medii şi fără carte de muncă”, adaugă asistentul universitar Antonio Momoc. „Una dintre fostele mele studente îşi motiva chiulul prin job este o fostă realizatoare de la Antena 2, care a fost «eroina» acelui scandal cu afişul Mihaelei Rădulescu.

Ea era hostess pe la diferite evenimente şi când absenta se scuza că are de lucru. Emisiunea de la care, din câte ştiu, a fost dată afară după acel nefericit eveniment (moderatorii emisiunii au difuzat pe post o fotografie cu mesaj trucat, crezând că este autentică – n.r. ), se numea „Şcoala vieţii”.

Pentru mine ea este un exemplu clasic de student care învaţă din şcoala vieţii ceea ce ar fi trebuit să înveţe din facultate, de la cursurile la care absenta: verificarea informaţiei din mai multe surse înainte de difuzare”, povesteşte Antonio Momoc. Asistentul universitar spune că există, de asemenea, şi cazuri fericite care ştiu să dozeze munca şi studiile.

„Dacă îşi iau part-time, studenţii pot avea şi experienţă în timpul facultăţii, şi studii. Dar pentru asta e nevoie de echilibru şi de multă voinţă. Cei mai mulţi dintre cei care se angajează fie nu se mulţumesc cu un part-time din pricina banilor, fie nu îl caută îndeajuns de mult şi atunci se angajează cu normă întreagă. Educaţia şi pregătirea profesională a respectivului student au de suferit.”

Cererea, mai mare decât oferta

De altfel, studenţii români sunt cât se poate de dispuşi să facă acest compromis, anume să lucreze part-time ca să poată merge şi la facultate. Însă, potrivit unui studiu realizat de eJobs şi citat de NewsIn, cererea unui loc de muncă este de nouă ori mai mare decât oferta.

Studiul arată că aproape 280.000 de tineri şi-au depus CV-ul pe portalul de locuri de muncă în primele zece luni ale anului. Asta în ciuda faptului că oferta destinată tinerilor a fost de doar 30.000 de posturi. Specialiştii site-ului de recrutare online au declarat că 85% din angajatorii care scot la concurs locuri de muncă pentru studenţi sunt companii româneşti, faţă de doar 15% companii multinaţionale.

Cele mai bine plătite locuri de muncă pentru studenţi sunt în domeniile IT şi vânzări. Aici salariul pentru un job cu jumătate de normă poate porni de la 300 euro şi poate atinge şi 500 euro. În plus, angajatorii au început să includă în pachetul salarial şi o serie de beneficii suplimentare, precum bonuri de masă, abonamente la săli de fitness, vouchere de călătorie sau programe de instruire, susţin specialiştii de la eJobs.

Ce joburi au studenţii angajaţi

9% Colaboratori pe proiecte

52% Part-time

39% Full-time

Facultatea la americani

Doar jumătate din elevii de liceu din America sunt absolvenţi, iar dintre aceştia numai jumătate se înscriu la facultate, spune Silvia Marin, studentă în anul trei la Mount Holyoke College.

“În trecutul nu foarte îndepărtat, un american putea obţine o slujbă bună doar cu diploma de liceu. Facultatea era considerată «opţională» şi încă mai e văzută aşa de multe familii”.

Există o mare goană după experienţă, indiferent în ce domeniu ar fi, şi de aici decurge şi absenteismul, nu doar de la seminar sau de la curs, ci mai ales din bibliotecă.

AntonioMomoc, asistent universitar doctor,  FJSC