Profesorul Octavian Baltag: „Nici în pustiu nu m-aş duce la un spital românesc“

Profesorul Octavian Baltag, inventatorul unui dispozitiv ce detectează începutul unui cancer la sân, nu are încredere în sistemul sanitar din România. Aparatul inventat de un cercetător de la Facultatea de Bioinginerie Medicală din Iaşi diagnostichează cancerul în maximum 10 minute, fără să fie nevoie de o biopsie.

„Adevărul": Cum aţi debutat în cercetare?

Când am terminat Facultatea de Fizică, în 1971, aveam deja două brevete de invenţie. Am fost repartizat la secţia de fizică a Academiei Române Filiala Iaşi, era Centrul de Fizică -Tehnică cum se numeşte acum, şi am lucrat la acest institut până în 2000. Până atunci, activitatea mea s-a desfăşurat în domeniul detecţiei magnetice, magnetismului, electromagnetismului şi cu o specializare foarte îngustă legată de magnetometrie. Am făcut parte dintr-un colectiv de elită care în acei ani a reuşit să trimită împreună cu colegii şi partenerii noştri de la Institutul de Fizică din Măgurele un magnetometru. În 2000 am dat examen la un concurs la Facultatea de Bioinginerie Medicală a Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi.

Citiţi şi:

Invenţie revoluţionară la Iaşi: Aparatul care depistează cancerul la sân în 7 minute (FOTO şi VIDEO)

De ce v-aţi dorit această trecere spre domeniul medical?

Nu m-am îndreptat către domeniul medical, ci către bioinginerie, cred că am cochetat puţin cu biologia, biofizica şi contactul cu câţiva colegi din studenţie m-a determinat. A fost şi o situaţie şi a trebuit să plec.

Vă este mai drag în această postură?

Da, am avut şansa să obţin câteva proiecte de cercetare naţionale şi o cooperare internaţională şi am putut să pun bazele primului laborator de bioelectromagnetism din România, în cadrul acestei facultăţi. Am avut şansa ca toţi colegii şi colectivul care conduce această facultate să mă lase să mă dezlănţui în dezvoltarea unor echipamente speciale care nu mai există în România.

Din ce vă inspiraţi?

Este greu de spus de unde mă inspir, cred că din nevoile pe care le văd în jurul meu. Am dezvoltat laboratorul pentru aplicaţii ale microundelor în medicină şi pornind de aici cred că a apărut ideea unui laborator pentru investigaţii biomedicale, folosind radiaţie electromagnetică proprie. A fost şi o dorinţă mai veche, de când am început magnetometria, să fac explorarea corpului uman cu ajutorul câmpului magnetic.

Cum funcţionează radiometrul cu microunde care depistează cancerul la sân? Ce are diferit faţă de mamografele existente în spitale?

Mamografiile actuale care sunt în spitale nu pot detecta cancerul timpuriu, ci atunci când acesta este destul de avansat. Diagnosticarea se face în urma unei biopsii. Echipamentul nostru funcţionează astfel: se fixează pe sân, se aşteaptă un moment şi se face înregistrarea din puncte în puncte astfel încât pe ecran se poate obţine o imagine grafică a sânilor. Atunci când se înregistrează o zonă roşie pe monitor înseamnă că există o problemă. Ca avantaj putem enumera că este rapidă, durează circa 7-10 minute, iar structurile care sunt dense şi care nu pot fi observate la o mamografie pot fi detectate timpuriu, înaintea unei faze clinice, a unei structuri tumorale. Intenţionez ca vara aceasta să obţin brevet de invenţie pentru aparat.

Cooperaţi şi cu Spitalul „Sfântul Spiridon" din Iaşi şi aţi avut peste 100 de pacienţi de acolo.

Aşa este, am cooperat foarte bine cu Clinica de Oncologie, am investigat aproximativ 100 de cazuri clinice, am primit un sprijin extraordinar din partea lor şi a pacienţilor.

Nu sunt oamenii sceptici la ce este nou?

Ba da, şi este firesc să fii sceptic. Sunt oameni care întotdeauna în faţa unui lucru nou spun „nu". De regulă, aceştia sunt mai mulţi decât cei care spun „da".

Aveţi promisiuni că aparatura dumneavoastră va fi folosită în spitale?

Desigur. Avem speranţe pentru că este o aparatură neinvazivă, uşor de manevrat, absolvenţii de la noi vor şti să lucreze cu aceste aparate. Problema este ca medicii din spitale să reuşească să le achiziţioneze pentru a le monta în spitale sau în cabinetele private. 

"Am avut şansa ca toţi colegii şi colectivul care conduce această facultate să mă lase să mă dezlănţui în dezvoltarea unor echipamente speciale care nu mai există în România."

„În ţara noastră nu se mai produce nimic"

Cum se pot achiziţiona aceste aparate şi la ce preţ?

Achiziţionarea se face simplu, printr-un import de echipament radiometric cu microunde pentru investigaţii biomedicale sau printr-un efort financiar suplimentar naţional pentru introducerea unui asemenea echipament. Noi avem tehnologia, avem bazele fizice şi ştiinţifice pentru realizarea unui astfel de echipament. Bănuiesc că preţul lui de intrare pe piaţă este în jur de 10.000 de euro. Pentru aparatura de la noi din laborator, investiţiile au fost mult mai mari pentru că au fost în total patru proiecte de cercetare care s-au completat reciproc. Au fost necesare nişte investigaţii suplimentare, să ne documentăm, să ştim să facem studii teoretice, experimente şi investigaţii de laborator care ne-au pus în situaţia de a putea aborda acest domeniu.

Noul aparat ar putea fi brevetat în acest an

Oamenii înzestraţi de la noi pleacă în străinătate...

Medicina românească a pierdut, dar mai mult au pierdut oamenii care aveau nevoie de servicii medicale şi de asistenţă medicală. Ştiinţa românească nu a pierdut, dovadă sunt laureaţii Nobel care au trăit într-o altă parte a lumii.

Dumneavoastră vă duceţi cu încredere în spitalele româneşti? V-aţi lăsa viaţa în mâinile medicilor de aici?

Pe colegi îi preţuiesc şi mă înclin în faţa acestei meserii şi a lor, dar sistemul îi împiedică să-şi pună în valoare meseria şi talentele pe care le au. Dacă aş fi în pustiu, cu siguranţă aş apela la ei, dar în spitalele din România cu siguranţă nu.

Care credeţi că este aparatul care lipseşte din spitale şi de care este o nevoie stringentă?

Ceea ce lipseşte este un lucru universal: banul. Cred că România poate să facă ceva, dar este singură în faţa unei situaţii economice precare. În România nu se mai produce aproape nimic din ce se producea.

Cu ce trebuie să fie înzestrat un cercetător?

Cu multă răbdare, iscusinţă, îndemânare, pasiune, sprijinul celor din jur, şi încăpăţânare, mai ales dacă ceilalţi privesc munca lui cu ironie.

Ne puteţi dezvălui planurile de viitor?

Intenţionez să fac o investigare şi o documentare din colecţia de brevete, să văd dacă în România există o prioritate pentru inventarea sistemului de focalizare automată şi, pe de altă parte, să continui la dezvoltarea echipamentelor pe care le am în laborator pentru că am doctoranzi şi sper ca împreună cu ei să aduc aceste echipamente la nivelul celor care sunt în Statele Unite.

"Un cercetător trebuie să aibă răbdare, iscusinţă, îndemânare, pasiune, sprijinul celor din jur şi încăpăţânare, mai ales dacă ceilalţi privesc munca lui cu ironie."

„Am purtat plete când nu aveai voie"

Care este programul dumneavoastră de lucru?

În 1990 mi-am înfiinţat un laborator personal în care am dezvoltat echipamentele şi cercetările în domeniul magnetometriei. M-am învăţat să stau şi într-un laborator, şi în celălalt. Ziua de lucru începe de dimineaţă la 9.00 şi se termină tot aşa. Rămân în urmă cu corespondenţa, nu reuşesc să o fac, nu-mi place să stau toată ziua pe calculator, îl folosesc pentru documentare, dar în rest prefer să-mi ocup timpul cu cărţile. Am o bibliotecă mare.

Aveţi regrete?

Îmi pare rău că nu am stat mai mult cu familia, dacă nu ar fi fost ei  în jurul şi în spatele meu, să mă susţină, poate nu ajungeam aici.

Aveţi un hobby?

Am timp de iarbă verde, zilele trecute am terminat de cosit cu coasa manuală. Fac munci agricole, smulg iarba din grădina pe care o îngrijesc aproape singur. Ca pasiune, am o colecţie de aparate de măsură vechi şi aparate radio vechi. Cred că am cea mai mare colecţie din Iaşi, sunt peste 600 de piese pe care le ţin în mai multe camere. Mi-am eliberat un laborator de electronică de la firma mea, l-am umplut cu aparate de radio. Două camere sau trei camere şi o terasă de 200 de metri pătraţi sunt pline cu asemenea obiecte. Sunt piese de muzeu, am făcut şi o expoziţie cu ele, în 2003.

Dar un viciu aveţi?

Cafeaua de dimineaţă este un viciu. O prefer pe cea turcească. Am fumat pipă, dar am renunţat. Am fumat când nu se putea fuma, am purtat plete când nu aveai voie să ai plete. Aşa poartă şi studenţii mei şi de aia mă uit cu plăcere la ei. Nu mă deranjează.

Ce părere aveţi de pensionare?

Eu sunt deja pensionat. Cadrul medical are un mare avantaj că poate munci şi după această pensionare pentru că este mai căutat de oameni. Eu m-am pensionat, dar aveam lucruri neterminate, doctoranzii pe care trebuie să-i îndrum până la capăt. În plus, noua legislaţie, cu toate defectele ei, mi-a permis să rămân în continuare la catedră. Când am terminat facultatea şi m-am dus la Institutul de Fizică Tehnică am realizat că ai mei colegi, deşi erau de aceeaşi vârstă cu foştii mei profesori, par mai îmbătrâniţi. Am realizat că de vină este lipsa contactului cu studenţii.

Cum funcţinează noul aparat

Profesorul explică cum funcţionează dispozitivul pe care l-a inventat: se fixează pe sân, se aşteaptă un moment şi se face înregistrarea din puncte în puncte, astfel încât pe ecran se poate obţine o imagine grafică a sânilor. Atunci când se înregistrează o zonă roşie pe monitor înseamnă că există o problemă.

Carte de vizită

- Este născut pe 12 iulie 1945
- 2001-prezent este profesor la Facultatea de Bioingineri Medicală
- 1971-2000 a fost cercetător la Institutul de Fizică Tehnică
- A obţinut medalia „Henri Coandă" pentru activitatea de invenţie
- În 2001 a obţinut premiul „Traian Vuia" al Academiei Române
- A obţinut peste 45 de medalii de aur, argint şi bronz la Saloanele de Inventică de la Bruxelles, Bucureşti, Casablanca, Geneva, Iaşi, Moscova