Hipertensiunea atacă tăcut rinichii

Persoanele cu hipertensiune nedepistată sau incorect tratată riscă să dezvolte afecţiuni ale rinichilor şi chiar insuficienţă renală. Două teste simple, creatinina serică şi microalbuminuria, pot spune din timp dacă funcţia rinichiului se află în parametri normali.

La nivel mondial, hipertensiunea arterială (HTA) afectează aproximativ un miliard de persoane, adică unul din cinci adulţi, şi este responsabilă de şase la sută din decese.

Supranumită „ucigaşul tăcut", boala cronică poate trece frecvent neobservată, acţionând în timp asupra organelor-ţintă: inimă, creier, rinichi. „Dacă manifestările hipertensiunii la nivelul inimii şi creierului sunt mai zgomotoase, prin infarct miocardic şi accident vascular cerebral, efectul asupra rinichilor este mult mai insidios, putând duce, în timp, la insuficienţă renală, în care se impune dializa", atrage atenţia prof. dr. Adalbert Schiller, preşedintele Societăţii Române de Nefrologie (SRN).

Analizele necesare, ieftine şi eficiente

Asocierea hipertensiunii cu diabetul zaharat creşte suplimentar riscul de afectare renală, ambele afecţiuni deteriorând capacitatea rinichiului de a filtra sângele. „Este obligatoriu ca oricărei persoane diagnosticate cu HTA să îi fie evaluată inima şi efectuate două analize simple şi foarte relevante: măsurarea microalbuminuriei (proteine) în urină şi măsurarea nivelului de creatinină în sânge", recomandă preşedintele SRN.

Aceste teste simple, care pot fi recomandate de medicul de familie, depistează în stadii timpurii deteriorarea funcţiei rinichiului. Astfel, bolnavul şi medicul pot lua măsuri pentru ca tratamentul să controleze mai bine valorile tensiunii arteriale.

După 40 de ani, testare trimestrială

Pentru a preveni instalarea unor complicaţii la nivelul acestor organe-ţintă, atitudinea faţă de hipertensiunea arterială trebuie să fie una preventivă. În primul rând, fiecare persoană trebuie să-şi monitorizeze tensiunea arterială cel puţin anual, iar după vârsta de 40 de ani, chiar trimestrial. Cei cu antecedente familiale de boli hipertensive severe trebuie să înceapă monitorizarea în adolescenţă. Acest gest nu trebuie neglijat, cu atât mai mult cu cât hipertensiunea evoluează uneori fără simptome sau cu simptome nespecifice şi nu foarte deranjante.

În al doilea rând, fiecare persoană trebuie să controleze factorii de risc ai bolii: obezitatea, consumul de sare, sedentarismul, fumatul.

Tratamentul,toată viaţa

Nu în ultimul rând, tratamentul, atât medicamentos, cât şi dietetic, trebuie început din timp şi respectat. „Beneficiile cele mai mari ale tratamentului antihipertensiv se pot obţine dacă acesta este început înaintea dezvoltării unei afectări semnificative de organ-ţintă (inimă, creier, rinichi)", subliniază prof. dr. Adalbert Schiller.

Hipertensiunea arterială este o boală cronică, de cauze necunoscute în majoritatea cazurilor. Din acest motiv, tratamentul nu vindecă boala, ci o ţine sub control. „Este foarte important ca medicul să discute cu pacientul, pentru ca acesta să conştientizeze cât de important este să urmeze corect tratamentul şi să încerce, pe cât posibil, să îşi schimbe stilul de viaţă", completează medicul Gheorghe-Andrei Dan.

Obiectivul terapiei: 140/90 mmHg

Tensiunea arterială trebuie redusă până la valori de 140/90 mm Hg. „La diabetici şi la pacienţii cu risc înalt şi foarte înalt (cei cu accident vascular cerebral, infarct miocardic, insuficienţă renală, prezenţa de proteine în urină), valoarea ţintă a tensiunii arteriale este de 130/80 mm Hg", menţionează prof. Cătălina Arsenescu-Georgescu, preşedintele Grupului de Lucru pentru Hipertensiune Arterială din cadrul Societăţii Române de Cardiologie.

Rata de control a HTA - 18%

Aproximativ 40 la sută din români sunt hipertensivi, potrivit Studiului Românesc de Prevalenţă a Hipertensiunii Arteriale şi de Evaluare a Riscului Cardiovascular în România, iar procentul creşte la peste 70 la sută în rândul persoanelor cu vârste mai mari de 60 de ani. Rata de control a tensiunii arteriale, adică procentul celor care menţin tensiunea la valori normale, cu ajutorul tratamentului, este de doar 18 la sută.