Fostă şefă de spioni, în "dosarele Scânteia"

Serialul "Adevărul deschide dosarele Scânteia" continuă azi un nou capitol: "Trecute dosare de doamne şi domniţe"

dosarele Scânteia". Începe deci "săptămâna femeilor". "Săptămâna femeilor fatale" de la Scânteia. A femeilor care au însemnat ceva, care au lăsat în urma lor o legendă şi, cum se întâmplă de fiecare dată când încerci să răspunzi la întrebarea "Cherchez la femme?", mult, mult mister.
În cele aproape 1.000 de dosare personale de cadre de la Scânteia, am identificat aproape 300 (mai precis 283) de nume feminine. Din anii "80, din anii "70, din anii "60, din anii "50. Ba chiar şi din anii "40, din ilegalitate. De pe vremea când se scotea femeia ilegală, iar femeile scânteiste, nu de puţine ori, erau vânate de Siguranţă. Vom începe seria "Trecute dosare de doamne şi domniţe" oarecum "în răspăr", cu un dosar special. Mai degrabă cu dosarul unei femei speciale. O fostă şefă (adjunctă) a serviciilor speciale/secrete. şi nu a oricărui serviciu, ci a SIE, a Serviciului de Informaţii Externe. Adică elita informaţiilor într-un stat. Adică spionajul românesc, unde doamna, cu grad de colonel, deţinea o funcţie de general cu mai multe stele. Va fi vorba în cele ce urmează despre Elena Zamfirescu, o doamnă care, înainte să lucreze în MAE şi SIE, a fost "în cărţi", adică în dosarul de cadre de la Scânteia. De la Editura Scânteia, un megaholding media al CC al PCR în care erau incluse, pe lângă ziarul Scânteia (unde Elena Zamfirescu era colaborator), şi alte organe de presă, printre care şi "Era socialistă", locul de muncă propriu-zis al doamnei Z.
Dosarul "Doamnei Z"
"Z", de la Zamfirescu. Elena Zamfirescu. Unele media uşor ostile doamnei i-au spus cu o lejeră maliţiozitate "madame Z" şi/sau "Lenuş", aşa cum s-ar zice că-i spuneau apropiaţii: cei din MAE, cei din SIE. Doamna civil Elena Zamfirescu, cheia întregului succes în spionajul "regimului Constantinescu", cum maliţios şi retoric o cataloghează generalul Talpeş (fost şef al SIE, acum om politic) într-o scrisoare deschisă adresată lui Emil Constantinescu. La Cadre, la Scânteia, doamna Z se regăseşte fie în limbajul standard: nume - "Zamfirescu", prenume - "Elena", fie simplu "tovarăşa Zamfirescu".
Dosarul de cadre al domnei (fostă tovarăşă) Elena Zamfirescu este pe cât se poate de simplu, pe atât de elocvent. Închise în coperţile de un albastru vag (de la trecerea timpului), cele 13 pagini cadristice alcătuiesc 4-5 piese uşor atipice pentru un dosar de cadre: o cerere de promovare, un referat de cadre (în două pagini), o caracterizare (semnată de redactorul-şef de la Scânteia, Mitran), un "memoriu de activitate" (piesa de bază, cinci pagini) şi o "anexă" la "memoriu", cuprinzând "lista lucrărilor publicate" (câteva sute, printre care numeroase cu referire directă la "gândirea filosofică a preşedintelui N. Ceauşescu", precum şi "recenzii" ori "sinteze informative" pentru Secţia de Propagandă a CC al PCR).
1989, 12 iunie. "Tovarăşe redactor-şef, Subsemnata..."
Prima piesă a dosarului "Z" (Zamfirescu E.) este o simplă cerere, datată 12 iunie 1989, care conţine doar două fraze standard. "Tovarăşe redactor-şef, Subsemnata Zamfirescu Elena, redactor principal la revista
Era socialistă
(n.r. - fostă
Luptă de clasă
), vă rog să aprobaţi înscrierea mea la concursul pentru ocuparea postului de publicist comentator în redacţia acestei reviste", este prima frază. şi a doua, edificatoare: "Menţionez că activitatea publicistică pe care am desfăşurat-o pînă la integrarea în colectivul redacţional (1986) s-a concretizat precumpănitor - începînd cu anul 1978 - în colaborări la revista
Era socialistă
şi ziarul
Scînteia
".
1989, 15 mai. Referat despre o şefă de promoţie devenită asistentă la "ştefan Gheorghiu" şi redactor la "Era socialistă"

A doua piesă este referatul de cadre (două pagini), cu antet "ERA SOCIALISTĂ", redactat în limbajul tipic cadriştilor: data şi locul naşterii, originea socială, stare civilă, studii, limbi străine, profesie, funcţie actuală, studii politice. Referatul vorbeşte pe larg despre studiile "tovarăşei Zamfirescu Elena", absolventă, în 1972, a Facultăţii de filosofie, ca şefă de promoţie, despre cursurile de "perfecţionare a cadrelor" (şase luni), urmate la Academia "ştefan Gheorghiu", despre încadrarea sa ca asistent la catedra de "Socialism ştiinţific şi ştiinţe politice" la aceeaşi Academie, despre cursurile de perfecţionare în SUA (1978, cu puţin timp înainte de "defectarea" generalului Pacepa, şeful adjunct al spionajului românesc la acea vreme), despre transferul, în 1986, la "Era socialistă". şi, bineînţeles, despre activitatea sa politică: "membră PCR din 1969", "membră în comitetul UTC al Institutului de ştiinţe Politice" (1979).
1989, martie. "Era socialistă". "Tovarăşa Elena Zamfirescu a asigurat apariţia unui mare număr de articole consacrate combaterii ideologiei burgheze reacţionare"
Piesa a treia este o caracterizare, datată martie 1989, purtând antetul ERA SOCIALISTĂ şi semnătura redactorului-şef Mitran, de la Scânteia. "Tovarăşa Elena Zamfirescu a asigurat apariţia unui mare număr de articole consacrate combaterii ideologiei burgheze reacţionare, respingerii propagandei antisocialiste şi anticomuniste...". şi tot aşa.
În patru-cinci fraze, unele destul de lungi şi îmbâcsite de un limbaj de lemn "de cea mai înaltă clasă", tovarăşa Elena Z. este caracterizată ca un element de nădejde, conştiincios, care "şi-a îndeplinit sarcinile încredinţate pe linie obştească", drept care i s-a acordat calificativul "FOARTE BINE".
Tot 1989. "M-am străduit să răspund cât mai adecvat uneia dintre sarcinile majore pe care partidul nostru, secretarul său general..."
Piesa a patra. Un "memoriu de activitate" pe cinci pagini. Doamna Z trece repede, în jumătate de pagină, peste studiile sale (fără să uite să menţioneze că a absolvit cu calificativul "F.B" cursurile de perfecţionare ale Academiei "ştefan Gheorghiu"). Partea hard, cu greutate a memoriului o constituie relatarea despre modul cum a încercat doamna Z să răspundă "calitativ exigenţelor formulate de conducerea superioară de partid cu privire la creşterea rolului presei în perfecţionarea activităţii politico-ideologice". Cum? "Prin articolele şi studiile personale, publicate în intervalul 1 septembrie 1986 - 15 aprilie 1989, m-am străduit să răspund cît mai adecvat uneia dintre sarcinile majore pe care partidul nostru, secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, le pun în faţa propagandei - aceea de a da o replică fermă, argumentată, convingătoare diferitelor curente care fac apologia capitalismului...". Fără comentarii.
"Opisul roşu". Operele complete ale doamnei Z
Cea de-a cincea piesă a dosarului doamnei Z este o "anexă la "memoriu" şi cuprinde patru pagini cu "operele complete" ale doamnei Z, de la coordonarea volumului "Din gândirea filosofică a preşedintelui României - Nicolae Ceauşescu" (1982), la "Manipularea - dimensiune constitutivă a sistemului politic capitalist". Sau articole în "Era socialistă" şi "Scânteia", de la "Radicalismul în SUA" (1978, "Era socialistă") ori "Evoluţii ale gândirii social-politice marxiste în SUA" (1979, "Era socialistă"), la "Ce urmăreşte strategia ideologică a antisocialismului, promovată de cercurile reacţionare din Occident?" (Scânteia, 1982).
În loc de încheiere, o invitaţie
Evident, am încercat să dăm de această misterioasă doamnă despre care presa, mai ales în perioada cât domnia sa a fost activă la vârful SIE, a comentat în fel şi chip, fără să o întrebe direct cum o cheamă şi ce are de spus. Ne-a fost foarte greu să-i dăm de urmă şi, până la urmă, imposibil s-o contactăm. În cartea de telefon nu figurează. Probabil are numărul "la secret". În zona SIE, de unde a fost lăsată la vatră în 2001, nimeni nu mai ştie, oficial, nimic despre ea. Nici măcar Cătălin Harnagea, sub directoratul căruia doamna Z a apărut acolo, la Băneasa, ca picată din cer. Unii zic că Pleşu ar fi recomandat-o, după ce a avut-o, în 1998, secretar de stat la MAE. Că pe "filiera Pleşu" ar fi aterizat "madam Z" la SIE. Ea era oricum şefă (secretar de stat) în Ministerul de Externe. A fost la post în Irlanda, şi a urcat treaptă cu treaptă în minister. Pe internet, figurează într-un colectiv foarte select, în cadrul Centrului Român de Studii Globale (CRSG), alături de nume grele: Sergiu Celac, Daniel Dăianu, Teodor Meleşcanu. Contactat telefonic, domnul Teodor Meleşcanu ne-a spus că n-a mai văzut-o de 6-7 ani pe doamna Zamfirescu. De unde s-o luăm totuşi pe misterioasa doamnă Z? Deocamdată, din dosarul de cadre. Dosar pentru care noi o aşteptăm pe doamna Elena Zamfirescu la redacţie, spre a-l vedea în original şi spre a-i înmâna o copie, dacă-l doreşte pentru arhiva familiei. La urma urmei, despre trecutul acestei foste şefe a spionilor este vorba în dosarul de cadre Z (de la Zamfirescu). Dosarul de cadre vorbeşte de la sine: despre doamna Zamfirescu şi despre locul şi rolul domniei sale în epocă/eră. Era socialistă.