Forme de cancer care atacă la vârste fragede

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Boală rară, cu impact emoţional uriaş, cancerul copilului  depinde în mică măsură de obiceiurile de viaţă şi de factorii de mediu. Există tipuri de cancer specifice copilului, iar majoritatea se tratează cu succes, dacă sunt depistate la timp.

Aproximativ 200.000 de copii se îmbolnăvesc anual de cancer la nivel mondial. 500 dintre aceştia sunt din România. Lor li se adaugă bolnavii cu vârste între 0 şi 19 ani aflaţi în tratament sau a căror afecţiune a recidivat.

Mai citeşte şi:

Din ce cauze apare cancerul esofagian

EXCLUSIV ONLINE Cum a reuşit Monica Tatoiu să vindece cancerul cu miere

Astfel, oncopediatrii estimează că există 5.000 de copii în toată ţara care suferă de o afecţiune malignă. Pentru că este o boală atât de rară, un medic de familie poate întâlni în activitatea de o viaţă doar câteva cazuri de cancer la copil. Atunci când apar semne şi simptome de alarmă, este însă esenţial ca medicul şi părinţii să nu le ignore.

Leucemiile, frecvente

Dacă la adult predomină cancerele de sân, pulmonar, de colon şi de col uterin, oncopediatrii se confruntă cu alte tipuri de tumori maligne. Cele mai frecvente cancere la copii sunt leucemiile şi limfoamele. Acestea reprezintă 35-40% din totalul cancerelor copilului şi doar 7% din cele ale adultului.

Blastoamele, specifice

Leucemiile sunt urmate în clasament de tumorile cerebrale (20% din tumorile copilului şi 1,6% din cele ale adultului) şi de cancerele specifice vârstei mici: neuroblastomul, nefroblastomul şi retinoblas­tomul.

Acestea se întâlnesc extrem de rar la adulţi (sub 1% din totalul patologiei maligne a adultului), motivul fiind acela că se dezvoltă din celule tinere, imature, precursoa­re ale ţesutului conjunctiv sau nervos. Mai rar, cancerul la copii se poate localiza la nivelul oaselor (osteosarcoame), al ţesuturilor moi sau al testiculelor, precum şi în sfera ORL.

Afecţiunile, în funcţie de vârstă

Neuroblastomul este o tumoare solidă de origine neu­rală, ce se poate localiza în  glanda medulosuprarenală (lângă rinichi). Este cancerul cel mai frecvent la sugar, 50% din cazuri fiind depistate în primii doi ani de viaţă. La vârste mai mari de 18 luni, 70-80% prezintă deja metastaze. 

Leucemia este o boală a sângelui caracterizată prin proliferarea necontrolată, în măduva osoasă, a celulelor ce se află la originea globulelor albe din sânge.

Aceste celule imature se acumulează şi împiedică producerea normală de elemente sanguine. La copii este mai frecventă forma acută limfocitară (LAL), prin proliferarea limfoblaştilor, celule din care se dezvoltă limfocitele, implicate în răspunsul imun.

Forma mielocitară sau mieloidă are la origine mieloblaştii, celule din care se dezvoltă neutrofilele, eozinofilele şi bazofilele, alte celule albe cu rol în imunitate.

Retinoblastomul se formează la nivelul retinei. 90% din cazurile de retinoblastom se descoperă înainte de vârsta de 5 ani.

Nefroblastomul sau tumoarea Wilms reprezintă o formaţiune crescută în interiorul rinichiului şi se asociază frecvent cu malformaţii congenitale. 

Limfomul este o formă de cancer al sistemului limfatic. Limfomul Hodgkin apare mai frecvent la copiii între 15  şi 19 ani, iar
cele non-Hodgkin între 7 şi 11 ani. Afectează capacitatea corpului de a lupta împotriva infecţiilor.

Diferă de cancerele adultului

Febra care nu trece la paracetamol sau la antibioticele recomandate de pediatru poate semnala o leucemie

Copilul nu este un adult în miniatură, iar cancerul la copil este o boală diferită de cea a „oamenilor mari". Iată care sunt particularităţile afecţiunii:

-Are alte origini: provine din celulele tinere, mezenchimale sau neurale, precursoare ale ţesutului conjunctiv sau nervos.
-Are alte cauze: nu este influenţat de alimentaţie, de expunerea la poluanţi, de fumatul pasiv sau de obiceiurile mamei din timpul sarcinii. Aceşti factori de risc au nevoie de o perioadă de 15-20 de ani de acţiune pentru a produce cancer.
-Nu poate fi prevenit, iar testele de screening, foarte puţine la număr, au un impact minor în depistarea bolii pe scară largă. În plus, medicii sunt de acord că, până la 12-14 ani, copilul nu trebuie stresat cu  teste şi cu înţepături.
-Au o rată crescută de vindecare, dacă se depistează din timp. Acest lucru nu este mereu uşor, mai ales la vârste mici.
-Asemănare: din păcate, şi cancerele copilului metastazează. De multe ori, ele sunt descoperite în acest stadiu şi sunt mai greu de tratat.

Atenţie la simptome!

Majoritatea simptomelor în ceea ce priveşte cancerul sunt comune şi altor afecţiuni. Ceea ce trebuie să ridice suspiciuni părinţilor este faptul că acestea nu cedează la tratament şi că investigaţiile uzuale nu le descoperă cauza:

-o febră care nu trece la medicamentele recomandate de pediatru, paloarea, oboseala, vânătăile sau petele mici, roşii de pe piele ar putea fi semne de leucemie;
-creşterea în volum a abdomenului la copilul mic poate ascunde un neuroblastom sau un nefroblastom;
-durerea de cap, însoţită de vărsături, apariţia unor pareze ale membrelor sau pe o jumătate a feţei pot fi semne de tumoare cerebrală;
-durerile osoase sau articulare ce nu răspund la antiinflamatoare pot indica osteosarcomul;
-apariţia unor pete albicioase la nivelul pupilei semnalează un retinoblastom.

Predispoziţia se poate moşteni

Există foarte puţine tipuri de cancer care se transmit ereditar. Mai degrabă, se moşteneşte predispoziţia de a face boala atunci când există rude de gradul I sau II cu cancer. Există şi afecţiuni care cresc riscul de asociere cu cancerul, cum ar fi unele malformaţii congenitale.

Tratamentul, parţial decontat

Tratamentele oncologice, inclusiv chimioterapia citostatică, sunt gratuite în România. Din păcate, unele  boli necesită tratament cu citostatice care nu sunt comercializate în ţară. Se pare că aceste medicamente nu sunt importate de companiile farmaceutice, din motive de profitabilitate.

Este cazul multor pacienţi diagnosticaţi cu leucemie, cu limfoame sau al celor cu nefroblastom. Astfel, se ajunge frecvent la situaţia în care familia trebuie să cumpere aceste medicamente din afara ţării.

Specialistul nostru
Conf. dr. Monica Dragomir

Şeful secţiei Oncopediatrie
Institutul Oncologic
„Prof. dr. Al. Trestioreanu"


În 20 de ani de activitate, am remarcat creşterea progresivă a numărului de pacienţi cu cancer preluaţi în tratament anual. Explicaţia în parte este legată de adresabilitatea bolnavilor către secţia noastră, dar cu siguranţă este vorba şi de o creştere a numărului de cazuri noi pe an la nivelul întregii ţări.

Din păcate, date exacte care să reflecte realitatea evoluţiei incidenţei cancerelor la copil nu există, deoarece în ţara noastră nu există încă un Registru naţional de cancer, nici pentru adulţi, şi nici pentru copii. Posibilităţile terapeutice disponibile în ţară pot asigura rezultate terapeutice similare centrelor de referinţă ultramoderne în aproximativ 80% din cazurile de cancer la copil, cu condiţia ca acestea să fie diagnosticate în stadii precoce de boală.

Din păcate, o realitate tristă este diagnosticarea cancerelor în stadii avansate, în care vindecarea nu mai este posibilă cu niciun mijloc terapeutic, nicăieri, oricât de performant ar fi centrul de tratament.

Succesul terapiei, o ecuaţie cu variabile

image

Terapia prin joc este una dintre metodele folosite de psihologi în cazul copiilor cu cancer



Rata de supravieţuire şi de vindecare în cancerele pediatrice a crescut de la 25% în anii '40, când se foloseau doar metode chirurgicale, la 45% în anii '60, când a fost introdusă radioterapia, pentru ca în prezent să atingă proporţia de 80-90%, prin adăugarea chimioterapiei.

Aceste reuşite depind însă mult de stadiul în care este depistată boala, de tipul de cancer şi, nu în ultimul rând, de răspunsul organismului. Rezultate mai modeste se obţin în cazul tumorilor cerebrale, vindecabile în proporţie de 50-60%. Iar în cazul tumorilor metastazate, şansele scad la 25%.

Oncopediatria românească are un viitor incert

În România, statisticile privind reuşitele terapeutice se apropie de datele din ţările dezvoltate şi datorită faptului că părinţii au început să se prezinte mai prompt cu copiii la medic. Această situaţie este valabilă însă doar pentru oraşele mari. De asemenea, o problemă mai frustrantă decât adresabilitatea la medic rămâne numărul mic de specialişti oncopediatri.

Pentru că oncopediatria nu mai există ca supraspecializare în România, numărul specialiştilor care pot trata aceste boli este insuficient.

„În aprilie 2008 a fost depusă documentaţia necesară reînfiinţării acestei supraspecializări cu durată de doi ani, dar nu s-a obţinut încă aprobarea factorilor de decizie din Ministerul Sănătăţii", precizează conf. dr. Monica Dragomir.

„Timpul este în defavoarea noastră. Oncopediatrii rămaşi în activitate sunt foarte puţini, iar viitorul fără tineri nu există. Nu mai avem suficient timp să pregătim specialişti oncologi în acest domeniu şi să le transmitem experienţa acumulată", atrage atenţia medicul.

Potrivit oncopediatrului, a scăzut foarte mult şi numărul asistentelor medicale care lucrează în acest domeniu, unul dintre motive fiind implicarea psihoafectivă epuizantă.

Impactul psihologic, maxim

Mai mult decât în cazul cadrelor medicale ce lucrează în acest domeniu, experienţa cancerului la copii este o adevărată dramă pentru familia care primeşte un astfel de diagnostic. Vestea că fiul sau fiica lor are cancer aduce pentru părinţi teamă, nesiguranţă, sentimentul de neputinţă şi de pierdere a controlului. Adulţii au întrebări şi încearcă să înţeleagă informaţiile medicale. Trebuie să petreacă timp cu copilul bolnav şi să îi spună ce i se întâmplă, într-un limbaj adecvat vârstei.

Fraţii sănătoşi au nevoie, la rândul lor, de atenţie şi de lămuriri. Părinţii sunt puşi frecvent în situaţia de a-şi întrerupe temporar serviciul şi de a face faţă unor adevărate provocări financiare generate de investigaţii şi de începerea unui tratament. Toate acestea pot fi copleşitoare, de aceea părinţii au nevoie să se susţină reciproc şi să discute deschis cu familia şi cu cadrele medicale.

Cum se diagnostichează

Metodele utilizate în medicina adultului se aplică şi pentru depistarea cancerelor la copii

-CT şi IRM (imagistică prin rezonanţă magnetică) pentru vizualizarea organelor interne.
-Radiografii pulmonare şi osoase şi ecografie hepatică pentru depistarea metastazelor.
-Depistarea markerilor tumorali în urină - în acest fel se pot depista niveluri crescute de metaboliţi ai catecolaminelor, în caz de neuroblastom.
-Analize de sânge - în majoritatea cazurilor de leucemie, numărul de globule albe este foarte crescut (deşi se întâmplă ca acesta să fie normal în cazul copiilor cu forma acută a bolii).
-Examen de fund de ochi - în suspiciuni de retinoblastom.
-Puncţie lombară cu prelevarea de lichid cefalorahidian - în caz de leucemii.
-Biopsie pentru confirmarea suspiciunii de cancer.

Tratamentul, în ţară sau afară

Numeroase tipuri de cancer se tratează cu succes în ţară. În alte situaţii însă, cum ar fi unele intervenţii neurochirurgicale, ortopedice sau iradierea cu tehnici moderne, adaptate copilului (care are nevoie de alte protocoale decât adultul), posibilităţile terapeutice din România nu pot asigura eficienţa maximă. Părinţii pot recurge la tratamentul în afara ţării în baza formularului E112, care permite locuitorilor din ţări membre UE să se trateze la orice clinică din spaţiul Uniunii.

Specialistul nostru
Alina Mitroi

asistent social,
psiholog voluntar
coordonator
Asociaţia P.A.V.E.L.
www.asociatiapavel.ro


Sprijinul psihologic pentru copiii cu afecţiuni oncologice şi pentru familiile acestora face parte din tratamentul în sine al bolii. Asociaţia P.A.V.E.L. furnizează servicii de asistenţă socială şi de consiliere psihologică pentru copiii bolnavi de cancer şi pentru familiile lor şi servicii de terapie prin joc în cadrul Camerei de Joacă P.A.V.E.L, la Institutul Oncologic Bucureşti. Ne ocupăm de probleme legate de anxietate, depresie, de oboseală şi de alterarea imaginii de sine.

Scopul pe termen scurt al terapiei ar fi diminuarea acestor sentimente negative şi cultivarea părţii sănătoase a pacientului. Urmărim să schimbăm viziunea asupra bolii şi suferinţei în general, pentru ca acest eveniment să fie reaşezat, cu sens, în viaţa fiecărui pacient.

Necesar

Unele spitale şi ONG-uri pun la dispoziţie psihologi pentru sprijinul familiilor afectate.

image
image

O altă secţie de oncopediatrie este cea a Spitalului Clinic de Copii "Grigore Alexandrescu", găzduită de Institutul de Ocrotire a Amamei şi Copilului "Alfred Rusescu" (IOMC), tel: 021-2422713, interior 270.

Centre de transplant pentru copii există la Institutul „Fundeni" şi la Spitalul Clinic pentru Copii din Timişoara.

Raritate: Cancerul la copii reprezintă 2% din totalul cazurilor de cancer.

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite