„Există alternativă la chirurgia clasică!“

Bogdan Dorobăţ şi Rareş Nechifor de la Spitalul Universitar tratează cauzele principale de mortalitate în România, infarctul miocardic şi accidentul vascular, şi luptă ca tehnica să fie recunoscută ca specialitate

Bogdan Dorobăţ şi Rareş Nechifor sunt medicii care au adus radiologia intervenţională în România, o nouă ramură a medicinei care înlocuieşte cu succes intervenţiile chirurgicale clasice.

Mai citiţi şi:

Ioan Lascăr, chirurg plastician: „Sănătatea ar trebui să primească 10% din PIB“

Protocol semnat pentru preluarea Spitalul de Pediatrie

Ei folosesc în cadrul Laboratorului de Angiografie si Terapie Endovasculară de la Spitalul Universitar Bucureşti - pe care ei l-au înfiinţat în 2000 - un aparat special denumit angiograf.

Cu ajutorul acestuia se tratează hernii de disc, sarcini extrauterine, accidente vasculare şi multe altele, fără anestezie generală, fără incizii, perioada de recuperare a pacienţilor fiind redusă. Cei doi medici sunt cunoscuţi pe plan internaţional graţie metodei revoluţionare de tratare a sarcinii extrauterine pe care au inventat-o.

„Adevărul": Sunteţi promotorii radiologiei intervenţionale în România. Ce este aceasta, mai exact?

Rareş Nechifor: Este o ramură medicală nouă, de diagnostic şi tratament, care înlocuieşte multe dintre intervenţiile chirurgicale clasice, cu proceduri minim invazive. Se elimină anestezia generală, dar mai ales incizia, tăietura, timpul de spitalizare mediu al pacientului este de 24 de ore, deci nu se mai stă mult în spital, iar recuperarea este scurtă. Dar până când nu este recunoscută ca o specialitate nu putem să facem internări. La nivel mondial acest aspect este încă în discuţie: în unele ţări este considerată o supraspecializare din radiologie - ca şi în România -  în altele este considerată o specialitate în sine. Ar fi normal ca noi să putem avea grijă de pacient de la cap la coadă. Acum pacientul este internat într-o altă secţie, apoi vine la noi pentru tratament şi după aceea pleacă înapoi.

Pentru ce afecţiuni se vine aici?

Bogdan Dorobăţ: Pentru foarte multe. Pentru arterită, de exemplu, pentru accidente vasculare ischemice, hemoragii cerebrale, tumori, hernie de disc.

Sunteţi autorii unei premiere medicale mondiale, este vorba despre sarcina extrauterină. Cum aţi făcut descoperirea?

B.D.: Noi deja începusem din 2002 să facem embolizări de fibroame uterine (n.r. închiderea cu un material special a vaselor de sânge ce hrănesc fibromul) şi ne-am gândot să aplicăm această tehnică şi în sarcina extrauterină: devascularizăm uterul şi trompa care alimentează sarcina de la nivelul ei. Am discutat cu colegii de la Ginecologie, ne-au trimis pacienţi şi a ieşit foarte bine. În 2006 am prezentat apoi lucrarea la Congresul Societăţii Europene de Radiologie Intervenţională de la Roma, unde a fost recunoscută procedura ca premieră mondială
.
R.N.: O sarcină extrauterină înseamnă de obicei, în chirurgia clasică, scoaterea trompei. Femeia rămâne numai cu una. Dacă e bună, mai are 50% şanse să aibă copii, dacă nu e bună, trebuie să apeleze la inseminare. Prin această nouă tehnică, noi îi salvăm trompa: devascularizăm, oprim dezvoltarea sarcinii şi eliminăm riscul unei sângerări masive.

Cum pot femeile afla despre această alternativă la chirurgia clasică?

R.N.: Sarcina extrauterină este o urgenţă medicală şi, din păcate, procedura e limitată geografic: ea se face doar în Bucureşti, la noi. Am avut paciente din Timişoara dar nu suntem fericiţi să ştim că o femeie cu o astfel de sarcină pleacă la tot acest drum. Bine ar fi să fie astfel de centre peste tot în ţară şi femeile să ştie că există şi altă soluţie decât să îşi scoată trompa.

Aţi pus bazele acestui centru din 2000. De ce după 10 ani sunteţi singurul centru de radiologie intervenţională din ţară?

R.N.: Limitarea e dată de echipament. Un angiograf costă un milion de euro. Există un aparat la Craiova şi sunt acolo doi medici pe care i-am învăţat noi, mai este unul la spitalul Floreasca, folosit în special pentru tumorile hepatice şi  unul la Bagdasar. Dar în general, acest aparat există numai în secţiile de cardiologie, cum este cazul la Cluj, Timişoara şi Târgu Mureş, şi este folosit pentru afecţiuni ale cordului.

Dar poate fi folosit şi pentru alte părţi ale corpului?

R.N.: În principiu, da. Dar medicii cardiologi au tendinţa de a-şi extinde domeniul de activitate: ar vrea să trateze şi arterele renale, carotidele... E o luptă între specialităţi, între noi şi ei, pentru că ne-au îngrădit clar. Şi noi avem pregătire, putem trata cordul la fel de bine ca şi ei. Dar acum ei vor să sară gardul. Acelaşi lucru se întâmplă cu neurochirurgii. Anevrismele cerebrale se operează clasic prin tăiere la nivelul capului şi aşezată o pensă acolo. În acest moment în Franţa şi în vestul Europei 90 % din cazuri sunt tratate endovascular, aşa cum facem noi: nu se mai deschide cutia craniană. Este tratament prin vasul de sânge şi e mult mai uşor pentru pacient.

Care ar fi afecţiunile mai frecvente pe care le trataţi?

B.D.: Acum vin de la un pacient cu ateromatoză, adică depunere de calciu pe vasele de sânge, care se îngustează, sângele circulă mai încet şi zona respectivă începe să supere.  E în floare această afecţiune din cauza alimentaţiei, a fumatului, a băuturii... Apoi infarct miocardic, dacă s-a înfundat un vas de sânge la inimă, sau accident vasculat ischemic dacă s-a înfundat un vas de sânge ce alimentează creierul. Cauza de mortalitate în România anul trecut este împărţită la egalitate între infarct cardiac şi accident vascular. Urmează diabetul şi pe locul trei afecţiunile oncologice, din ce în ce mai multe.

R.N: Noi nu avem aici soluţii terapuetice de vindecare a cancerului dar putem să devascularizăm tumorile, să le facem din neoperabile, operabile.

"Prin această nouă tehnică noi îi salvăm femeii trompa şi îi păstrăm intacte şansele de a mai avea copii."
Rareş Nechifor
medic primar radiolog

Curriculum Vitae

Bogdan Dorobăţ (41 de ani) şi Rareş Nechifor (40 de ani) sunt medici primari în radiologie intervenţională. Împreună au înfiinţat Societatea de Neuroradiologie si Radiologie Interventionala din Romania în anul 2007, sunt membri ai Societăţii Europene de Cardiologie şi Radiologie Intervenţională (CIRSE) şi au efectuat numeroase stagii de pregătire în acest domeniu în diferite ţări europene.

Cel mai important dintre acestea s-a desfăşurat la spitalul Pitie Salpetriere din Paris. În anul 2000 au înfiinţat Laboratorul de Angiografie şi Terapie Endovasculară şi au devenit autorii mai multor premiere medicale naţionale.

„Ceilalţi medici se tem că-şi pierd pacienţii"

Tehnica angiografului, aparatul special al radiologiei intervenţionale, se realizează prin înţepături cu un ac. Cei doi medici au realizat în premieră în România nucleoplastii - operaţii de hernie de disc şi vertebroplastii - pentru tasările vertebrale

Pentru că înlocuieşte cu brio multe dintre intervenţiile chirurgicale clasice, mult mai puţin traumatizante pentru pacient, radiologia intervenţională nu este popularizată de medicii de diverse specialităţi. Aceste intervenţii se plătesc?

B.D.: Nu. Este un program naţional, cum e şi programul de diabet sau cel de oncologie, prin care noi şi centrele care fac diverse intervenţii de genul acesta primesc nişte fonduri, cu care îşi cumpără materialele de care au nevoie. Trebuie însă să ne gospodărim, pentru că suntem limitaţi de fondurile pe care le primim.

Care sunt principalele obstacolele de care vă loviţi în acest domeniu nou al medicinei?

B.D.: Există o problemă de informare la nivelul lumii medicale cu privire la aceste intervenţii. Mă refer aici şi la ginecologi şi la neurologi şi la ortopezi, din mai multe specialităţi, care nu cunosc, nu ştiu despre aceste intervenţii, ca să poată îndruma pacienţii spre noi. Oamenii nu ştiu şi nu au de unde să afle. Dar unii sunt orgolioşi şi chiar dacă ştiu, nu vor să îşi piardă pacienţii. Se poate însă afla despre noi şi de pe internet, există un site, endo-vascular.ro, şi acolo se găsesc toate informaţiile cu privire la ce facem noi.

De ce aţi ales să rămâneţi în ţară şi nu aţi plecat pe bani mai mulţi în străinătate?

B.D.: Poate pentru că aici ne-a ieşit. Am prins un culoar, am avut noroc. În 2000, când profesorul Emanuel Popescu ne-a propus să facem angiografie, eram în anul 3 de rezidenţiat, făceam radiografie clasică. Nici ştiam despre ce e vorba.  Aşa am început, ne-a plăcut mult şi s-a dezvoltat acest laborator de angiografie. Contează enorm să ai profesori care să nu îţi taie aripile, să te susţină. Cum a fost domnul profesor Gheorghe Iana, care ne-a ajutat. Pentru că în multe locuri, dacă vede domnul profesor că vrei să mişti ceva te trimite la plimbare. Apoi lucrurile merg bine aici. Sunt pacienţi, suntem căutaţi, am făcut nişte lucruri... Poate dacă nu aş fi reuşit şi aş fi fost un medic care face radiografii nu ştiu pe unde atunci m-aş fi gândit să plec.

Ce părere aveţi, există şanse ca radiologia intervenţională să devină o specialitate în România  şi să apară mai multe centre de acest gen?

B.D.: În mod normal trebuie să evoluăm, problema este cu ce viteză. Cu criza asta nu văd să apară prea multe laboratoare de radiologie în România, pentru care trebuie să ai aparatură - pe care o cumpără ministerul, să ai specialişti - pe care nu îi formezi peste noapte, trebuie să ai susţinere din partea spitalului, pentru că instalarea unui angiograf presupune nişte costuri.

R.N.: Eu cred că această ramură o să se dezvolte tot mai mult, o să ocupe tot mai mult din medicină. E nevoie pe mai departe să fie recunoscută ca specialitate, pentru că aşa am putea avea paturi şi am trata pacientul de la A la Z. Noi în prezent suntem un fel de prestatori de servicii, la care apelează colegii noştri de la alte specialităţi. Dar medical nu e corect. Există şi un mare risc, acela ca radiologia intervenţională să moară înainte de a se naşte, pentru că în loc să fie o specialitate legată ea se poate sparge în toate rămuricile şi fiecare specialitate să îşi ia partea de intervenţională care ţine de ea. Or asta nu este în interesul pacientului pentru că nu e ceva pe care să îl faci în plus, nu eşti neurolog şi mai faci un pic de interevnţional. Asta este o specialitate full time.

Vă amintiţi un caz care v-a oferit o mare satisfacţie?

R.N.: Sunt de exemplu cazurile de urgenţă, cu hemoragii masive, accidente vasculare, şi acestor oameni practice le salvăm viaţa. În 10 minute astupăm hemoragia, lucru pe care neurochirurgul nu îl poate face, pentru că nu are pe unde să intre. Sunt paciente cu polifibromatoză (n.r. - noduli multipli), la care orice medic ginecolog le spune "nu vei avea niciodată copii, trebuie să îţi scot uterul!". Aceste femei vin la noi, fac embolizare, şi după acest tratament fac copii.

B.D.: Îţi trimite apoi poza cu copilul. Sau peste nişte ani, un email de mulţumire. Sau trimit un sms de Crăciun. Poate nu îl mai ţii minte dar ştii că acest om nu te-a uitat şi că i-ai făcut un bine la un moment dat. Aceste lucuri chiar sensibilizează.

"E nevoie să fie recunoscută ca specialitate, pentru că aşa am putea face internări, să tratăm pacientul de la A la Z."
Rareş Nechifor
medic primar radiolog