Eugen Hriscu, psihiatru: „Mulţi s-au sinucis de la etnobotanice“

Psihiatrul Eugen Hriscu spune că noile droguri au o compoziţie chimică necunoscută, cu efecte devastatoare asupra consumatorilor. Psihiatrul spune că statul nu derulează niciun program de reabilitare pentru dependenţii de droguri şi alcool din România.

Care este cel mai consumat drog în România la momentul acesta?

Dacă ne referim la număr de consumatori, canabisul. Ca şi costuri sociale - infracţiuni, infecţii cu HIV, cele mai mari probleme le pune heroina. În ultimul timp a apărut acest fenomen al drogurilor legale. Chiar dacă au fost interzise unele substanţe, acum cei care se ocupă cu comercializarea au devenit mai deştepţi şi nu-şi mai fac aşa multă reclamă la vedere.

Cât sunt de periculoase etnobotanicele?

Eu nu le numesc etnobotanice, pentru că denumirea creează falsa impresie că sunt făcute din plante. Nu, sunt droguri chimice. Aceste nume, precum „Magic" sau „Special Gold", sunt pe etichetă, dar nimeni nu ştie ce e în praful acela. Pentru că în România nu are cine să verifice. România este singura ţară din Europa unde Poliţia se ocupă de tratamentul dependenţelor de droguri, pentru că Agenţia Naţională Antidrog este sub umbrela Ministerului Administraţiei şi Internelor. Asta se întâmplă pentru că Ministerul Sănătăţii a refuzat cu obstinaţie să se ocupe de acest domeniu. În acest moment nu există un singur om în Ministerul Sănătăţii care să se ocupe de domeniul dependenţelor.

Revenind la aceste droguri noi, ce se ştie despre ele?

Nu se ştie ce conţin, nu se cunosc efectele pe termen lung ale utilizării lor. Asta este marea problemă. Am avut pacienţi care au făcut episod psihotic de pe urma consumului de astfel de substanţe, există altele care dau ideaţie suicidară foarte puternică şi sunt mulţi care s-au sinucis fiind sub influenţa acestor substanţe. Dar eu nu-mi dau seama de amploarea acestui fenomen, pentru că nu pot măsura corespunzător.

Aici, statul trebuie să investească pentru că e vorba de sănătatea publică. Or, ceea ce a făcut statul acum câteva luni a fost să interzică, şi atât. Nu rezolvi o problemă doar interzicând-o. Apoi e absurd că au pus aceste substanţe pe acelaşi rang cu heroina, adică rişti 20 de ani de puşcărie. Între timp avem oameni care au ajuns dependenţi de aceste substanţe în momentul când ele erau legale.

Este costisitor tratamentul pentru dependenţa de heroină?

Preţul metadonei, unul dintre medicamentele de substituţie tocmai s-a dublat. Astfel, costul doar al tratamentului medicamentos ajunge la 800-900 de lei pe lună. Mulţi dintre ei au probleme sociale - nu şi-au terminat studiile, nu mai au casă sau acte. În Europa, aceste tratamente se dau gratis, tocmai ca să-l extragi din cercul acela de criminalitate. Metadona este dovedită ca fiind cel mai bun mod de a diminua criminalitatea legată de heroină. Acum, cei mai mulţi consumatori de droguri se găsesc în puşcării.

Credeţi că ar trebui scoasă de sub incidenţa penală posesia de droguri?

Posesia în vederea consumului, da. O persoană dependentă de droguri nu are ce să caute la puşcărie. Pe lângă faptul că omul ăla are din punct de vedere medical o problemă, băgându-l la puşcărie îi mai creem şi noi una socială. N-o să se mai poată angaja, intră în acel cerc al criminalităţii.

Cu ce droguri vom avea probleme în următorii ani?

Cred că vom avea din ce în ce mai multe probleme cu aceste substanţe legale, care dau dependenţă. Nevoia de a repeta consumul şi de a consuma mai mult şi mai mult se instalează foarte repede. Apare epuizarea fizică şi tot felul de tulburări psihice precum psihoza, depresia, tendinţa suicidară. Dacă intrăm în Schengen anul viitor nu vom mai avea nici un fel de controale la graniţă şi atunci lucrurile vor escalada.

Vom continua să avem mari probleme cu heroina. În Bucureşti - Ferentari, Zăbrăuţi, Rahova, sunt ghetouri unde consumul de droguri este ubicuu. ALIAT avea echipe mobile de voluntari care mergeau acolo, unde nici Poliţia nu prea intră. Şi stăteau de vorbă cu oamenii ăia. Şi în momentul în care această finanţare a ONG-ului se opreşte, pierdem legătura cu un fenomen care se va duce în underground, şi acolo va înflori şi criminalitatea şi prostituţia, şi traficul, şi infecţiile cu transmitere prin injectare.

Ce este ALIAT?

Alianţa împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor este cea mai veche organizaţie non guvernamentală în domeniul prevenirii, tratamentului şi îngrijirii persoanelor care suferă de pe urma dependenţei de alcool şi droguri. Este o organizatie formata din profesionişti în sănătate mintală, psihiatri, psihologi, asistenţi sociali, orientată spre proiecte în acest domeniu.

Ce proiecte derulaţi acum?

Este un moment extrem de dificil pentru ALIAT şi pentru toate organizaţiile. Statul român nu finanţează ONG-uri. Noi am supravieţuit până acum prin finanţări externe. Problema este că suntem deja de patru ani în Uniunea Europeană şi finanţatorii consideră că este momentul să se retragă şi să intervină statul. Dar Ministerul Sănătăţii nu derulează programe prin ONG-uri. Iar din iunie anul acesta toate finanţările pentru acest proiect s-au oprit.

Aţi încercat să faceţi o cerere de finanţare?

Ministerul Sănătăţii nu are nici măcar o singură persoană care să se ocupe de adicţii. Agenţia Naţională Antidrog a fost desfiinţată anul trecut şi s-au pierdut finanţări externe de milioane de euro din această cauză. Era agenţie dar acum este doar un serviciu fără nici un fel de autoritate, sub umbrela IGPR.

Cu ce se ocupă angajaţii acestei Agenţii acum?

Nimeni nu îi mai vede să facă ceva, deşi sunt foarte mulţi, în jur de 200 şi ceva iar în fiecare judeţ este câte un centru.

Curriculum vitae

Eugen Hriscu (33 de ani) s-a născut la 10 martie 1977, la Iaşi. A absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie din Iaşi şi este doctorand al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" din Bucureşti. Este terapeut şi formator în domeniul adicţiilor, este cofondator al centrului ALCOHELP - primul centru ambulator de tratament al dependenţei de alcool. De asemenea, este manager de proiecte în cadrul ALIAT (Alianţa pentru Lupta Împotriva Alcoolismului şi Toxicomaniilor) şi psihoterapuet în Analiză Tranzacţională. A lucrat direct cu dependenţi de droguri şi alcool - în asistarea sevrajului în cura de detoxifiere, prevenirea recăderilor, managementul situaţiilor de risc- la Spitalul Obregia. Acum este psihoterapeut în cadrul clinicii particulare de psihiatrie PsyMotion din Bucureşti.

Eugen Hriscu a lansat www.alcohelp.ro, un program de e-health prin care dependenţii de alcool îşi pot trata online adicţia

„Noi nu avem niciun centru de stat de tratare a dependenţei de alcool"

Medicul spune că deşi Guvernul strânge milioane de euro din taxa pe viciu, la noi sunt doar centre private pentru tratarea acestei adicţii, care este considerată boală psihiatrică.

În acest moment în România statul nu derulează niciun program pentru consumatorii de droguri?

Nu. Avem aproximativ 17.000 de consumatori de heroină doar în Bucureşti pentru care există 800 de locuri de tratament. În acest moment, aceste centre sunt închise, nu mai pot primi pacienţi noi, cei care vin sunt puşi pe liste de aşteptare. Există o cerere uriaşă. În plus, există o presiune pe pacienţi să îşi vândă pastilele de tratament pe piaţa neagră. Acest tratament de substituţie este unul cronic, funcţionează cumva ca insulina în diabet: îi dai o substanţă de care organismul are nevoie şi trebuie să i-o administrezi zilnic, ani de zile. Deci este nevoie de servicii în comunitate.

E aceeaşi situaţie în cazul dependenţilor de alcool?

În România nu există un singur centru de tratare a dependenţei de alcool, finanţat din bani publici. Şi asta în condiţiile în care Guvernul strânge în fiecare an milioane de euro din taxa pe viciu. Deci există doar câteva centre private.

În condiţiile în care ocupăm locul doi în Europa la consumul de alcool, imediat după Irlanda...

Noi întotdeauna am avut o mare problemă cu alcoolul. Dar studii epidemiologice pe psihiatrie în România nu s-au mai făcut de foarte multă vreme. Pentru că dependenţa este o boală psihiatrică. La noi în ţară tot acest domeniu al dependenţelor este împins de colo colo, nimeni nu îl vrea. Este vorba probabil şi de statutul psihiatriei în societatea românească.

Este acea mentalitate de secol XVIII: criminalii şi cazurile sociale ajung la psihiatru. La acest moment în lume psihiatria este comunitară, nu există să ai spitale de 1.200 de locuri. Sau azilele pe care le avem, unde oamenii stau acolo cu anii, uitaţi de Dumnezeu. Ar trebui implementate la noi serviciile în comunitate şi omul să stea acasă cât mai mult timp posibil, şi să fie ajutat de echipele mobile, care îl ajută cu tratamentul sau cu treburile casnice.

Vedeţi o soluţie de redresare a acestui domeniu?

Pe site-ul ministerului există un plan foarte bun, o strategie de reformă şi şi un plan de acţiune în domeniul sănătăţii mintale. Dar nu au fost puse în aplicare niciodată.

Aţi iniţiat singurul centru mobil de tratament al dependenţei de alcool din România. A avut impact?

Este ca un fel de caravană, mergem în 12 localităţi din România şi pe de o parte transmitem informaţii oamenilor despre consumul de alcool: ce este abuzul, ce este dependenţa, ce este consumul la risc, ce este sevrajul. Pentru că oamenii nu ştiu cât înseamnă prea mult alcool. Dacă în jurul tău toată lumea bea câte un litru de vin ţi se pare că e normal să consumi la fel. Apoi oamenii trebuie să mai afle că doar perioada aceea de câteva zile de detoxifiere nu rezolvă dependenţa. Se tratează doar o parte a organismului, biologică. Dar dependenţa este o boală psihică. Deci este nevoie de post detox. De fapt, tratamentul unei dependenţe abia atunci începe.

Sănătatea mintală, doar pe hârtie

Pe site-ul Ministerului există un plan foarte bun, o strategie de reformă şi un plan de acţiune în domeniul sănătăţii mintale. Dar nu au fost puse în aplicare niciodată.

„Eu nu lucrez pentru că sunt nevoit"

Care este ultima carte pe care aţi citit-o?

Mă gândesc la „Iron John. A book about men" de Robert Bly, o carte despre dezvoltarea psihologică a băieţilor, trecerea acestora de la vârsta de copil la cea de adult. Ideea cărţii este că în societatea modernă, spre deosebire de societăţile mai vechi, anterioare epocii industrializării, băieţii nu au modele masculine pe care să le respecte şi să le accepte - nu mai avem nicio formă de mentorat, ucenicie, supervizare, prin care bărbaţii mai vârstnici să-şi transmită experienţa de viaţă generaţiilor de tineri.

De asemenea, lipsesc ritualurile de trecere de la vârsta copilăriei la vârsta maturităţii - cum înainte erau şezătorile ori vânătoarea. Autorul explică în felul acesta dezvoltarea bandelor de tineri în societăţile urbane, confuzia cu privire la viitor a tinerilor şi creşterea tot mai mare a consumului de alcool şi droguri printre aceştia.

Ce aţi face dacă aţi fi atât de bogat încât nu ar mai fi nevoie să munciţi?

Eu nu lucrez pentru că sunt nevoit. Munca este o corvoadă doar pentru cei care nu se regăsesc în obiectul muncii lor. Munca poate fi o formă de a te exprima şi de a te îmbogăţi. Eu plec de la cabinet cu mai multa energie decât aveam când am venit. E un efect al lucrului cu oamenii.

Aveţi modele în viaţă?

Am avut două modele profesionale: cel care mi-a deschis ochii spre psihoterapie: psihoterapeutul britanic John Parr. Nefiind român, John a reuşit să mă ajute să văd cu adevărat lucrurile din jurul meu. În domeniul psihiatriei şi adicţiilor îi datorez enorm celei cu care am început să lucrez la începerea rezidenţiatului, doctoriţa Carmen Mihalcea.

Aveţi prieteni care apelează la dumneavoastră pentru consiliere?

Psihoterapia este o relaţie profesională între client sau pacient şi psihoterapeut, care menţine o anumită distanţă pentru a-şi proteja neutralitatea şi obiectivitatea faţă de problemele pentru care i se solicită ajutorul. În lipsa acestor atribute, psihoterapeutul nu poate fi eficient.