"Eugen Florescu, un activist feroce"

Jurnalistul Alexandru Mihalcea vorbeşte despre arestările studenţilor români

Tudor Vianu, umilit
- Domnule Mihalcea, ce vă amintiţi de teribilul an '56, anul când, incitaţi de evenimentele din Ungaria, şi studenţii români, cei de la Filozofie, Ziaristică, dar şi de la alte facultăţi, au ieşit din front, au rupt lanţul, cum se spune?
- În lunile octombrie-noiembrie '56, Facultatea de Ziaristică devenise un fel de stup, un zumzet continuu şi o pepinieră de răzvrătiţi. Atmosferă care i-a buimăcit pe cei de la CC, inclusiv pe madam Tamara Dobrin, Dumnezeu să n-o ierte, despre care aţi scris deja. Ea era responsabila ideologică a noastră. Eu am fost coleg de an cu Derdena, despre care aţi scris ieri. Am intrat amândoi în '53 la facultate. Dintre colegii de la Ziaristică, cel care a devenit vectorul ideologiei, ajungând până la trepte foarte înalte, a fost acest Eugen Florescu, despre care aţi scris deja. De asemenea, Nicu Arsenie, care şi el a fost coleg cu mine, care a fost adjunctul lui Păunescu, la "Flacăra", şi care a fost cât pe ce să fie linşat în 22 decembrie. A fost salvat ca prin urechile acului. Mitran, de asemenea, a fost coleg cu noi. Mai precis, fraţii Mitran, că erau doi la facultate, în ani diferiţi. Dar cel care a fost coleg cu mine şi care a fost pupilul lui Brucan, la Scânteia, a ajuns mare. Avea să ajungă redactor-şef la Scânteia.
- Dintre cei care făceau parte din lotul Derdena, de cine vă amintiţi?
- Era Dan Onaca, unul dintre cei patru studenţi care au fost arestaţi împreună cu Derdena şi cu profesorul de italiană Panaitescu Perpessicius, fiul lui Perpessicius. Arestaţi în octombrie '56. Dan Onaca a fost coleg de an cu noi. A fost arestat împreună cu Dumitru şi cu Derdena şi al patrulea arestat, care a fost achitat în urma intervenţiei lui Sadoveanu, era Panaitescu Perpessicius. Eu am asistat la proces. Am văzut acolo o scenă pe care o descriu şi în cartea mea, o scenă absolut înfiorătoare. Preşedintele de şedinţă, colonelul-magistrat Sitaru, la lotul Derdena, l-a umilit pe celebrul profesor Vianu, vorbindu-i numai cu martor. Vianu era martor al apărării, citat de Perpessicius, tatăl lui Panaitescu.
- Bătrânul Perpessicius, care a fost şi el în sală?
- Perpessicius a fost în sală împreună cu soţia lui. Nişte oameni bătrâni, prăpădiţi, terminaţi, absolut terminaţi. Perpessicius cu acel facies faimos, făcut celebru de Călinescu în Istoria Literaturii Române, cu ochelarii supradimensionaţi, din cauza nopţilor pierdute pe manuscrisele lui Eminescu. Un om prăbuşit. şi el, ca şi soţia lui. În timp ce Mitică Panaitescu, care era asistent de italiană şi prieten cu noi, practic un apropiat al nostru, era în boxă. şi Vianu, care era citat ca martor al apărării şi care a spus că îi este imposibil să creadă că un om de calitatea morală a tânărului Panaitescu ar putea să nutrească gânduri potrivnice republicii. Asta a spus Vianu, în esenţă. Iar Sitaru l-a batjocorit în ultimul hal: "Martor, mâinile la spate!" sau "Martor, scoate mâinile de la spate!". Săracu' Vianu îşi ţinea pălăria la spate.
- Cum s-a comportat Securitatea în timpul procesului? Se simţea prezenţa ei în sală?
- Bineînţeles. Sala era plină, înţesată de securişti. Au fost admişi şi studenţi, dar, în majoritatea celor tineri din sală, erau cred elevi de la şcoala de Securitate. şi foarte mulţi ofiţeri securişti în civil, în sala de pe strada Negru Vodă.
"Ganciu, o scursură, un securist"
- Dar pe unul, Ganciu, îl ştiţi? Cel la care a mers Eugen Florescu să-l toarne pe Derdena, aşa cum rezultă din dosarele de cadre ale Scânteii?...
- Eu ştiu că acela care l-a turnat pe Derdena este profesorul Luca Pascal, de la relaţii internaţionale. Eu de chestia cu Florescu aflu abia acum, de la dumneavoastră, şi mi se pare şi mai monstruoasă... Cât despre Ganciu, o scursură, un securist. Ăsta era una dintre cele mai mari scursuri ale Facultăţii de Ziaristică, securist, ofiţer acoperit de Securitate, asta am aflat-o eu târziu de tot, care a apărut şi la procesul meu şi care a depus mărturie şi împotriva mea. Tot ce aţi găsit dumneavoastră în dosarele de cadre este nou pentru mine. Eu l-am publicat pe Derdena şi în cartea mea, inclusiv în Canada, dar despre tot ce aţi găsit dumneavoastră în Arhiva Scânteia eu nu ştiam nimic. Aflu acum şi sunt siderat pentru că eu ştiam că turnătorul lor, al celor din lotul Derdena, a fost profesorul Luca Pascal, profesorul nostru de relaţii internaţionale la care s-au dus ei, Derdena şi prietenii lui, să-i povestescă ce vor să facă cu Titel Petrescu şi cu acel guvern de largă reprezentare democratică. şi ăsta, Luca Pascal, s-a dus la Securitate. Dar de Florescu eu chiar nu ştiam. Cât despre prezenţa lui ca martor în proces, de asemenea nu ştiam. Florescu se ştie cine este. El reprezenta în ochii noştri stalinismul, leninismul. Scrisese despre Lenin, în Tânărul leninist. Imaginea mea despre Florescu, repet, am fost colegi doi ani de zile, este a unui stalinist îmbibat de ideologie şi lipsit de orice supleţe umană. Este un activist feroce şi atâta tot.
"Am fost arestat în al doilea lot, lotul Pavlovici"
- În afară de lotul Derdena, care a fost primul lot de studenţi arestaţi în Bucureşti, ce alte loturi au mai fost?
- Al doilea a fost lotul meu. şeful lotului, la noi, a fost Florin Constantin Pavlovici, care a scris ulterior o carte excepţională, care se numeşte "Teroarea pe înţelesul tuturor". Iar vioara întâi era Dumitru Filip, stabilit acum în Canada. Au mai fost Ion Tomescu, Popa Nicolae, Stan Tudor şi eu, Alexandru Mihalcea. Toţi eram studenţi la Ziaristică.
- Care a fost mobilul arestării în lotul dumneavoastră?
- Păi, am fost arestaţi în mai multe etape. Colegii mei au fost arestaţi înaintea mea. şi eu am fost arestat ultimul din lot, la sfârşitul lui martie '59, pentru că nu aveau de ce să se lege, până ce au găsit nişte ancore printre prietenii şi mai ales prietenele mele. Mobilul arestării nu putea fi dezvăluit în instanţă. Mi-a fost comunicat între patru ochi, de către anchetator. Eu semnasem un angajament de colaborare cu Contrainformaţiile militare, când eram elev al şcolii militare de ofiţeri activi de infanterie, angajament care a durat 24 de ore, pentru că pe urmă l-am făcut public într-o manieră care i-a bulversat pe contrainformatorii şcolii militare, o şcoală sovietizată, deosebit de importantă. Ei, şi în ziua când am fost arestat, la câteva minute după ce mi-au luat ochelarii, şireturile şi cureaua, anchetatorul mi-a spus: "Bă, ştii de ce eşti aici? Findcă n-ai vrut să ne ajuţi! şi ai vorbit mai mult decât trebuie!"
- E totuşi un lucru ciudat că dvs aţi fost arestat pentru că aţi "defectat" surprinzător din sistemul contrainformativ, pentru că nu aţi vrut să vă înrolaţi în armata de pe frontul nevăzut al informatorilor, iar ceilalţi colegi au fost arestaţi pentru evenimentele din Ungaria?
- Trebuie să se înţeleagă că sunt două loturi distincte. Lotul Derdena este mai important decât lotul nostru, întrucât se pusese problema în teren politic, cu promovarea unui guvern de largă reprezentare democratică, sub preşedinţia lui Titel Petrescu... Că era utopică sau mai puţin utopică ideea, are mai puţină importanţă, dar era pentru prima dată când se contesta legitimitatea partidului unic. Asta era la Derdena şi, fie vorba între noi, cu evenimentele din Ungaria nu prea a avut legătură. Derdena însuşi recunoaşte că nu a avut legătură cu Ungaria. Mai multă legătură cu Ungaria a avut lotul nostru, prin persoana mea şi a lui Pavlovici. Pentru că una dintre incriminările vizibile, care au fost puse în sala de judecată, a fost faptul că am admirat poziţia lotului Derdena, iar când Derdena a trecut pe lângă mine i-am strâns mâna. Toate astea au fost înregistrate şi fotografiate şi după aceea mi s-au reproşat în actul de acuzare. Altfel, incriminările aduse mie sunt absolut puerile. De exemplu, elogierea scriitorilor decadenţi francezi sau a suprarealiştilor români.