Din ce cauze apare cancerul esofagian

Boala este de aproape trei ori mai frecventă la bărbaţi, în special la fumători, mai ales după vârsta de 60 de ani. Cancerul esofagian are o rată mare de mortalitate deoarece, în cele mai multe cazuri, este descoperit în stadiu avansat. Dacă tumoarea este operată în stadiu incipient, supravieţuirea la cinci ani este de 25%.

Cancerul esofagian este pe locul al şaselea în topul celor mai comune cauze de deces prin cancer, reprezentând şase la sută din totalitatea neoplasmelor gastrointestinale.

Această boală are o evoluţie rapidă, iar prognosticul este adesea nefavorabil, mai ales din cauza prezentării târzii la medic. „Cancerul esofagian este curabil în stadiile iniţiale, dar de obicei majoritatea persoanelor bolnave se prezintă la medic în stadiile avansate", atrage atenţia medicul specialist oncologie Ana Maria Radu de la clinica MedLife din Bucureşti.

Există mai multe tipuri de cancer esofagian, cele mai frecvente fiind carcinomul scuamos (localizat la nivelul celulelor care „căptuşesc" esofagul) şi adenocarcinomul (se formează în ţesutul implicat în producerea mucusului necesar înghiţirii). În ultimele decenii s-a observat o creştere a incidenţei acestei boli, mai ales a adenocarcinomului.

Fumatul şi alcoolul favorizează boala

Fumatul şi consumul de alcool sunt doi dintre factorii cel mai adesea implicaţi în apariţia cancerului de esofag. Astfel, aproximativ 90 la sută din cazurile de cancer esofagian sunt puse pe seama fumatului şi/sau consumului de alcool. Efectele negative ale ţigărilor sunt date de unele substanţe dovedit cancerigene, precum nitrosaminele rezultate din combustia tutunului. Alcoolul şi tutunul sunt asociaţi cel mai frecvent cu carcinomul scuamos.

Medicul Ana Maria Radu menţionează că, în cazul adenocarcinomului, sunt implicaţi factori precum esofagul Barrett (modificarea celulelor mucoasei esofagului, favorizată de expunerea la acidul din stomac), obezitatea şi refluxul gastroesofagian.

De asemenea, şi consumul frecvent de lichide fierbinţi, carenţa de vitamine şi de proteine, excesul de sare şi de calciu pot favoriza apariţia bolii. La rândul lor, infecţiile cu papilomavirusuri umane pot produce modificări cu risc crescut de cancer esofagian. Boala este mai frecventă la bărbaţi, mai ales după vârsta de 67 de ani.

Scăderea masivă în greutate, alarmantă

În cele mai multe cazuri, cancerul esofagian este anunţat prin dificultate la înghiţire, mai ales în cazul alimentelor solide, însă şi cele lichide pot deveni greu de înghiţit, pe măsură ce tumoarea creşte în dimensiuni. Alte simptome sunt astenia, anorexia, tusea, vocea răguşită şi durerea retrosternală. De asemenea, este semnal de alarmă şi scăderea rapidă în greutate. Astfel, în câteva luni se pot pierde până la 20 de kilograme. Mai pot apărea şi dificultăţi respiratorii (lipsă de aer) şi anemie (dată de sângerarea tumorii).

Se recomandă endoscopia

Endoscopia digestivă superioară este principala metodă de diagnostic în cancerul de esofag. Pe lângă evidenţierea tumorii, această investigaţie permite prelevarea de biopsie. Alături de acestea, medicul Ana Maria Radu recomandă radiografia gastroduodenală, ecoendoscopia şi tomografia computerizată pentru torace şi abdomen, această analiză imagistică arătând extinderea tumorii sau posibila afectare ganglionară şi prezenţa metastazelor.

Pentru cei cu esofag Barrett, complicaţie precanceroasă, se recomandă efectuarea regulată a endoscopiei digestive superioare, ca metodă se screening.

Intervenţia chirurgicală reprezintă tratamentul standard în stadiile incipiente ale bolii. „Aceasta este posibilă la 50% din cei cu cancer esofagian, supravieţuirea la cinci ani fiind între 5 şi 25%", spune medicul Ana Maria Radu. În cazul în care afecţiunea este diagnosticată în stadii avansate, când tumoarea nu mai poate fi scoasă chirurgical, se recomandă chimio-radioterapia.

În cazurile avansate, inoperabile, se poate recurge la endoprotezarea cu proteze din plastic sau din material metalic autoexpandabil. Cancerul de esofag poate da metastaze osoase, pulmonare, cerebrale, renale şi intestinale, precum şi hemoragie digestivă.