Dependenţa, acrobaţie periculoasă

Unul din şase români face abuz de alcool şi unul din trei este fumător, arată statisticile. În plus, aria de dependenţe s-a extins mult în ultimii 15 ani: de la dependenţa de zahăr şi de calculator până la cea de droguri. Iar consecinţele se răsfrâng nu doar asupra sănătăţii, ci şi asupra relaţiilor personale şi  profesionale.

De ce apar dependenţele

Dependenţa este o boală. Iar acest lucru este valabil mai ales atunci când vine vorba de adicţia de substanţe. Ea apare în primul rând la nivel psihic, nevoia de o substanţă sau de un obicei venind din creier, dar şi la nivel fizic, simptomele manifestându-se atunci când organismul s-a obişnuit cu o substanţă, iar administrarea acesteia a fost brusc întreruptă.

Aceasta este ceea ce o persoană dependentă exprimă ca fiind poftă. Ea poate apărea nu numai în cazul dependenţei de substanţe halucinogene, de medicamente, de alcool sau de tutun, ci şi în cazul celei de zahăr sau de alimente de tip fast-food. De asemenea, activităţi precum privitul la televizor, timpul petrecut la calculator, munca şi chiar sexul pot da şi ele dependenţă. 

Cauzele sunt asociate

Adicţia este o boală cronică favorizată de asocierea mai multor factori:

Predispoziţia genetică

Specialiştii spun că unele tipuri de dependenţe, cum este alcoolismul, se moştenesc genetic. Astfel, persoanele care provin din familii cu istoric de alcoolism sunt mai predispuse să aibă la rândul lor o astfel de problemă comparativ cu cele care nu au avut rude alcoolice.

De asemenea, indivizii ai căror părinţi s-au confruntat cu o dependenţă pot dezvolta orice alt tip de adicţie. Astfel, dacă are un părinte alcoolic, un copil poate avea la maturitate o problemă cu dependenţa de mâncare sau de muncă. Iar acest lucru se întâmplă chiar şi în cazul în care copilul nu a fost crescut de părintele dependent, arată studiile.

Mediul sau anturajul

Persoanele care trăiesc într-un mediu în care se face abuz de substanţe halucinogene, se fumează sau se consumă alcool în exces prezintă un risc crescut să dezvolte la rândul lor o dependenţă. Aceasta deoarece ei privesc abuzul de substanţe ca pe
ceva normal şi poate fi şi o formă de socializare.

Tulburările emoţionale

Anxietatea, depresia, tulburările bipolare, stresul posttraumatic sau chiar rezistenţa scăzută la stres sunt tulburări asociate adesea cu abuzul de substanţe, mai ales în cazul în care nu sunt diagnosticate şi tratate.

De asemenea, persoanele care au suferit abuzuri sexuale, emoţionale sau fizice sunt mai predispuse să devină dependente de o substanţă sau de un obicei. În acest caz, dependenţa devine un fel de mecanism de apărare, o cale de a face mai uşor faţă trăirilor negative şi de a-şi îmbunătăţi imaginea de sine.

Diverse substanţe

Există substanţe care dau dependenţă cu o rapiditate mai mare decât altele. De exemplu, unele tipuri de picături nazale pot da dependenţă dacă sunt utilizate mai mult de zece zile consecutiv, pe când somniferele creează adicţie dacă sunt luate mai mult de o lună.

De asemenea, dacă bei mai mult de 3-4 ceşti de cafea pe zi, în câteva luni poţi deveni dependent de cofeină, la fel şi de zahăr în cazul în care îl consumi în exces.

Studiile arată că un om consumă în medie 80 kg de zahăr pe an şi că multe persoane sunt dependente fără să ştie acest lucru. Desigur, cea mai periculoasă dependenţă este cea de substanţe halucinogene, adicţia apărând după numai câteva utilizări.

Negarea este caracteristică

Cele mai multe persoane dependente neagă că au o astfel de problemă. Ele susţin adesea că fumează, consumă alcool, iau droguri sau fac abuz de un obicei doar din plăcere şi că pot renunţa oricând vor.

Iată de ce de la a încerca sau de la a folosi ocazional o substanţă se poate ajunge la pierderea aproape totală a controlului. Şi, pe măsură ce dependenţa se agravează, ea devine mai dificil de tratat şi duce la probleme grave de sănătate, cum ar fi afectarea organelor vitale.

Adicţia, dificil de ţinut sub control

Ceea ce defineşte instalarea dependenţei este incapacitatea de a controla pornirea de a consuma o substanţă sau de a repeta un obicei. Acest lucru este determinat de modificări produse la nivelul creierului ce au drept consecinţă o serie de tulburări de comportament.

Trebuie menţionat faptul că tot acest proces se accentuează progresiv. Evoluţia dependenţei depinde de cantitatea, de frecvenţa şi de contextul în care o persoană abuzează de o anumită substanţă. Şi, pe măsură ce dependenţa se „adânceşte", persoana respectivă are nevoie de o cantitate tot mai mare, de o administrare tot mai frecventă şi în contexte altădată inacceptabile.

Simptomele dependenţei includ şi dezvoltarea unei rezistenţe la efectul substanţei care a dat adicţia şi sevrajul, o reacţie fizică manifestată prin dureri şi prin nervozitate, ce se declanşează atunci când substanţa nu a mai fost administrată.

Specialiştii spun că în cazul dependenţei de alcool sau de diazepam, de exemplu, sevrajul poate fi chiar mortal dacă nu se intervine la timp. Perioada sevrajului durează între şapte şi zece zile, cel puţin.

Specialistul nostru
Dr. Radu Braga
cercetător în neuroştiinţe
Centrul de Excelenţă
în Neuroştiinţe

Dependenţa reprezintă o fixaţie emoţională obţinută prin învăţare, care se exprimă într-o manieră stereotipă cu caracterul şi forţa unui instinct, în scopul obţinerii de plăceri specifice. Modificările cerebrale induse de dependenţă privesc două sisteme de procesare neuronală mediate de neurotransmiţătorii dopamină şi serotonină.

Aceste două sisteme au corelaţii strânse cu mecanismele de obţinere a recompensei, cu ariile de integrare, cu fenomenele de învăţare şi cu memoria. Circuitele implicate produc modificări complexe de natură biochimică, la nivel cerebral şi în întreg organismul, dar şi de natură comportamentală.

Astfel, din punct de vedere cerebral, la dependenţi se observă modificări plastice neuronale, în special în cortexul prefrontal, determinate de motivaţia acestora de a obţine drogul în detrimentul obţinerii unor recompense naturale. De altfel, aceşti subiecţi au un răspuns scăzut faţă de stimuli precum sex, alimente sau interacţiune socială.

Top 7 lucruri care dau adicţie

Drogurile

Nu oricine încearcă un tip de drog devine dependent, dar în multe cazuri, de la o simplă curiozitate se poate ajunge la pierderea controlului şi la nevoia de a mări doza, de a încerca un drog mai puternic şi de a-l folosi mai frecvent. Deşi unele persoane dependente de droguri doresc să renunţe, adesea nu reuşesc să facă acest lucru decât cu ajutor specializat.

Fumatul

Studiile arată că dependenţa de alcool este adesea asociată cu cea de fumat

Şi în cazul ţigărilor, dependenţa se instalează progresiv. Astfel, de la a încerca o ţigară, din curiozitate, fumatul poate deveni un ritual zilnic, un obicei care însoţeşte alte activităţi de rutină cum ar fi luatul mesei sau băutul cafelei de dimineaţă.

Iar în momentul în care nicotina devine o substanţă prezentă în mod constant în sânge, nevoia de a fuma se acutizează şi se poate ajunge la sevraj atunci când fumătorul încearcă să se lase de ţigări. De asemenea, există şi o conotaţie socială puternică atunci când vorbim despre dependenţa de tutun, mulţi fumători nerenunţând la acest obicei pentru că cei din jurul lor fumează.

Medicamentele

La fel ca şi alcoolul, tutunul sau drogurile, medicamentele de tipul antidepresivelor sau somniferelor produc modificări la nivelul creierului. Astfel, din cauza creşterii toleranţei la agenţii activi din medicamente, persoana dependentă are tendinţa de a creşte doza tot mai mult, existând riscul de supradoză.

Alcoolul

Alcoolismul este o boală care constă într-o nevoie incontrolabilă de a bea. Cei care au această dependenţă nu se pot limita la un singur pahar şi dacă încearcă să renunţe se pot confrunta cu simptome precum ameţeli, greaţă, anxietate, tremurături şi transpiraţii abundente. Persoanele cu astfel de probleme nu pot renunţa la consumul de alcool nici chiar în momentul în care apar efecte negative, cum ar fi senzaţia de rău fizic, pierderea slujbei sau deteriorarea relaţiilor cu cei din jur.

Consumul de alcool şi fumatul sunt probleme tot mai des întâlnite şi în rândul adolescenţilor, vârsta la care aceştia încep să fumeze şi să bea fiind tot mai mică. Specialiştii spun că situaţia este mult mai gravă în acest caz, deoarece în adolescenţă organismul trece prin numeroase transformări hormonale şi neuronale. Iar tutunul şi consumul de alcool pot încetini dezvoltarea creierului, ducând la probleme cognitive, la dificultăţi de concentrare şi la scăderea abilităţilor de memorare, ceea ce s-ar putea extinde şi în perioada adultă a vieţii.

Jocurile de noroc

Aceasta este o dependenţă în care persoana în cauză nu-şi poate controla impulsul de a juca şi de a risca. Adrenalina eliberată de organism în momentele în care riscă îi dă senzaţia de bine şi jucătorul îşi doreşte să obţină din nou acest sentiment.

Televizorul

Unele persoane sunt atât de captivate de televizor încât renunţă la alte activităţi utile. De altfel, specialiştii spun că acest tip de adicţie este la fel ca oricare alta, suplinind anumite lipsuri şi dând senzaţia de evadare din lumea reală.

Totuşi, repercusiunile nu sunt de neglijat. Problemele de vedere şi bolile asociate sedentarismului, precum afecţiunile cardiovasculare, sunt mai frecvente în cazul celor care petrec mult timp în faţa televizorului, arată studiile. 

Calculatorul

Jocurile, discuţiile pe chat, e-mailul, filmele, informaţiile nelimitate şi tot ce oferă calculatorul şi internetul dau dependenţă. Acest tip de adicţie este întâlnit cel mai adesea în rândul copiilor şi adolescenţilor, studii recente arătând că 70 la sută din adolescenţi şi 54 la sută din copiii români folosesc zilnic internetul. Iar consecinţele sunt similare celor apărute în dependenţa de televizor.

Când sexul devine obsesie

Pentru o persoană dependentă de sex, relaţiile intime devin o prioritate. Aceasta nu mai deţine control asupra opţiunilor sale sexuale. Astfel, implicarea în contacte dese, neplanificate şi cu persoane diferite este o caracteristică a acestui tip de adicţie.

Dependenţa de sex afectează viaţa personală şi relaţiile cu cei apropiaţi, ajungându-se deseori la rupturi şi la sentimente de ruşine, de frustrare şi la depresie. În plus, cel dependent este expus bolilor cu transmitere sexuală.

Cumpărăturile, un drog modern

Numită şi oniomanie sau dependenţă de shopping, acest tip de adicţie este întâlnit în general la persoane care vor să scape de stres sau de alte probleme din viaţa de zi cu zi, refugiindu-se în magazine. În acest fel, ele simt o eliberare temporară de griji.

Însă în momentul în care trece efectul adrenalinei, declanşat de cumpărăturile făcute în mod obsesiv, dependenţii sunt încercaţi de un sentiment acut de vinovăţie. Adicţia de cumpărături este adesea asociată cu datorii financiare foarte mari şi cu probleme sociale şi familiale.

Renunţăm greu la fast-food

Grăsimile şi zaharurile conţinute de alimentele de tip fast-food acţionează asupra aceloraşi centri ai plăcerii din creier responsabili cu instalarea dependenţei de droguri sau de fumat, arată un studiu recent. Iar dependenţa de mâncare nesănătoasă este extrem de periculoasă, deoarece este asociată cu obezitatea şi cu toate bolile cauzate de ea.

Specialistul nostru
Livia Nena
biolog nutriţionist

Există alimente care, consumate cu regularitate, pot da dependenţă. De pildă, dulciurile, şi mai ales ciocolata, pot determina dependenţa organismului faţă de acest produs. Atât cofeina, cât şi zahărul din ciocolată declanşează anumite reacţii biochimice cu eliberarea unor substanţe ce induc organismului starea de bine.

De asemenea, alimentele de tip fast-food pot determina dependenţe. Pentru a elimina riscul de dependenţă se poate recurge la mici trucuri: zahărul poate fi înlocuit cu fructoză, iar alimentele de tip fast-food cu alimente naturale: fructe şi sandvişuri preparate acasă.

Să nu neglijăm consecinţele

Dependenţa de alcool este asociată cu tendinţa către violenţă

Un lucru este clar: adicţia afectează întreaga viaţă. O persoană dependentă de o substanţă sau de un obicei ajunge la un moment dat să se confrunte cu o deteriorare a vieţii de familie şi a relaţiilor cu prietenii. Iar acest lucru se acutizează pe măsură ce gradul de dependenţă avansează. În plus, dependenţa duce la o scădere a capacităţii intelectuale, fiind afectate şi performanţele pro­fesionale.

Risc crescut de accidente

Există o legătură strânsă între consumul de substanţe stupefiante sau de alcool şi tendinţa de implicare în acte de violenţă sau riscul de a suferi un accident. De exemplu, riscul de a provoca un accident rutier creşte cu 38 la sută atunci când alcoolemia depăşeşte 0,5 g/l.

Dependenţii au tentative de suicid

Persoanele ce suferă de o dependenţă sunt mai înclinate către suicid comparativ cu cele care nu au astfel de probleme. Iar acest lucru se întâmplă din cauza asocierii adicţiilor cu probleme neuro-psihiatrice precum anxietatea, tulburările de somn sau depresia.

Pot apărea leziuni ale creierului

Consumul abuziv de alcool sau de substanţe stupefiante accelerează degradarea cerebrală şi apariţia disfuncţiilor cognitive. Astfel, aceste tipuri de dependenţe sunt asociate cu boli precum maladia Alzheimer.

Predispoziţie către boli cronice

Alcoolismul creşte riscul de apariţie a cirozei hepatice, dar şi a pancreatitei, a ulcerului gastric şi a calculilor biliari. De asemenea, dependenţa de alcool, de mâncare sau de substanţe stupefiante poate duce la dezvoltarea diabetului zaharat şi cea de fumat duce la boli respiratorii, cum ar fi BPOC-ul sau tuberculoza.

Test: Eşti predispus la o dependenţă?

Pragul dintre dependenţă şi abuz este adesea foarte mic şi, de aceea, este relativ dificil ca o persoană care a dezvoltat o adicţie  să-şi dea seama de acest lucru. Testul următor este realizat de Asociaţia Psihiatrică Americană şi te ajută să recunoşti dacă ai o astfel de problemă, acesta fiind şi primul pas pentru a învinge dependenţa.

1 Iei cu regularitate un anumit medicament, substanţe halucinogene sau consumi alcool zilnic şi ai observat că acestea nu mai au efectul pe care îl aveau atunci când ai început să le consumi?

2 Dacă încetezi administrarea acestor substanţe sau consumul de alcool ai o stare generală de rău?

3 Ţi se întâmplă să iei o cantitate mai mare de substanţe sau să consumi mai mult alcool decât iniţial, iar acest lucru îţi afectează relaţiile sociale şi activitatea profesională?

4 Ai încercat vreodată să reduci cantitatea consumată şi ţi-ai dat seama că nu poţi şi că după o scurtă perioadă trebuie să revii la aceeaşi cantitate?

5 Eşti preocupat de substanţa pe care obişnuieşti să o foloseşti, în sensul că te gândeşti frecvent la felul cum te vei simţi în momentul în care o vei lua din nou?

6 Ai încetat să mai faci unele activităţi care înainte îţi făceau plăcere, cum ar fi să ieşi cu  prietenii, pe motiv că eşti mahmur sau că te simţi rău după substanţa folosită?

7 Ai continuat să foloseşti substanţa respectivă chiar dacă din această cauză ai probleme sociale sau te simţi rău fizic?

Interpretare: Dacă ai răspuns afirmativ la cel puţin trei întrebări este posibil să ai o dependenţă. Dacă răspunsul tău a fost „Da" la mai puţin de trei întrebări probabil faci doar abuz, fără să fi dezvoltat încă o adicţie.

Afectează sănătatea inimii

Consumul abuziv de substanţe stupefiante sau de alcool şi fumatul duc la o creşterea a presiunii sângelui şi, implicit, a tensiunii arteriale. Acesta este un important factor de risc pentru apariţia infarctului ischemic şi hemoragic, astfel de probleme fiind întâlnite frecvent în rândul tinerilor care abuzează de substanţe.

De asemenea, dependenţa de alcool creşte şi riscul de aritmii şi de producere a morţii subite, iar specialiştii au observat o astfel de predispoziţie chiar şi în cazul celor care nu au avut în trecut probleme de sănătate.

Statistici îngrijorătoare

O statistică realizată de Agenţia Naţională Antidrog arată că unul din şase români consumă în mod frecvent băuturi alcoolice tari. De asemenea, numărul consumatorilor de droguri a crescut în ultimii doi ani cu 15 la sută, estimându-se că numai în Bucureşti sunt aproximativ 20.000 de consumatori. Fumatul este şi el o problemă majoră în ţara noastră, un român din trei având acest viciu.

De altfel, cele mai recente studii arată că 2 din 3 fumători români cu vârste cuprinse între 35 şi 44 de ani vor să se lase de fumat, iar 55 la sută au avut deja mai mult de trei tentative eşuate. Acest lucru este pus pe seama faptului că fumătorii nu ştiu ce să facă pentru a scăpa definitiv de această dependenţă. Astfel, 78 la sută din români, deşi doresc să renunţe la tutun, nu fac nimic concret în acest sens, arată acelaşi studiu.

Doar 6 la sută din aceştia au apelat la medic pentru a renunţa la dependenţa de fumat în contextul în care 51 la sută din fumătorii români cred că medicul reprezintă cea mai credibilă sursă de informaţii când vine vorba de renunţarea la fumat.

Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog psihoterapeut

Predispoziţia către dependenţe este mai degrabă o caracteristică dobândită decât moştenită genetic. Ea vine din modul în care ne „aşezăm" convingerile noastre despre lume şi despre locul nostru printre ceilalţi, lucru care se face încă din primii ani de viaţă. Cu alte cuvinte, persoanele dependente sunt cele care „aleg" neconştient acest lucru.

Avantajul este că, nefiind genetice, putem renunţa la dependenţe şi putem găsi alte modalităţi de a ne raporta la lume. Unii psihologi leagă dependenţele de complexul oral, de nevoia neîmplinită de afecţiune, de un „caracter slab" sau nesigur. Fiecare persoană dependentă are în spate istoria sa personală şi lupta sa pentru a-şi câştiga independenţa.

Statistică

57 la sută din românii fumători vor să renunţe la viciu şi nu reuşesc.

Aşa poţi relua controlul!

Tratamentulse stabileşte în funcţie de cauza care a declanşat dependenţa

Pentru a scăpa definitiv de o dependenţă este nevoie, în afară de voinţă, şi de ajutor specializat. Iar o persoană cu dependenţă are nevoie atât de îngrijiri medicale, cât şi de îngrijiri psihiatrice şi psihologice.

Un tratament corect este alcătuit în aşa fel încât să ţină cont de nevoile specifice ale celui afectat, specialistul trebuind să evalueze corect cât de severă este problema. În medie, tratamentul poate dura între şase luni şi un an, dar în cazuri severe acesta se poate întinde pe mai mulţi ani.

Psihoterapia este baza

Primul pas în tratamentul dependenţei este depistarea cauzelor care îl determină pe cel afectat să aibă un comportament adictiv, iar apoi trebuie să se stabilească tratamentul în funcţie de acestea. Cel mai adesea, factorii determinanţi sunt de natură psihologică şi, de aceea, în astfel de situaţii psihoterapia este cel mai indicată.

Cu ajutorul psihologului, persoana afectată de o dependenţă învaţă să ţină sub control nevoia, să facă mai uşor faţă stresului cauzat de renunţare şi să compenseze prin activităţi fără efect nociv lipsa substanţei cu care era obişnuit.

Sevrajul, o urgenţă medicală

În lipsa consumului substanţei care a declanşat adicţia, persoanele cu dependenţă resimt acest lucru la nivel fizic, prin manifestări de tipul hipertensiunii arteriale, prin transpiraţii abundente, tremurături, dureri la nivelul întregului corp, anxietate, agresivitate, stări de delir sau tulburări de somn. Specia­liştii spun că astfel de simptome reprezintă întotdeauna o urgenţă medicală, deoarece, în unele situa­ţii, se pot solda cu deces.

Perioada sevrajului poate dura între şapte şi zece zile, iar tratamentul constă în administrarea de medicamente psihotrope anxiolitice, hipotensive şi de perfuzii pentru hidratare. După aceea, urmează o perioadă de tratament al dependenţei psihice. De asemenea, pentru a trata dependenţa se pot administra şi medicamente care atenuează nevoia de substanţa care a cauzat adicţia, precum şi medicamente care tratează bolile psihice de fond.

O altă metodă de tratament al dependenţei este de a înlocui substanţele puternice cu unele mai slabe. De exemplu, în loc de heroină se poate administra metadonă, iar nicotina din ţigări se înlocuieşte cu cea din guma de mestecat.

Cui cerem ajutorul

La noi în ţară există grupuri de suport pentru dependenţa de alcool, de tipul Alcoolicii Anonimi, care sunt prezente în majoritatea reşedinţelor de judeţ. De asemenea, pentru tratarea atât a dependenţei de alcool, cât şi a celei de droguri există în Cluj-Napoca o organizaţie numită „Sf. Dimitrie" şi alte două comunităţi terapeutice în Sibiu.

În Bucureşti există cinci centre care oferă tratament dependenţilor de heroină, dintre care două aparţin Ministerului Sănătăţii şi trei Agenţiei Naţionale Antidrog. Pentru a afla mai multe despre programele împotriva dependeţelor poţi accesa şi site-urile: www.ana.gov.ro sau www.alcohelp.ro

Cum pot fi evitate recidivele

Programele de tratament au în vedere prevenirea recăderilor. Acestea pot fi frustrante atât pentru cel afectat, cât şi pentru familia sa, deoarece au trecut deja prin numeroase încercări. Printre factorii care favorizează recidivele sunt lucrurile care amintesc de ceea ce a creat dependenţa (vederea substanţei respective, mirosul, gândurile sau visele despre acea substanţă).

De asemenea, recăderea poate avea loc şi în perioadele de stres sau când persoana respectivă are o stare negativă de spirit. Pe de altă parte, dorinţa de a recidiva poate apărea şi atunci când fostul dependent sărbătoreşte ceva.

Cu toate acestea, specialiştii spun că recidiva este normal să apară o dată sau de două ori, însă este deosebit de important ca atunci când se produce să nu fie pe durate lungi şi ca persoana respectivă să aibă acces la tratament.

Specialistul nostru
Dr. Eugen Hriscu
psihiatru specialist în tratarea dependenţelor
Spitalul Clinic de Psihiatrie
„Prof. dr. Alexandru Obregia''

Dependenţa este o boală, o tulburare psihică. Este bine ca, în general, când ne suspectăm de o boală să apelăm la medic, în acest caz la medicul psihiatru. Dependenţa de substanţe, mai ales în formele severe, care se întind pe mai mulţi ani, necesită de multe ori consult şi intervenţie medicală fie pentru managementul stării fizice de rău care apare imediat după întreruperea consumului (numită sevraj), fie pentru reechilibrarea organismului afectat de substanţă.

Odată stabilizat din punct de vedere medical, pacientul va avea nevoie de sprijin psihologic pentru a putea să facă faţă poftei de consum. Aceasta apare deoarece mintea s-a obişnuit să se bazeze pe efectul substanţei, de exemplu „beau ca să adorm", „fumez ca să-mi calmez nervii", „consum cocaină ca să mă pot distra în club".

Psihoterapia în adicţii este esenţială. Altfel, dacă se realizează doar intervenţii medicale, riscul de recădere este de peste 90 la sută. În unele cazuri, este nevoie şi de intervenţii mai extinse: cu familia sau intervenţii sociale, cum ar fi recalificarea profesională.

Bine de ştiut

Persoana dependentă trebuie să se adreseze în primul rând medicului psihiatru.