Defectele de vorbire afectează personalitatea copilului

Şedinţele de logopedie îi implică pe copii în jocuri educative

Tulburările de limbaj trebuie corectate cu ajutorul specialistului logoped. Copiii care nu pot forma propoziţii şi care spun puţine cuvinte la vârsta de trei ani şi jumătate pot fi diagnosticaţi cu întârziere în dezvoltarea limbajului.

Cel mai des întâlnite tulburări de vorbire la copii sunt bâlbâielile, întârzierile în dezvoltarea limbajului şi dislaliile, adică omisiunile, substituirile, inversiunile sau deformările unuia sau mai multor sunete. De cele mai multe ori, cei mici au dificultăţi în a pronunţa corect sunetul „r".

„Copilul îl poate omite, îl poate înlocui cu alt sunet (cel mai frecvent cu «l») sau îl poate pronunţa greşit («r» graseiat)", precizează Ionela Ghizdavu, logoped la cabinetul logopedic „Andu" din Bucureşti. Până la patru ani, pronunţarea greşită a unor sunete este considerată în limitele normalului, din cauza insuficientei maturizări funcţionale a aparatului fonoarticular, însă după această vârstă este nevoie de exerciţii logopedice pentru corectarea lor.

O altă tulburare întâlnită la antepreşcolari este întârzierea apariţiei şi dezvoltării limbajului. Logopedul Ionela Ghizdavu atrage atenţia că un copil care la vârsta de trei ani şi jumătate spune puţine cuvinte şi nu formează propoziţii poate fi diagnosticat cu întârziere în dezvoltarea limbajului.

Cum se pot corecta

Tulburările de vorbire se pot trata cu succes cu ajutorul logopediei, prin activităţi amuzante şi educative pentru copii. „O şedinţă logopedică presupune implicarea copilului în diverse activităţi specifice vârstei, ce constau în repetarea unur silabe, cuvinte, propoziţii, jocuri educative, asamblarea de puzzle-uri, rezolvarea unor fişe şi alcătuirea de propoziţii după imagini", spune logopedul Ionela Ghizdavu.
Pentru rezultate satisfăcătoare, o şedinţă individuală nu trebuie să depăşească 40 de minute. Numărul de şedinţe este stabilit în funcţie de tulburarea de limbaj. Astfel, în cazul corectării unui sunet, cu excepţia lui „r", este nevoie de patru-cinci şedinţe. Pentru alte situaţii, precum tulburările din autism sau pentru alalie (lipsa sau slaba dezvoltare a vorbirii), este nevoie de ani de terapie. 

Bâlbâiala îi poate scădea încrederea în sine

Bâlbâiala, adică repetarea involuntară a sunetelor sau a silabelor, îi poate crea copilului serioase probleme emoţionale şi de comunicare. De obicei, bâlbâiala apare pe la patru ani, când copilul ştie deja să vorbească. De asemenea, balbismul poate apărea după un şoc emoţional, această tulburare afectându-i mai ales pe micuţii introvertiţi sau vulnerabili afectiv. Această problemă poate dispărea de la sine, însă alteori persistă. Este bine ca acest defect să fie corectat înainte ca micuţul să meargă la şcoală. Faptul că nu poate comunica normal cu ceilalţi îi poate scădea copilului încrederea în sine. De aceea, în corectarea bâlbâielii, pe lângă şedinţele de logopedie, poate fi nevoie şi de psihoterapie.