De ce diferă rezultatele analizelor de laborator

Diferenţele de aparatură şi de personal, dar şi momentul prelevării probelor pot genera valori sau interpretări eronate. Toate laboratoarele au o marjă de incertitudine. Din păcate, nu putem fi siguri că vom obţine rezultate în conformitate cu realitatea, indiferent unde ne-am face analizele.

Multor persoane li se întâmplă să meargă la două sau chiar la mai multe laboratoare de analiză consecutiv şi să obţină rezultate diferite. Într-o oarecare măsură, acest lucru este normal, spun specialiştii. Fiindcă fiecare laborator are o altă aparatură, toate aparatele având o marjă cunoscută de incertitudine. Acest lucru se întâmplă mai ales în cazul analizelor cantitative (de măsurare). De exemplu, în cazul glicemiei, un laborator poate avea marja de incertitudine de +/-2, altul de +/-1,5.

„În funcţie de tipul de măsurători şi de importanţa medicală a analizei respective, marjele sunt acceptate de către autorităţile de control sau nu. În cazul unor analiţi (parametri) cu variaţii mari în corp, cum este fierul, se acceptă o marjă mai mare de incertitudine. Însă în cazul celor care au variaţii foarte mici, cum sunt, de exemplu, sodiul şi potasiul, incertitudinea de laborator trebuie să fie foarte mică, regulile fiind mult mai stricte", explică dr. biolog Crezante Lazăr de la Societatea Română pentru Asigurarea şi Controlul Extern al Calităţii în Medicina de Laborator. Glucoza din sânge are variaţii mari, de aceea, este aproape imposibil ca rezultatele de la două laboratoare să fie identice.

În bolile grave, erori mici

În cazul testelor de depistare a cancerului, marjele de incertitudine ale aparaturii ar trebui să fie foarte mici. Aceste analize nu sunt din categoria celor aşa-zise „de certitudine". Însă un astfel de test, cum este cel al markerilor tumorali, ajută medicul să estimeze riscul ca o persoană să sufere de cancer. Este important ca aparatura să poată detecta orice creştere a nivelului acestor markeri. „Între valorile aşa-zis normale şi cele care indică existenţa unui neoplasm există zona gri, care îi determină pe medicii oncologi să efectueze teste suplimentare pentru confirmare", completează medicul biolog Crezante Lazăr.

Testele cu „pozitiv" sau „negativ", importante

Dacă în cazul analizelor cantitative, rezultatele pot varia uşor, în funcţie de parametrii testaţi, fără a pune mari probleme de diagnostic, în cazul celor calitative, de tip „da" sau „nu", rezultatele trebuie să fie foarte precise. Din păcate însă, la noi în ţară se întâmplă şi ca rezultatul pentru o anumită infecţie (gonococ, giardia sau chiar HIV) să fie negativ la un laborator şi pozitiv la altul. De vină pot fi aparatele prea vechi din unele laboratoare, care nu identifică agenţii patogeni decât dacă se regăsesc în sânge într-o concentraţie foarte mare, dar şi personalul medical, care în unele situaţii interpretează greşit rezultatele sau păstrează proba în condiţii nepotrivite.

„Printre motivele pentru care pot apărea astfel de situaţii se numără şi utilizarea unor probe diferite de la aceeaşi persoană. Se poate întâmpla ca, dimineaţa, la un laborator, proba de urină prelevată atunci, să fie mai concentrată, iar nivelul germenilor să crească. Mai târziu, la un alt laborator, o altă probă de urină poate da rezultate diferite", precizează dr. biolog Crezante Lazăr. De aceea, este important ca, atunci când analizele se fac la mai multe laboratoare, acestea să folosească exact aceeaşi probă, pe care să o păstreze în condiţii optime.

Controale, cu regularitate

În ultimii ani, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a impus laboratoarelor de analize să se doteze cu aparatură de ultimă generaţie, tocmai pentru a evita diferenţele majore. Cu toate acestea, nu toate s-au conformat. Există însă o reglementare a Ministerului Sănătăţii ca fiecare laborator să încheie un contract cu o societate nonprofit pentru controlul extern al aparaturii. La fiecare doi ani, societăţile respective trebuie să prezinte ministerului o situaţie globală a laboratoarelor controlate.