Cultul creştin de rit vechi

de Patriarhul Nikon, la mijlocul secolului al XVII-lea. În timpul perioadei de persecuţie, o parte dintre membrii mişcării împotriva reformei lui Nikon au fugit în Polonia, Austria, Suedia,

de Patriarhul Nikon, la mijlocul secolului al XVII-lea. În timpul perioadei de persecuţie, o parte dintre membrii mişcării împotriva reformei lui Nikon au fugit în Polonia, Austria, Suedia, Prusia, Moldova, Dobrogea, iar cu timpul au ajuns şi în America de Nord, Manciuria şi chiar în Australia. Primele comunităţi de lipoveni din România sunt cele din satele Lipoveni (1724) şi Manolea (1743), ambele în judeţul Suceava; s-au constituit apoi comunităţile din Sarichioi, Jurilovca şi Slava Rusă, toate din judeţul Tulcea. Din punct de vedere organizatoric, la 28 octombrie 1846 ia fiinţă Mitropolia de Rit Vechi de la Fantana Alba (Bucovina de Nord), primul ierarh fiind mitropolitul Ambrozie, care a fost anterior mitropolit al Bosniei şi Herţegovinei. Alegerea lui Ambrozie ca mitropolit a marcat constituirea comunităţilor creştine de rit vechi într-o Biserică autonomă ce cuprinde toţi credincioşii de rit vechi din Europa, America şi Australia. Succesorii lui Ambrozie (Kiril, Arcadie etc.) au purtat titlul de mitropolit, fiind recunoscuţi conducători spirituali ai tuturor credincioşilor creştini de rit vechi din lume, statut şi recunoaştere ce şi le menţin şi astăzi.
Credincioşii creştini de rit vechi se consideră păstrătorii "adevăratei credinţe ortodoxe" şi a vechilor rânduieli tradiţionale ale Bisericii Ortodoxe, păstrează calendarul pe stil vechi, iar serviciile religioase le oficiază în limba slavonă.
Cultul Creştin de Rit Vechi din România este organizat într-o mitropolie cu sediul la Brăila, condusă de un mitropolit şi trei episcopi vicari. Cei aproape 40.000 de credincioşi lipoveni au la dispoziţie 37 de parohii şi 57 lăcaşe de cult, deservite de 37 preoţi, 5 diaconi şi 20 de cântăreţi bisericeşti. De asemenea, în cadrul cultului funcţionează trei mânăstiri şi un schit: "Vovidenia" (femei) şi "Uspenia" (bărbaţi) în comuna Slava Cercheza, judeţul Tulcea, o mânăstire de bărbaţi şi un schit pentru femei în satul Manolea, comuna Forăşti, judeţul Suceava. În proprietatea cultului se află şi 32 cimitire parohiale. Cultul nu are organizat un sistem de învăţământ teologic, preoţii fiind aleşi dintre acei credincioşI, apţi să oficieze serviciile religioase, cunoscători ai limbii slavone, tipicului şi canoanelor bisericeşti.

Ce înseamnă să fii lipovean?
Figură pitorească, lipoveanul este de întâlnit prin Bucovina ca un bun grădinar şi vânzător de legume ori ca pescar în deltă. Puţină lume îi cunoaşte tradiţia şi religia. Am făcut o vizită la Mânăstirea Uspenia (judeţul Tulcea), unde am stat de vorbă cu câţiva călugări lipoveni şi cu arhiepiscopul acestora, ÎPS Flavian. "Uspenia" este denumirea în limba rusă pentru sărbătoarea "Adormirii Maicii Domnului", care este şi hramul mânăstirii. În vârstă de doar 35 de ani, ÎPS Flavian este actualmente student în anul II la Facultatea de teologie ortodoxă "Dumitru Stăniloaie", din Iaşi. Una din marile probleme ale acestei comunităţi este tocmai aceea că încă nu există posibilitatea de a face studii superioare specifice. Călugăr încă din 1992, ÎPS Flavian şi-a petrecut vacanţele alături de călugării de aici - având şi şansa unui bunic care cânta în strană - tocmai pentru a deprinde limba slavonă şi tradiţia cultului său. Este un obicei care s-a mai păstrat - şi astăzi copiii vin adesea la mânăstire pentru a deprinde limba slavă veche (slavona). În funcţie de vrednicia acestora, ulterior, pot primi binecuvântarea de a cânta în strană. Chiar dacă statisticile arată aproximativ 40.000 de lipoveni în România, ÎPS Flavian susţine că ar fi mai mulţi, poate aproape de 100.000, numai că "unii nici nu mai ştiu ce înseamnă să fii lipovean"... De unde vine acest cuvânt? Există mai multe teorii, unii spun că vine de la localitatea cu acelaşi nume de lângă Suceava, alţii că ar însemna "pădure de tei"; există şi o variantă peiorativă care ar proveni din cuvântul "lipa" ("murdar", în limba ucraineană). Esenţa este însă alta: lipovean înseamnă cel care ţine ritul vechi. Ce reprezintă asta? Adică nu a aderat la reformele propuse în secolul al XVII-lea de Biserica Ortodoxă Rusă. Puţină lume ştie - susţin materialele regăsite pe site-ul Mânăstirii Uspenia - că, datorită credinţei la care nu au vrut să renunţe, în anii 1675-1695 au fost arşi pe rug peste 20.000 de oameni - fenomen unic în răsăritul ortodox... Iată motivele pentru care lipovenii nu se consideră nicidecum "raskolnici" (schismatici), ci, dimpotrivă, păstrători ai credinţei vechi. În Rusia există, ne spune Arhiepiscopul Flavian, aproximativ 10 milioane de ruşi încă păstrători ai ritului vechi. Din punct de vedere numeric, după Rusia, cei mai mulţi sunt în România.

"Tu la mine închis, tu pierdut războiul"
Ce-i face pe aceştia să rămână în ritul vechi (dar, implicit, şi calendaristic în stilul vechi)? Este tocmai credinţa în ceea ce au făcut strămoşii care "Nu degeaba au pătimit". Lipovenii nu au avut de pătimit însă pe vremea comuniştilor, mai degrabă pe vremea lui Antonescu. Legenda spune - ne relatează cu umor gazda noastră - că, neştiind prea bine limba română, Mitropolitul Tihon i-ar fi făcut o "profeţie" generalului Antonescu: "Tu la mine închis, tu pierdut războiul". Inteligent, ceva mai aplicat lumii în care trăim, ÎPS Flavian ne spune că i-a plăcut vorba unuia dintre profesorii săi de la Facultatea de teologie, care spunea: "Nu tot ce-i vechi este şi sfânt, şi praful de pe sfânta masă trebuie şters". Ca urmare, mânăstirea are şi un foarte bun site pe internet (www.psse.ro), iar faptul că puţinii tineri din mânăstire ţin pasul cu noul este îmbucurător. Pe de altă parte, el pledează pentru limba slavonă - limba în care se fac slujbele lipovenilor: slavona este o limbă foarte curată, limba slavonă este o limbă în care nu se găsesc înjurături. Au fost chiar atât de dramatice concesiile făcute de Biserica Rusă, întrebăm? ÎPS Flavian ne spune: "Să nu ne îndepărtăm (de credinţă), făcând concesii mici". Dar este de acord cu noi că există îndepărtări şi prin exces de zel ori prin exces de rigoare...

"Slavona este o limbă foarte curată, limba slavonă este o limbă în care nu se găsesc înjurături. Au fost chiar atât de dramatice concesiile făcute de Biserica Rusă? ÎPS Flavian spune: "Să nu ne îndepărtăm (de credinţă), făcând concesii mici". Dar este de acord că există îndepărtări şi prin exces de zel ori prin exces de rigoare..."