Copiii sunt mai expuşi la alergii alimentare

Aceste reacţii apar la persoanele care au o predispoziţie genetică de a dezvolta alergii la substanţe găsite în alimente. În unele situaţii, alergia apare din cauza E-urilor din mâncare. Alimentele cu potenţial alergen sunt: ouăle, arahidele, laptele de vacă, peştele, muştarul, căpşunile, produsele cu cacao, zmeura şi kiwi.

Alergiile alimentare sunt mai des întâlnite la copii. Potrivit statisticilor, între şase şi opt la sută din copii suferă de alergii alimentare, în timp ce doar doi la sută din adulţi au astfel de probleme.

“Reacţiile alergice la alimente apar atunci când organismul devine sensibil la o componentă alimentară, iar sistemul imunitar se comportă ca şi cum respectivul aliment, cunoscut sub numele de alergen, este periculos pentru organism”, a explică Mariana Duşe, cercetător în industria alimentară.

Sugarii nu fac alergii

Pentru copii, cele mai alergene alimente sunt: ouăle (o treime din copii au o astfel de alergie), arahidele, proteinele din laptele de vacă (opt la sută din micuţi), peştele, muştarul, căpşunile, zmeura, fragii şi kiwi.

“În cazul sugarilor, laptele matern este un scut în calea alergenilor, în comparaţie cu laptele praf. De aceea, trecerea treptată de la alăptare la mâncare solidă este modalitatea perfectă de a evita ca micuţul să sufere de alergii alimentare”, adaugă specialistul în alimentaţie.

Introducerea mult prea devreme în hrana bebeluşului a anumitor alimente creează o predispoziţie alergică faţă de acestea, mai spun specialiştii.

Peştele, periculos pentru adulţi

Arahidele, nucile şi migdalele, peştele şi crustaceele produc majoritatea reacţiilor alergice la adolescenţi şi la adulţi.

Uneori, simpla prezenţă a alimentului la care suntem alergici poate duce la o reacţie negativă a organismului: erupţii pe piele, manifestări respiratorii sau digestive.

Cum se depistează alergiile

Pentru a se determina cu certitudine la ce alimente există predispoziţie alergică, medicii apelează în primul rând la o dietă de eliminare. Aceasta presupune includerea unor alimente în dieta zilnică, pentru a se observa reacţia organismului, apoi excluderea lor din alimentaţie, pentru a se constata efectele. Această dietă durează de regulă între 10 şi 14 zile.

Alte modalităţi de determinare a alergenilor constau în realizarea unei serii de teste. Cea mai cunoscută metodă de identificare a alergenilor se face prin intradermoreacţii. Un lichid care conţine un anumit alergen este introdus la nivelul
stratului superior al pielii. Dacă pe piele apar zone inflamate, atunci există o alergie la alimentul respectiv.

Simptome

- umflarea gâtului şi a limbii

- respiraţia îngreunată şi tuse profundă

- paloarea feţei, a buze lor şi a lobului urechii

- senzaţie de leşin

- piele umedă şi rece

- stare de slăbiciune, sete, greaţă şi vomă

Ce trebuie să ştim despre alergii

Când o persoană este alergică la un aliment dintr-o grupă alimentară, ea poate fi alergică şi la alte alimente din această grupă. De exemplu, o persoană alergică la alune de pădure poate fi alergică şi la nuci. Uneori, o reacţie alergică la o anumită mâncare poate fi mai degrabă o reacţie la conservanţii şi aditivii din compoziţie decât o alergie la alimentul respectiv.