Conceperea copiilor, la maximum 35 de ani

Cu cât vârsta părinţilor este mai înaintată, cu atât şansele de procreare scad şi riscurile pentru sănătate sunt mai mari. Fertilitatea femeilor este în scădere după vârsta de 35 de ani, iar studiile arată că un bărbat de 40 de ani are nevoie de doi ani de încercări pentru a concepe un copil, chiar şi cu o parteneră tânără.

Un studiu realizat la Colegiul Regal de Obstetrică şi Ginecologie din Marea Britanie indică faptul că riscul femeilor de a avea probleme de fertilitate este de şase ori mai mare la vârsta de 35 de ani decât la 25 de ani.

Mai mult decât atât, cercetătorii susţin că, pe măsură ce părinţii înaintează în vârstă, riscul de complicaţii la naştere este mai mare, iar defectele genetice la copii sunt mai frecvente. „Femeile care doresc să conceapă un copil între 35 şi 44 de ani au mai multe riscuri de a suferi complicaţii precum sarcini ectopice, preeclampsie, avorturi spontane. Iar dacă reuşesc să ducă sarcina la termen, este nevoie mai des în cazul lor de operaţii de cezariană", explică profesorul David Utting, specialist în obstetrică şi ginecologie la Spitalul „Kingston NHS Trust" şi coautor al studiului. De asemenea, specialistul atrage atenţia şi că astfel de bebeluşi se pot naşte prematur, fapt care îi expune la riscuri majore.

Fertilitatea scade după 25 de ani

Acelaşi studiu arată şi faptul că, la vârsta de 40 de ani, o femeie gravidă care duce sarcina la termen este o excepţie, în timp ce majoritatea acestor femei riscă să piardă fătul. Totuşi, statisticile europene arată că numărul femeilor care devin mame la 40 de ani s-a triplat. Acelaşi raport al Colegiului Regal de Obstetrică şi Ginecologie din Anglia arată că şi fertilitatea bărbaţilor scade dramatic după vârsta de 25 de ani. Specialiştii estimează că, în cazul unui bărbat de 40 de ani, este nevoie de doi ani de încercări pentru a concepe un copil, în situaţia fericită în care partenera se află la vârsta fertilităţii maxime. Şansele scad dacă şi partenera este apropiată ca vârstă.

Din punct de vedere biologic, vârsta ideală pentru a concepe un copil este, în cazul femeilor cuprinsă în intervalul 20-35 de ani. În privinţa bărbaţilor, vârsta ideală pentru a deveni tătici este în intervalul 25-35 de ani. După această vârstă, calitatea spermei scade, şansele de concepere sunt mai mici, iar riscul de defecte genetice şi de boli la viitorii copii este mare.

Risc de defecte genetice dat de taţii vârstnici

Potrivit unui studiu realizat la Universitatea „Oxford", copiii cu taţi în vârstă sunt mai bolnăvicioşi decât cei cu taţi tineri. Explicaţia constă în faptul că, odată cu înaintarea în vârstă, bărbaţii dezvoltă mici tumori testiculare benigne, absolut inofensive pentru sănătatea bărbaţilor, dar care produc spermă. Aceasta are ADN-ul modificat şi acest lucru se traduce prin afecţiuni genetice la urmaşi, precum achondroplazia, un tip de nanism în care braţele şi picioarele copiilor sunt mai mici în comparaţie cu lungimea corpului sau sindromul Noonan (înălţime mică, anomalii ale inimii, gât lat, torace proeminent în partea superioară şi scobit în zona inferioară).

Şi contextul psiho-social contează

Vârsta biologică ideală nu se suprapune întotdeauna cu vârsta psihologică ideală pentru a deveni părinte. În multe situaţii, decizia de a avea un copil se ia atunci când cuplul consideră că are venituri suficiente încât să-şi permită creşterea lui. „Un cuplu ar trebui să conceapă copii atunci când este pregătit, ţinând cont de toţi factorii care contează: vârsta, responsabilităţile pe care le implică îngrijirea şi educarea copilului, felul în care cel mic le-ar putea schimba viaţa de cuplu", explică psihiatrul specializat în probleme de cuplu Claudiu Ganciu. „Există două situaţii, prima în care cuplul se constituie pentru că va apărea un copil şi cel mic este pretextul pentru fondarea familiei şi a doua situaţie, în care copilul este o consecinţă a formării cuplului, fiind o investiţie afectivă", mai spune psihologul. Potrivit specialistului, ambele situaţii sunt ideale dacă respectivul cuplu este pregătit din punct de vedere psihosocial să aibă urmaşi.