Cod roşu pentru accidentele vasculare

Fie vară, fie iarnă, temperaturile extreme suprasolicită organismul. Pentru că au o capacitate limitată de adaptare, vasele bolnave sunt vulnerabile pe timp de caniculă, motiv pentru care sunt expuse riscului de a suferi accidente. Iar consecinţele pot fi fatale.

De ce apar accidentele vasculare

Un cilindru lung de 100.000 km ar rezulta dacă s-ar pune cap la cap toate arterele, venele şi ramificaţiile acestora (arteriole, venule şi capilare). Reţeaua tubulară ce menţine în viaţă toate ţesuturile organismului este mult mai performantă decât cea mai complexă instalaţie construită vreo­dată de om. Vasele dispun de mecanisme de adaptare la fluxul sanguin, la temperatură, la presiune şi la agresori. Venele picioarelor au valve ce previn întoarcerea sângelui în sens gravitaţional. Însă, înaintarea în vârstă, dar mai ales obiceiurile nocive îşi pun amprenta şi asupra lor, slăbindu-le.

Vasele se blochează sau se rup

Deşi denumirea de accidente vasculare este asociată mai ales problemelor circulatorii cerebrale, astfel de evenimente pot avea loc la orice nivel al corpului, în orice organ sau ţesut. Există două tipuri de accidente: ischemice, care apar prin blocarea vasului cu un obstacol, sau hemoragice, provocate de ruperea vasului. Spre deosebire de ischemie, care afectează doar arterele şi duce la necroza ţesutului irigat de vasul respectiv, hemoragia poate să apară şi la nivelul venelor. Cele două tipuri de accidente se tratează diferit, dar pot avea aceleaşi cauze.

Ateroscleroza, boala numărul 1 a arterelor

Numeroşi factori favorizează apariţia plăcii de aterom. Formată din grăsime şi din calciu, aceasta creşte, în timp, în grosime, ducând, pe de o parte, la blocarea arterei, iar pe de alta, la rigidizarea peretelui vascular. Artera bolnavă se va adapta mai greu atât situaţiilor în care este nevoie de un flux crescut de sânge, cât şi variaţiilor tensiunii arteria­le. De aceea, ateroscleroza este principala cauză a apariţiei blocajelor, urmate de ischemie, dar şi a rupturilor vasculare, urmate de hemoragie.

Cheagurile atacă şi venele

Anumite afecţiuni ale sângelui asociate cu hipervâscozitate, dar şi administrarea anticoncepţionalelor şi repausul prelungit favorizează formarea de cheaguri (trombi) în vase. Viteza fluxului sanguin poate dezintegra trombii, dar uneori aceştia cresc în dimensiuni şi duc la blocaje şi la ischemie. Fragmente din ei se pot desprinde şi pot ajunge în alte zone, fenomen ce poartă numele de embolism.

Embolii pot ajunge la plămâni

Embolismul reprezintă migrarea unui „dop" de-a lungul sistemului vascular până la locul în care diametrul vasului devine mai mic decât al său şi provoacă ischemie. Embolii sunt structuri formate din fragmente de trombi, bacterii, picături de grăsime sau bule de aer. Surse majore de emboli sunt trombii formaţi pe placa de aterom, dar şi endocarditele şi afecţiunile valvulare cardiace. Deosebit de grave sunt embolismele pulmonare, provocate de tromboza la nivelul membrelor inferioare şi al abdomenului.

Altă cauză a accidentelor vasculare este diabetul zaharat. Hiperglicemia afectează, în timp, celulele şi fibrele musculare din peretele arterial, iar vasele pot suferi accidente de tip ischemic sau hemoragic. Şi malformaţiile vaselor, de tipul anevrismelor sau arteritelor, pot sta la originea acestor probleme.

Reţea: 100.000 km este lungimea totală a arborelui circulator.

Obiceiurile nocive, factori de risc

Odată cu înaintarea în vârstă, pereţii arteriali pierd din elasticitate, iar valvele venoase din etanşeitate. Fumatul activ şi pasiv, sedentarismul, obezitatea şi diabetul zaharat netratat sunt factori de risc pentru apariţia aterosclerozei şi, implicit, pentru apariţia accidentelor vasculare. În plus, hipertensiunea arterială suprasolicită pereţii vasculari, ducând la îngroşarea şi la rigidizarea lor.

Efectele căldurii asupra vaselor

Inimă: Temperaturile înalte duc la creşterea ritmului cardiac, ceea ce înseamnă că miocardul, muşchiul inimii, se contractă mai des, cu un efort suplimentar şi cu un necesar mai mare de oxigen. În aceste condiţii, zonele irigate de arterele coronare bolnave, îngustate, pot să nu primească suficient sânge oxigenat, astfel că există un risc crescut de ischemie şi, implicit, de infarct.

Creier: Căldura acţionează asupra creierului prin două mecanisme: pe de o parte, transpiraţiile abundente duc la deshidratare. Ca urmare, sângele devine mai vâscos şi creşte riscul formării de trombi, care provoacă ischemie. Pe de altă parte, căldura extremă provoacă un stres organismului şi duce la creşterea tensiunii arteriale, care poate slăbi până la rupere vasele bolnave.

La periferie: Accidente vasculare pot avea loc şi la nivelul membrelor inferioare. Persoanele cu boli arteriale pot face tromboză şi, mai rar, hemoragie. Hemoragia poate să apară şi la nivelul varicelor.

Ştiai că...

... în creier, capilarele au un mecanism aparte de protecţie împotriva cheagurilor: le scot prin pereţi, la propriu? Ele construiesc o membrană care înconjoară trombul, după care îl expulzează prin perete. Cu vârsta, eficienţa acestui mecanism scade cu până la 50 la sută.

Specialistul nostru
Dr. Valerian Ciubotaru
medic primar chirurg specialist în flebologie vicepreşedinte al Societăţii Române de Flebologie

Temperaturile de peste 27-28 de grade Celsius ale mediului ambiant determină vasodilataţie (creşterea diametrului arterelor şi venelor). În cazul persoanelor cu boli venoase cronice, aceasta poate duce la complicaţii, cum ar fi ruperea varicelor voluminoase, urmate de hemoragie, sau trombozarea varicelor (tromboflebită superficială).

Hidratarea corespunzătoare, evitarea imobilizării prelungite şi tratarea la timp a varicelor vor preveni aceste pericole. O altă complicaţie severă o constituie redeschiderea ulcerelor de gambă. De asemenea, edemele membrelor inferioare (creşterea lor în volum) sunt favorizate de căldură.

Tinerii sunt expuşi riscului de accident vascular pe fondul unor anomalii ale vaselor.

Abordarea terapeutică în AVC, multidisciplinară

Accidentul vascular cerebral (AVC) se poate produce prin lezarea arterelor cervico-cerebrale atât intracranian, cât şi extracranian. El reprezintă o urgenţă medicală, tratamentul administrat în primele trei-şase ore făcând posibilă recuperarea zonei din creier afectate. Diagnosticul de AVC este pus de medic în urma examenului clinic, iar tipul de accident (ischemic sau hemoragic) se stabileşte doar pe baza unei tomografii computerizate cerebrale. De aceea, este foarte important ca unitatea de urgenţă în care este adus bolnavul să dispună de un tomograf.

Se evaluează întregul organism

Pacientul cu AVC se tratează în secţia de neurologie sau, ideal, în cea de urgenţe neurovasculare. Pentru stabilirea schemei de tratament, se evaluează starea de sănătate a întregului organism, şi mai ales cea a sistemului cardiovascular. Tot medicul va stabili dacă pacientul are sau nu indicaţii de tratament trombolitic, cu precauţii pentru a nu transforma un accident vascular ischemic într-unul hemoragic.

În cazul unora dintre pacienţii tineri se poate încerca tratamentul de reperfuzie prin extracţie mecanică a trombului, folosind tehnica arteriografiei, dacă acesta este localizat extracranian, pe artera carotidă, de exemplu.

Tomografia computerizată cerebrală diferenţiază accidentul ischemic de cel hemoragic

Recuperarea se face doar sub supraveghere

Creierul dispune de o mare capacitate de reorganizare, datorită unei proprietăţi biologice extrem de importante, numită neuroplasticitate. Multe zone din creier primesc sânge din mai multe surse, astfel că se poate întâmpla ca un vas blocat să fie suplinit de o altă arteră. Mai mult, o parte din funcţiile neuronilor distruşi în urma accidentului pot fi preluate de neuronii din zonele vecine, care alcătuiesc noi reţele neuronale.

Tocmai de aceea, pentru cele mai bune rezultate, recuperarea după accidentul vascular cerebral trebuie începută imediat după stabilizarea pacientului. Ea se face după reguli foarte stricte şi numai sub supravegherea medicului neurolog, pentru ca, de exemplu, printr-o suprasolicitare sau utilizare neadecvată a procedurilor de recuperare, să nu apară complicaţii majore (infarct miocardic, alt AVC, crize de epilepsie sau infarct pulmonar).

Consecinţă: Femeile sunt mai expuse riscului de depresie după AVC decât bărbaţii.

Echipă complexă de intervenţie

În funcţie de zona din creier afectată, pacientul poate avea nevoie, de exemplu, să-şi recâştige mobilitatea unui membru, să reînveţe să meargă ori să-şi corecteze vorbirea. Astfel, recuperarea neurologică presupune antrenarea unei echipe medicale complexe condusă de un medic neurolog, care să includă un specialist în recuperare, un psiholog, un fiziokinetoterapeut, un logoped şi un ortofonist.

Tratamentul corect previne recidiva

Pacienţii cu AVC trebuie să urmeze un tratament care poartă numele de „prevenţie secundară", pentru a scădea riscul reapariţiei unui astfel de eveniment la nivel cerebral sau cu altă localizare (coronariană, periferică, renală). El este stabilit de medic şi, de obicei, constă în antiagregante plachetare, în anticoagulante, antihipertensive şi în medicamente care ţin nivelul colesterolului sub control. La acestea se poate adăuga un antidepresiv pentru persoanele la care AVC-ul s-a soldat cu depresie.

Cum se manifestă

Accidentul vascular cerebral poate avea multiple simptome, în funcţie de centrii nervoşi prezenţi în zona de creier afectată, ca de exemplu:
- tulburări de limbaj şi de comunicare ce implică atât vorbirea (persoana afectată nu reuşeşte să reproducă o propoziţie sau nu înţelege ce-i spun ceilalţi), cât şi capacitatea de a citi şi de a scrie;
- tulburări de motilitate - bolnavul are paralizate total sau parţial membrele superioare sau inferioare, chiar şi unii muşchi
ai feţei;
- tulburări de sensibilitate - dureri, senzaţie de arsură, amorţeli sau lipsa totală a simţului (nu mai simte atingerea sau stimulii dureroşi) în segmentele afectate de accident;
- tulburări de mers, pierderea echilibrului sau a coordonării;
- tulburări de vedere, cu unul sau cu ambii ochi.

Nu întotdeauna simptomele sunt evidente însă. Ele se pot instala insidios, prin schimbări de comportament, de gândire, de personalitate, prin pierderi de memorie sau prin modificări de echilibru, pe care familia le pune uneori, în mod greşit, doar pe seama vârstei înaintate.

Creşte riscul de demenţă

Persoanele care au suferit un accident vascular cerebral au un risc de nouă ori mai mare de a face demenţă (vasculară şi/sau boală Alzheimer) decât cele care nu au trecut printr-un astfel de eveniment. Pierderile de memorie şi modificările de judecată sau de personalitate pot fi uşoare sau pot ajunge să afecteze semnificativ activităţile zilnice, constituind o provocare pentru familie.

Specialistul nostru
Prof. dr. Ovidiu Băjenaru
preşedintele Societăţii Române de Neurologie Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti

România ocupă locul al doilea la nivel mondial în ceea ce priveşte mortalitatea prin accidente vasculare cerebrale. Trei motive stau la originea acestei statistici. Pe de o parte, factorii de risc (hipertensiunea, dislipidemiile, diabetul zaharat) nu sunt preveniţi şi trataţi suficient în ţara noastră. Pe de altă parte, persoanele cu AVC nu urmează un tratament corect de prevenţie secundară.

Potrivit studiilor ştiinţifice internaţionale, o persoană care a avut un accident vascular cerebral are un risc de 9 ori mai mare să facă alte AVC-uri, de 4-5 ori mai mare să facă un infarct miocardic şi de 3-4 ori mai mare să facă un accident ischemic la membrele inferioare. Iar un tratament de prevenţie secundară corect şi constant folosit scade aceste riscuri în medie cu peste 30% faţă de cazul pacienţilor care nu urmează un tratament corect. Şi, nu în ultimul rând, în România există puţine clinici cu dotare corespunzătoare, care să crească şansele de supravieţuire, dar şi de recuperare.

Potrivit studiilor americane, la una din 12 persoane, AVC-ul recidivează, iar în acest caz, unul din patru este fatal.

Infarctul miocardic, o urgenţă medicală

Electrocardiograma evidenţiază un infarct miocardic acut sau o sechelă de infarct

Potrivit Raportului pe 2010 al American Heart Association, ce analizează rata deceselor survenite în urma bolilor cardiovasculare, coronariene şi în urma atacului vascular cerebral, România ocupă locul al patrulea în lume, după Rusia, Bulgaria şi Ungaria, în ceea ce-i priveşte pe bărbaţi şi locul al treilea în ceea ce le priveşte pe femei.

În caz de infarct miocardic acut (IMA), tratamentul trebuie administrat în cel mult şase ore de la eveniment, iar intervenţia prin angioplastie chiar mai repede, în cel mult două ore. Angioplastia permite reperfuzia vasului blocat şi reprezintă protocolul terapeutic în caz de IMA, potrivit ghidurilor europene şi americane. Este o manevră care se execută doar de către cardiologi intervenţionişti, în unităţi speciale de cateterism cardiac.

Durerea în infarctul acut, sub formă de gheară

Deşi aproximativ un sfert din infarctele miocardice sunt asimptomatice, situaţie întâlnită mai ales în rândul persoanelor cu diabet zaharat, în majoritatea cazurilor, boala se manifestă sub forma unei dureri la nivelul inimii, resimţită ca o gheară în piept. Durerea poate să iradieze în spate, în gât, într-unul dintre braţe, precum şi la nivelul mandibulei şi al dinţilor. Mai ales la femei, durerea în piept poate să lipsească, ea fiind înlocuită de durerea abdominală, ce poate fi pusă pe seama unei indigestii, de senzaţia de sufocare, de o oboseală nejustificată, de greaţă şi de transpiraţii.

Când accidentul are loc la periferie

Blocaje la nivelul vaselor periferice pot apărea atât în cazul arterelor, cât şi în cel al venelor. Atunci când un tromb sau un embol blochează o arteră, manifestările sunt diverse, în funcţie de gradul de obstrucţie şi de localizarea obstacolului (în coapsă sau în gambă). Persoana are tegumentele reci, palide şi poate resimţi o senzaţie de slăbiciune sau amorţeli în picioare. Caracteristice sunt durerile la mers, ce apar după parcurgerea unei anumite distanţe (claudicaţie). Aceste simptome sunt intense în caz de obstrucţie bruscă şi impun tratament de urgenţă.

Umflarea piciorului, semn de afectare venoasă

Spre deosebire de obstrucţia arterială, blocarea unei vene duce la acumularea de sânge în zona aferentă. Aceasta atrage după sine manifestări locale precum edemele, creşterea temperaturii şi înroşirea tegumentului. Durerea apare şi de această dată, din cauza toxinelor şi presiunii la care sunt supuse ţesuturile. Tratamentul constă în administrarea de medicamente anticoagulante şi antiagregante plachetare, şi, uneori, şi de trombolitice. În stenozele arteriale se apelează şi la angioplastie.

Tratament: Recuperarea după infarct se face individualizat, sub supraveghere medicală.

Program-pilot de tratare a IMA

Societatea Română de Cardiologie a iniţiat un program-pilot privind tratamentul de urgenţă al infarctului prin angioplastie şi trainingul medicilor cardiologi pentru această intervenţie. Protocolul este realizat împreună cu Ministerul Sănătăţii şi va include spitale din Bucureşti, Târgu Mureş, Cluj-Napoca, Iaşi şi Timişoara. Începând cu luna august, acestea vor asigura gardă non-stop, cu schimbul, pentru pacienţii cu infarct miocardic acut aduşi cu Salvarea.

În ce constă angioplastia

Angioplastia constă în introducerea prin artera piciorului a unui cateter prevăzut la capăt cu un balonaş. Odată ajuns la locul obstacolului care a produs infarctul (în artera coronară sau în artera piciorului), acesta este umflat pentru a lărgi vasul. Adeseori, balonaşul poate fi îmbrăcat într-un stent, adică o plasă metalică similară unui arc de pix, ce expandează la umflarea balonaşului şi rămâne fixat pe pereţii vasului, menţinându-i depărtaţi. Stenturile sunt simple sau farmacologic active. Acestea din urmă sunt impregnate cu o substanţă ce previne reacţia inflamatorie din partea peretelui arterial, reacţie ce duce la creşterea de ţesut în jurul plasei metalice la unul din cinci pacienţi.

Teste care <<citesc>> vasele

Câteva teste neinvazive oferă informaţii despre starea sistemului vascular, direct sau indirect:
- Unele analize de sânge (pentru testarea glicemiei, nivelului colesterolului şi trigliceridelor şi timpul de protrombină)
- Tensiunea arterială
- Electrocardiograma
- Ecografia Doppler

Cum previi accidentele

1 Consumă peste doi litri de apă zilnic, pentru a preveni deshidratarea şi, deci, îngroşarea sângelui.

2 Poartă haine uşoare, din bumbac, de culoare deschisă, care să permită evaporarea apei pierdute prin transpiraţie.

3 Acoperă-ţi capul cu o pălărie dintr-o ţesătură densă, de bumbac, pentru a preveni insolaţiile.

4 Evită să ieşi din casă la orele de vârf şi să parcurgi distanţe lungi prin soare.

5 Evită să faci efort, pentru că suprasolicită inima, dar evită şi sedentarismul total, pentru că favorizează trombozele - alege plimbările la orele serii sau dimineaţa.

6 Evită să găteşti sau să calci timp îndelungat şi mai ales în camere neaerisite.

7 Dacă simţi că ţi se face rău, retrage-te la umbră şi odihneşte-te.

Specialistul nostru
Prof. dr. Dan Gaiţă
Preşedintele Fundaţiei Române a Inimii Institutul de Boli Cardiovasculare Timişoara

De multe ori, medicii şi pacienţii acţionează atunci când boala vasculară are deja complicaţii. Este foarte important de ştiut că peste 80% din consecinţele aterosclerozei (inclusiv infarctul miocardic acut) pot fi prevenite. Iar prevenţia ţine în primul rând de optimizarea stilului de viaţă: nutriţie adecvată, activitate fizică zilnică, stoparea fumatului şi controlul stresului.

Sigur, această prevenţie trebuie nuanţată şi intensificată în funcţie de riscul de boală. De exemplu, pacienţii care au suferit deja un infarct vor face o prevenţie secundară constând în schimbarea stilului de viaţă şi în tratament medicamentos. S-a observat însă că, la nivelul întregii populaţii, schimbarea stilului de viaţă contează în proporţie de 70% în prevenirea bolilor cardiovasculare, mult mai mult decât medicamentele. De exemplu, reducerea consumului zilnic de sare dă rezultate mai bune în scăderea numărului de decese decât cele mai inovative tratamente.

Ecografia Doppler pune diagnosticul, iar testul de protrombină monitorizează tratamentul în bolile vasculare periferice.