Centrul Clinic "Cristian Serban", din Buzias, locul in care copiii invata cum sa invinga diabetul

Irina nu stie ce gust au dulciurile. De la varsta de sase ani a fost diagnosticata cu diabet zaharat tip I si de atunci viata ei s-a schimbat radical. Acum are 12 ani si se pregateste sa inceapa clasa

Irina nu stie ce gust au dulciurile. De la varsta de sase ani a fost diagnosticata cu diabet zaharat tip I si de atunci viata ei s-a schimbat radical. Acum are 12 ani si se pregateste sa inceapa clasa a saptea. Vorbeste despre boala sa cu multa maturitate. Stie ca nu poate face tot ce fac ceilalti copii de seama ei, dar pare impacata cu soarta. Tot ce mananca este cantarit la gram. In fiecare zi trebuie sa isi ia de patru ori glicemia si tot de patru ori sa-si faca injectiile cu insulina fara de care nu ar putea trai. La inceput, injectiile i le facea mama sa. In timp s-a obisnuit sa si le faca singura. Zilele acestea a venit din nou la spitalul din Buzias sa-si revada prietenii si colegii de suferinta. Diabetul zaharat duce si la aparitia unor complicatii. Aceasta afectiune determina modificari puternice si imbolnaveste intregul organism. Diabetul poate duce la orbire, arteroscleroza, infarct precoce, accident cerebral vascular si arterita. La Centrul Clinic de Evaluare si Recuperare pentru Copii si Adolescenti "Cristian Serban" din Buzias, micutii bolnavi de diabet sau hemofilie sunt invatati cum sa aiba grija de ei. "Aici am invatat care sunt semnele care anunta o criza de hipoglicemie sau hiperglicemie si ce trebuie sa fac", spune Cristina, o fata de 17 ani, dignosticata cu diabet inca din clasa a treia. Ultima pacienta venita aici este o tanara de 30 de ani. A fost diagnosticata cu diabet in urma cu o saptamana. "Slabeam foarte tare si m-am dus la doctor. M-au suspectat ca am probleme cu tiroida, ca am lipsa de calciu. Pana la urma am ajuns la spital in coma diabetica", spune tanara. Ideea infiintarii acestui centru a aparut in 1991. Prof. dr. Viorel Serban si prof. dr. Margit Serban au decis sa ajute intr-un fel acesti copii. In acea perioada, copiii diabetici si hemofilici nu beneficiau de cele mai bune solutii terapeutice, iar specialistii din domeniu erau putini. "Am infiintat o fundatie. Am pornit intreaga munca de la suma de 1.000 de dolari, cam un milion de lei pe vremea aceea. Apoi am inceput sa cautam ajutor pentru a construi spitalul de la Buzias. Daca as avea talent, as putea scrie o carte despre ce inseamna omenia si neomenia. Am facut si zeci de drumuri pana am obtinut o sponsorizare. Am avut sansa ca Ministerul Sanatatii din Bavaria sa ne acorde ajutor constant. Pana in 1997 am construit prima cladire, unde sunt saloane de 2-3 paturi. A doua cladire este cea de recuperare. Si pentru copiii cu hemofilie si pentru cei cu diabet, miscarea, exercitiul fizic sunt esentiale. Am construit si doua piscine, una in interior si o alta in exterior", povesteste prof. dr. Viorel Serban, seful Clinicii de diabet din Spitalul Judetean din Timisoara si directorul centrului de la Buzias. La Centru, terenul este bine amenajat. Copii au unde sa se plimbe, au un teren de baschet, multa verdeata si aer curat. Aparatura din spital este de ultima generatie, la fel si cea de recuperare. In 1996, centrul a fost inclus in sistemul sanitar, ca sectie exterioara a Spitalului Judetean. In acelasi an, prof. dr. Viorel Serban a reusit sa infiinteze un registru national de diabet in care au fost inregistrati toti copiii bolnavi, cu nume, adrese, varsta etc. In fiecare an a trimis 3.000-4.000 de scrisori in toata tara si a planificat seriile de cate 14 zile, astfel incat sa ajunga la Centru cati mai multi copii bolnavi. De la 1 iulie 1997, cand a fost inaugurat, in Centru au fost internati peste 7.000 de copii, 80 la suta dintre acestia suferind de diabet, iar restul de hemofilie. "Pentru a depista din timp complicatiile, la copiii diabetici ar trebui sa se efectueze un test complet dupa 5 ani de la debutul bolii, un altul la pubertate, iar de la aceasta varsta, anual, ar trebui sa se faca un examen de fund de ochi si albuminuria. Cu cat hemoglobina glicozilata este mai mare, cu atat riscul de aparitie a complicatiilor este mai mare. La Centru, copii primesc informatii despre afectiunea de care sufera, sunt invatati cum sa se ingrijeasca. Este foarte important si pentru copii, si pentru parinti ca in primul an de la diagnosticare sa vina la Centru pentru a afla tot ce au nevoie", a mai spus prof. dr. Serban. Marea problema a acestor copii este insa ca nu primesc suficiente teste pentru glicemie, care conform legii ar trebui sa le fie oferite gratuit. Fara aceasta analiza si fara dozarea insulinei, tratamentul nu da rezultate. Pe luna, un copil diabetic are nevoie de 120 de bandelete de glicemie, care costa aproape 100 de euro. Multe familii nu-si permit nici macar sa le asigure o hrana de calitate. Nici alte legi speciale nu-i sprijina pe acesti copii. Ei ar trebui sa primeasca dreptul de a avea cateva calatorii gratuite pe tren in fiecare an, ca persoane cu nevoi speciale. Multi copii din tara nu-si permit sa vina pana la Buzias pentru ca nu au bani de transport. Din cauza ca nu fac mai mult de 100 de unitati de insulina pe zi, acesti copii nu au fost incadrati in gradul de handicap sever si ca atare nu au nici un fel de facilitati.