Celulele stem, o soluţie antiHIV?

Testările HIV oferă rezultate sigure la şase luni de la posibila infectare

Pentru un american bolnav de leucemie, transplantul de măduvă osoasă a dus şi la anihilarea virusului care dă SIDA. Reuşita reprezintă un pas înainte pentru cercetare. Totuşi, lumea medicală este sceptică în privinţa eficienţei terapiei la scară largă.

La începutul lunii decembrie, revista „Blood" anunţa primul caz de vindecare a infecţiei cu virusul imunodeficienţei umane (HIV). Este vorba despre un american de 40 de ani care trăieşte în Germania şi care a primit, în 2007, un transplant cu celule stem. Potrivit medicilor de la Universitatea Medicală din Berlin, testările la care a fost supus în tot acest timp sugerează faptul că virusul a fost anihilat.

Deocamdată, nu există certitudinea vindecării

Pentru a se putea vorbi de vindecare, este nevoie ca virusul să dispară complet din orice ţesut al organismului. Medicii germani au emis anunţul după monitorizarea de durată a limfocitelor T CD4+ de la diverse niveluri.

„Certitudinea vindecării este foarte greu de obţinut. Faptul că virusul nu mai este detectat nu înseamnă neapărat că a fost eradicat din corp. Situaţii similare se întâlnesc şi în alte infecţii virale, precum cele hepatitice, în care, deşi virusul nu se depistează, infecţia poate recidiva", atrage atenţia medicul primar în medicină de laborator Dan Oţelea de la Institutul de Boli Infecţioase „Matei Balş" din Bucureşti.

Unul dintre mecanismele prin care acţionează HIV în organism este infectarea celulelor ce prezintă receptori CD4 pe suprafaţa lor. Cele mai afectate sunt limfocitele T helper CD4+, implicate în reglarea răspunsului din partea sistemului imunitar. Transplantul antileucemic la care a fost supus pacientul „Berlin", cum a fost numit de mass-media, a dus la distrugerea măduvei şi, implicit, a limfocitelor T bolnave, şi la înlocuirea lor cu celule sănătoase.

În plus, donatorul de celule stem prezenta o particularitate care creştea rezistenţa organismului la HIV, astfel că noile limfocite reprezintă ţinte proaste pentru virus. Totuşi, nu există garanţii că virusul nu a rămas cantonat în alte structuri de tip CD4+, precum macrofagele, monocitele (celule sanguine implicate în apărare) şi unele celule din sistemul nervos central.

Efect secundar al terapiei antileucemice

Peste 30 de milioane de persoane sunt infectate cu HIV la nivel mondial, iar medicii sunt rezervaţi în a considera transplantul o metodă de tratament pentru toţi.

„Rezultatul a fost un efect secundar al tratamentului pentru leucemie, care a apărut în cazul acestui pacient. Nu este sigur că fiecare persoană infectată cu HIV care va primi un astfel de transplant va răspunde la fel", subliniază medicul Dan Oţelea. În plus, există puţini donatori compatibili pentru pacienţii leucemici care au nevoie de transplant medular, iar procedura însăşi are risc vital.

Deocamdată, pentru cei bolnavi, tratamentul corect condus cu antiretrovirale ţine boala sub control. În acest fel, virusul poate rămâne nedetectat timp îndelungat, fără să declanşeze sindromul imunodeficienţei dobândite (SIDA).

Vaccinul, o problemă de timp

Virusul imunodeficienţei umane a fost descoperit în anii '80, dar faptul că produce numeroase mutaţii în timp extrem de scurt a făcut dificilă crearea unui antidot până în acest moment. Descoperirea anticorpilor HIV în ultimii ani a făcut posibile primele încercări de obţinere a unui vaccin, iar cercetările continuă.