Celulele stem, o asigurare de viaţă

Sângele placentar păstrat îngheţat într-o bancă specializată poate salva viaţa unui bolnav de leucemie. Lichidul conţine celule stem, folosite în prezent în tratamentul bolilor de sânge, dar care ar putea vindeca pe viitor zeci de afecţiuni. Tot mai mulţi români stochează celule stem pentru a-şi proteja copiii.

Carla Sandu are 29 de ani şi este managerul unei companii din Bucureşti. În iulie 2007, când l-a născut pe Andrei Cristian, a vrut să-i dea „o garanţie pentru viaţă”; ea a solicitat să-i fie recoltat sângele din cordonul ombilical, care conţine celule stem, iar acesta să fie stocat într-o bancă specializată.

Copilul e blond, are ochii albaştri şi o faţă bucălată, ca mama sa, după care este „topit”. Nu o lasă o clipă singură când e acasă şi o urmează peste tot când e în parc, de la tobogan la leagăn şi înapoi la tobogan. Dacă ar avea ghinionul să facă o boală de sânge, Andrei ar putea fi tratat cu propriile celule stem, conservate până atunci în azot lichid.

Celulele stem tratează bolile de sânge, ca leucemia acută, limfomul, mielomul multiplu, talasemiile şi alte afecţiuni congenitale. Transplantul e singurul tratament cu celule stem validat şi practicat la nivel internaţional.

„Am apelat la recoltarea de celule stem pentru că am avut un caz de cancer dificil în familie şi am vrut să-i ofer o garanţie de viaţă copilului meu”, spune Carla, care a citit mult înainte de naştere despre celulele stem şi a ajuns la concluzia că, pentru viitorul lui Andrei, e bine să le pună la bancă.

Dacă are nevoie mai târziu de un transplant de măduvă osoasă (ce formează sângele, prin celule stem hematopoietice), e greu să-i găseşti un donator, în vreme ce compatibilitatea cu celulele recoltate la naştere e 100%.

„Cu bani nu poţi să rezolvi situaţii de genul ăsta”, spune mama de 29 de ani, care a considerat că 3.270 de lei, costul recoltării celulelor stem placentare la naşterea copilului, şi 107 lei pe an pentru stocarea lor la banca de celule, nu este un preţ prea mare pentru „o asigurare de viaţă”.

Cercetările medicale ar putea duce la descoperirea unor tratamente cu celule stem pentru alte afecţiuni. „Se fac experimente legate de tratamentul mai multor boli cu celule stem. Teoretic, se poate”, spune Carla. Ea este încredinţată că cercetările ştiinţifice vor duce la progrese majore şi şi-a convins majoritatea prietenelor să apeleze la recoltare.

Microcipuri şi criogenare

Sângele placentar e recoltat de medicul obstetrician care a asistat naşterea după ce copilul e desprins de cordonul ombilical, dar înainte de eliminarea placentei. Medicul dezinfectează cordonul şi înţeapă vena ombilicală pentru a recolta sângele rămas în cordon şi placentă.

Toată procedura durează de la 30 de secunde la maximum trei minute. Cantitatea de sânge recoltat variază de la 20 la 100-150 de mililitri şi poate avea o concentraţie mai mare sau mai mică de celule stem, explică Speranţa Arciudean, referent medical la Cord Blood Center, compania care a deschis, la sfârşitul lui martie, prima bancă de celule stem din Bucureşti.

Odată ce sângele a ajuns la bancă într-un recipient special cu microcip, care monitorizează temperatura, specialiştii verifică dacă celulele stem sunt vii şi fac analize bacteriologice pentru a exclude posibilitatea ca sângele să se fi contaminat la recoltare.

Dacă e infectat, ceea ce se poate întâmpla în 2-3% din cazuri, va fi păstrat separat, în condiţii de carantină, în aşteptarea apariţiei unor tehnici de decontaminare care să distrugă doar bacteriile, nu şi celulele. Sângele este apoi cântărit şi se măsoară concentraţia de celule stem, cifră care dă o indicaţie despre greutatea maximă a „receptorului” celulelor.

Astfel, sângele placentar recoltat la naşterea lui Andrei i-ar ajunge acestuia până la greutatea de 34,6 kilograme. Dar există studii legate de înmulţirea celulelor stem, astfel încât acestea să poată fi folosite şi la un pacient adult.

În final, celulele sunt tratate cu o substanţă chimică care să le protejeze la criogenare şi sunt îngheţate progresiv până la -196 grade Celsius, într-un proces monitorizat digital, fiind apoi conservate în azot lichid.

Rezervă pentru viitor

În cei trei ani de când Cord Blood Center prelucrează sânge placentar în România, timp în care s-au realizat peste 7.000 de recoltări, nicio grefă stocată la banca din Cluj, prima deschisă în ţară, nu a fost solicitată de clienţi pentru transplant.

„E foarte la modă ca la naştere să se recolteze sângele din cordonul ombilical”, spune directorul executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant, Victor Zota. „Părerea mea este că e un lucru bun. Dar pentru cei care-şi permit.

Poate că, în 20 de ani, cu aceste mostre de sânge recoltate la naştere se vor putea trata 30 de boli. Dar chiar şi pentru singura indicaţie terapeutică existentă acum – afecţiunile maligne ale sângelui – merită să se recolteze”, spune Zota.

Sângele placentar, care era în trecut un reziduu biologic, este acum „o rezervă în bancă” prin care copilul se poate „autotrata”. Există şi o probabilitate de 25% ca mostrele recoltate să fie compatibile cu un frate şi o probabilitate mai redusă ca acesta să fie de folos unei persoane neînrudite care are nevoie de transplant.

De aceea, femeile care nu vor sau nu îşi pot permite să plătească pentru conservarea celulelor stem le-ar putea dona pe viitor la o bancă de stat, potrivit preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Irinel Popescu, citat de agenţia NewsIn.

Singura bancă publică de celule stem existentă la ora actuală în România se află la Cluj, conţine câteva zeci de unităţi de sânge placentar şi funcţionează în cadrul băncii private Cord Blood Center.

Citiţi continuarea articolului: Pentru unii pacienţi, transplantul e singura şansă de supravieţuire