Ce pericole presupune apneea

Trezirile dese cauzate de întreruperea respiraţiei pe timpul nopţii periclitează sănătatea

Între 4 şi 6% din bărbaţi, între 2 şi 4% din femei şi 0,5% din copii se confruntă cu oprirea temporară a respiraţiei în timpul somnului. Apneea poate duce la apariţia hipertensiunii, a afecţiunilor cardiace, a atacurilor ischemice cerebrale şi chiar la moarte subită în somn, dacă nu este depistată la timp şi tratată.

Apariţia apneei este favorizată de obezitate, polipi sau amigdale inflamate şi apare în timpul somnului, deoarece în această perioadă musculatura gâtului şi a limbii se relaxează şi blochează parţial căile aeriene. Sindromul de apnee în somn este caracterizat prin întreruperi şi/sau prin diminuări repetitive ale ritmului respiraţiei în timpul somnului, de câte cel puţin zece secunde.

Specialiştii afirmă că, dacă într-o oră există peste zece astfel de întreruperi, este necesară tratarea afecţiunii, căci aceste perioade determină o insuficientă oxigenare a creierului, ceea ce cauzează variaţii ale ritmului cardiac. În plus, scăderea concentraţiei de oxigen declanşează o trezire parţială pe timpul nopţii a persoanei în cauză, motiv pentru care somnul este unul superficial.

Adesea, apneea este asociată cu episoade de sforăit puternic, somn agitat, micţiuni frecvente şi cu transpiraţii nocturne. Din aceste motive, persoanele care suferă de apnee în somn se simt adesea extrem de obosite şi suferă de somnolenţă în timpul zilei, capacitatea lor de concentrare fiind serios afectată. Pe termen lung este favorizată apariţia tulburărilor de memorie, a celor sexuale, a anxietăţii sau a depresiei. În plus, netratată, apneea duce la complicaţii ca tensiune arterială, afecţiuni cardiace sau atac cerebral. O altă problemă este dată de nevoia organismului de a compensa orele de somn pierdute prin creşterea poftei de mâncare, ceea ce duce la acumularea kilogramelor.

Diagnostic cu ajutorul dispozitivelor portabile

Pentru a se stabili cu certitudine diagnosticul de apnee, este necesară efectuarea unor investigaţii specifice, deoarece examenul fizic al persoanei în cauză şi anamneza (totalitatea datelor pe care medicul le obţine de la pacient cu privire la apariţia, la evoluţia bolii de care suferă şi la antecedentele ei) pot fi insuficiente. Metodele indicate pentru depistarea tulburărilor de somn sunt reprezentate de poligrafie şi, respectiv, de polisomnografie.

„Poligrafia este utilă când suspiciunea clinică de apnee în somn este foarte mare. În acest caz, pentru depistarea afecţiunii se foloseşte un poligraf cardiorespirator portabil, un aparat care este montat pacientului cu ajutorul unor senzori. Pacientul doarme conectat la acest aparat şi îl returnează a doua zi. Pe parcursul nopţii sunt înregistraţi o serie de parametri, cum ar fi: fluxul de aer naso-bucal, saturaţia oxigenului în sângele arterial, sforăitul, efortul toracic şi poziţia corpului", explică medicul specialist pneumolog şi somnolog Luminiţa Anghel de la Clinica Med-As din Bucureşti.

Medicul adaugă că polisomnografia este metoda principală de diagnostic pentru tulburările din timpul somnului. Această metodă se bazează pe folosirea polisomnografului în laboratoare de somnologie, fiind necesar ca pacientul să doarmă conectat la polisomnograf în clinică.

„Parametrii înregistraţi în plus faţă de poligraf sunt: electroencefalograma, oculograma (înregistrare a mişcării globilor oculari) şi electromiograma (înregistrarea curenţilor electrici generaţi de activitatea musculară)", spune medicul Luminiţa Anghel. În unele cazuri, în funcţie de afecţiunile pe care le determină apneea, sunt necesare şi investigaţii din sfera cardiologiei, neurologiei, ORL, endocrinologiei, chirurgiei şi medicinei interne.

În ce constă tratamentul

Specialiştii afirmă că, la noi în ţară, doar zece la sută din persoanele care suferă de apnee beneficiază de tratament, acesta nefiind suportat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Tratamentul standard utilizat în cazul sindromului de apnee în somn este CPAP (continuous positive airway pressure, presiune pozitivă continuă în căile aeriene), un aparat care, prin intermediul unei proteze respiratorii, împinge aerul şi ţine deschise căile respiratorii superioare. Astfel, se asigură o respiraţie normală pe tot timpul nopţii. În cazurile rare, pot fi indicate tratamente medicamentoase sau chiar intervenţii chirurgicale.