Ce mai înseamnă virginitatea?

Aşteptarea, neliniştea, emoţia şi, în sfârşit, descoperirea sexualităţii fac parte din ritualul trecerii către maturitate, pe care toţi îl urmăm. Cât din toate acestea s-a păstrat în prezent?

Ce înseamnă virginitatea în prezent este o problemă la fel de complexă şi de controversată pe cât a fost când Adam şi Eva au muşcat din fructul oprit.

Fie că e tratată ca semn al înfrânării, ca dovadă a eşecului sexual sau ca un subiect care trebuie evitat, virginitatea e un prag pe care toţi îl trecem, înflăcăraţi, temători sau refractari. În ceea ce priveşte percepţiile, dacă în trecut virginitatea era asociată unei stări de sfinţenie şi virtute, astăzi e mai probabil să fie rezultatul unei alegeri personale, nesupuse blamului sau pedepsei.

Astăzi, tinerii pot face sex fără repercusiuni morale traumatizante. Însă, deşi s-ar zice că societatea actuală oferă premisele pentru libertate totală, există încă persoane care aşteaptă partenerul, momentul şi contextul adecvat.

„Nu voiam să încep de prea mică”

O astfel de persoană este Cătălina, o virgină în vârstă de 22 de ani. „Aş vrea şi eu să fac sex, dar cu persoana potrivită”, mărturiseşte fata. „Dacă m-am­ abţinut atât, am făcut-o ca să fie o chestie mişto când se întâmplă, cu un băiat pe care îl iubesc şi care la rândul lui mă iubeşte.” La 17 ani, Cătălina şi-a pus problema dacă e momentul bun să facă dragoste cu prietenul ei de atunci. Dar s-a gândit că e „prea copil” şi a vrut să fie responsabilă şi destul de matură ca să ştie la ce se „înhamă”. „Nu voiam să încep de prea mică, voiam să o fac după 18 ani, apoi au crescut pretenţiile.”

Aşa că a zis „pas!” şi după câteva luni l-a părăsit. De atunci îl tot caută pe băiatul ideal. „Acum s-au mai schimbat lucrurile şi la mine, am mai lăsat din standarde, din aşteptări, dar nu pot să le las de tot şi nici nu-mi vine să mă duc cu primul care se iveşte. Ar fi ca şi cum am irosit atâta vreme degeaba.”

Dacă la început Cătălina îşi vedea statutul de virgină ca pe „o calitate foarte importantă”, acum e conştientă că în ochii altora numai calitate nu e. „Ca în bancul ăla în care unul se duce acasă la taică-su şi îi spune că şi-a făcut gagică şi că e foarte încântat că e frumoasă, deşteaptă şi virgină. La care seniorul zice: «Păi şi dacă nu a vrut-o nimeni, tu de ce o vrei?!»”, povesteşte Cătălina.  „Acum îmi văd virginitatea ca pe rezultatul unei conjuncturi. Adică nu ­mi-am­ impus eu să fie aşa, cum am făcut la 17 ani. Aşa s-a întâmplat. Nu a venit persoana care trebuie până acum, dar o să vină”, conchide tânăra.

Hormonii, o chestiune presantă

Începutul vieţii sexuale este asociat în general cu diverse riscuri medicale. Dacă până nu de mult cercetările în domeniu se concentrau pe problemele iscate de un debut timpuriu, studii mai noi arată că pierderea virginităţii târziu creează, de asemenea, probleme de sănătate. Cercetătorii de la Universitatea din Columbia spun că persoanele care îşi încep viaţa sexuală după vârsta de 22 de ani au şanse mai mari să se confrunte cu disfuncţii sexuale de-a lungul vieţii.

Andrada, o tânără de 18 ani, a cedat anul trecut presiunii hormonale şi a făcut dragoste cu un „foarte drăguţ” student la Arhitectură. „Trebuie să menţionez că am fost şi încă sunt mândră că mi-am păstrat virginitatea până la 17 ani. Astăzi, adolescenţii tind să «scape» de ea mai devreme. Şi nu sunt sigură dacă se gândesc la pierderea virginităţii ca la un act necesar şi sănătos sau o fac din pură curiozitate”, explică tânăra.

De altfel, Andrada e obiectivă. „Astăzi, virginitatea este supraestimată de unii şi dispreţuită de alţii. În mod cert nu sunt de acord cu fetele care-şi pierd virginitatea la 13 ani, dar nici cu cele care o ţin până la 24, sau mai mult. Instinctul sexual este unul dintre cele mai puternice. Cu siguranţă vei recunoaşte o virgină la 24 de ani! Abstinenţa tinde să se transforme în frustrare, în teamă, în nervozitate. Aşa că virginitatea ar trebui păstrată până când crezi că a venit momentul potrivit. Asta nu înseamnă că fetele ar trebui să-l aştepte pe Făt-Frumos, e de ajuns un tip decent căruia să-i pese de tine.”

Povara inocenţei

Nici pentru băieţi nu e mai uşor. Tavi are 29 de ani şi crede că „virginitatea e o pacoste”. „Când eram tânăr şi virgin, eram un pic frustrat de situaţie şi ajunsesem în culmea disperării. Aveam 16 ani şi voiam să descopăr ce şi cum.”

Tavi povesteşte că în viaţa fiecărui băiat apare un moment de disperare care, dacă nu e stăpânit, se ajunge la traume. „Adică ajungi să dai bani ca să te dezvirginezi, lucru dubios pentru că din start desconsideri femeia şi eşti pus pe o potecă urâtă rău”, explică Tavi. „Eu nu am făcut-o, am raţionat şi ulterior am aşteptat momentul oportun.

Dar am avut câţiva colegi care au făcut-o şi au luat tot felul de boli.” Însă acum s-au schimbat lucrurile, consideră tânărul. „Ulterior au venit şi fetele în barca băieţilor. A fi virgin nu mai înseamnă nimic. Înainte, ele se mai păstrau pentru iubirea adevărată, acum chiar sunt multe care caută băieţi mai experimentaţi ca să le dezvirgineze.” În culegerea sa de texte publicată recent şi intitulată „Sexting”, Loredana Groza vede virginitatea ca pe o „povară a inocenţei”.

Cântăreaţa şi-a început viaţa sexuală cu puţin înainte de 18 ani. La vremea respectivă, „ca să faci sex înainte de majorat trebuia să ai oarece tupeu”, povesteşte Loredana. „Toată adolescenţa mea am căutat fete care să-mi mărturisească prima lor experienţă sexuală. Oricine te învăţa orice pe lume, mai puţin asta. ” Experienţa însă a fost altfel decât şi-o imaginase. „Nici vorbă de focuri de artificii sau de alte efecte speciale, aşa cum vezi că se întâmplă prin filme când doi oameni descoperă sexul.” Senzaţia cea mai puternică, spune vedeta, a fost aceea că în sfârşit s-a eliberat de „povara inocenţei”.

Tania Budi a terminat liceul virgină

În urmă cu 20-30 de ani, virginitatea reprezenta onoarea femeii care se conforma normelor, respectând „curăţenia” şi sănătatea ei, dar şi onoarea bărbatului ei, explică Valentina Rujoiu, lector doctor la Facultatea de Sociologie, Catedra de Asistenţă Socială şi Psihologie, Universitatea din Bucureşti. Cei a căror adolescenţă s-a întins pe finalul anilor ’80, începutul anilor ’90, cunosc restricţiile şi tabuurile perioadei. Actriţa Tania Budi mărturiseşte că în 1986, când a terminat liceul, era virgină.

„Aveam şi colege care nu mai erau, dar la vremea respectivă nu se ştia, pentru că nu împărtăşeau lucrul acesta. Pe vremea mea era un subiect tabu, iar educaţia era îndreptată foarte tare împotriva pierderii virginităţii înainte de termen... care-o fi el, termenul ăla.”

Acum, când poate trage linie între generaţii, Tania observă o foarte mare schimbare de atitudine. „Pentru mine, virginitatea şi iubirea aveau o legătură foarte mare, chiar supremă. Mi se părea, într-adevăr, o catastrofă să faci sex cum ai face sport.” În prezent însă, actriţa are foarte mulţi prieteni tineri pentru care virginitatea nu mai înseamnă mare lucru. „La ei e ca şi cum ar mânca o îngheţată, nu mai înseamnă emoţie... sau probabil că pentru fete mai mult, dar nici pe ele nu le-am văzut nemaipomenit de sensibile la subiectul ăsta.”

„În societatea actuală, datorită globalizării şi faptului că au intervenit alte concepte care acum 20 de ani nici nu existau, de exemplu căsătoria de probă, legalizarea uniunii consensuale, virginitatea este percepută ca un aspect pozitiv şi normal, în condiţiile în care femeia îşi doreşte acest lucru”, explică Valentina Rujoiu. Întrebând studenţii din anul întâi cum sunt percepute virginele în liceu, sociologul a constatat însă că răspunsul implică un paradox.

„A fi virgină înseamnă că deja eşti etichetată pentru că nu ştii să atragi sexul opus.” Pe de altă parte, analizată strict în funcţie de cultură, de normele şi valorile promovate în societate, virginitatea a devenit un concept relativ. „Ceea ce înseamnă virgin pentru cineva, în general vorbind, nu numai din punct de vedere al începerii vieţii sexuale, nu este pentru altcineva”, explică Rujoiu.

Un alt aspect de care trebuie ţinut cont este virginitatea psihologică. „În momentul de faţă, fetele îşi pierd virginitatea la o vârstă mult mai fragedă decât înainte, însă, din punct de vedere psihologic, al maturizării, aceasta este mult prelungită.” Sociologul arată că de vină este „maturizarea forţată.”

Metodele contraceptive, puţin cunoscute

Deşi trăim în era informaţiei, când poţi afla uşor care sunt pericolele din punct de vedere al bolilor cu transmitere sexuală, paradoxal, acest lucru nu se întâmplă. Rujoiu ţine un seminar de planning familial la facultate şi a constatat că tinere la 23, 24 de ani, care au început viaţa sexuală la vârste de 15 până la 18 ani, cunosc foarte puţin despre metodele contraceptive sau bolile cu transmitere sexuală.

„Unele sunt extrem de informate, iar altele sunt total dezinformate. Ca să nu mai spun de băieţii care consideră că intră în responsabilitatea partenerei să cunoască toate aceste lucruri.” Clivajul între tinerii informaţi şi cei ignoranţi se explică prin socializarea primară a fetelor şi băieţilor. „Dacă aceştia discută în familie cu părinţii, cu rudele care într-adevăr doresc să abordeze astfel de subiecte şi să nu ofere răspunsurile «clasice» la tot atât de «clasicele» întrebări «Cum se fac copiii? Îi aduce barza?» atunci este eliminată falsa pudoare şi intervine informarea corectă”, explică sociologul.

Lipsa de comunicare cu părinţii

Rujoiu consideră că educaţia sexuală trebuie să înceapă încă de la vârsta de trei ani, când copilul începe să-şi descopere identitatea din punct de vedere sexual. La noi, însă, această educaţie lipseşte cu desăvârşire.

„Foarte puţine sunt familiile care într-adevăr le explică copiilor ce înseamnă şi ce implică relaţia dintre sexe, contactul

sexual, cum apar copiii, prin ce se diferenţiază fetele de băieţi.” Alexandra are 23 de ani şi a făcut prima dată sex în urmă cu trei ani. Tânăra spune că nu a avut niciodată o comunicare directă cu părinţii pe această temă. „Mama e conservatoare prin definiţie. Ne potrivim în gândire, am moştenit multe de la ea, dar nu a existat nicio clipă o comunicare în ceea ce priveşte sexualitatea. Ea s-a măritat virgină, la 20 de ani. E aiurea că nu pot să vorbesc cu ea nici acum despre asta, deşi discutăm ca doi oameni maturi despre alte lucruri. E foarte timidă.”

Tânăra îşi aminteşte că, atunci când mama ei a aflat că nu mai este virgină, a trimis-o să se uite în oglindă, să se compare cu virgina care fusese. „A fost dezamăgită. Cred că i s-a părut că am luat mult prea relaxat chestiunea «pierderii».” Pentru alţii, lipsa comunicării a avut consecinţe interesante. „Adolescenţa mea, întinsă pe finalul anilor ’90, a coincis cu aceea a României postdecembriste înseşi, care, la rândul ei, îşi trăia ultimele zvâcniri imature cu toate excesele, violenţele (amintiţi-vă de mineriade), frustrările, naivităţile”, povesteşte Livia, o tânără în vârstă de 29 de ani. „Prin urmare, părinţii mei erau mai atenţi la România, ţara în care era necesar să aibă un loc de muncă în ciuda privatizărilor, concedierilor, mineriadelor, decât la iniţierea mea sentimentală.”

Livia nu îşi aminteşte nici măcar o singură discuţie despre virginitate pe care să o fi purtat cu părinţii. „Mai mult, nici despre

momentul consumat al „primei dăţi” nu am povestit cu ai mei. Probabil că ei înşişi se simţeau vulnerabili şi confuzi legat de astfel de teme încât, mai mult de teamă decât din prudenţă, au preferat să mă lase să mă descurc pe cont propriu.”

Importanţa primului orgasm

Consecinţa? Nicio secundă nu s-a gândit la ea ca la o virgină. „N-a fost niciun moment în toată adolescenţa mea în care să gândesc, să iau decizii, sau să mă comport în virtutea statutului de virgină. De aceea, stările de teamă care le chinuiau pe colegele mele, care se percepeau mai întâi de toate fecioare, şi cele de vinovăţie care apăreau, de obicei, după ce făceau prima dată dragoste, în cazul meu, au lipsit.”

Cu alte cuvinte, propria sa virginitate a fost o stare de care nu a fost conştientă. „Atât de abstractă, încât nu am resimţit nici dezvirginarea ca pe un moment decisiv. Prin urmare, «după» nu m-am simţit nici femeie, nici matură, nici interesantă şi nici nu am avut impresia că aş fi făcut vreo jertfă”, îşi aminteşte Livia. Asumându-şi riscul de a părea frivolă, tânăra spune că pentru orice femeie primul orgasm contează mai mult decât aşa-numita „pierdere a virginităţii”. Şi cum rareori cele două momente se suprapun, Livia rămâne la părerea că există decalaje importante între momentul dezvirginării şi cel în care îţi înţelegi şi îţi asumi sexualitatea.

Feciorie de vânzare

Natalye Dylan  este pseudonimul unei studente de 22 de ani din San Diego, California, care a ajuns în atenţia publică anul trecut în septembrie, când a anunţat că îşi scoate virginitatea la vânzare, prin licitaţie. Dylan plănuia să folosească banii astfel obţinuţi pentru a-şi finanţa studiile. În urma licitaţiei, cea mai mare ofertă a ajuns la 3,7 milioane de dolari. Inspirată de cazul Dylan, românca Alina Percea şi-a licitat virginitatea în martie anul acesta, însă a reuşit să strângă doar 10.000 de euro.