Ce simte bebeluşul în pântecul mamei

Ce simte bebeluşul în pântecul mamei

Comunicarea cu viitorul copil începe încă din viaţa intrauterină. Specialiştii de la Children’s Hospital Boston descriu senzaţiile pe care fătul le percepe şi modul în care părinţii ar fi bine să interacţioneze cu cel mic.

Specialiştii americani susţin că după dezvoltarea sistemului nervos (complet conturat în ziua a 20-a) fătul începe să aibă o viaţă emoţională, mai ales după cea de-a 40-a zi a dezvoltării sale intrauterine, când încep să apară undele cerebrale, semne ale activităţii creierului.

Potrivit specialiştilor, încă din timpul gravidităţii, viitoarea mămică este în rezonanţă afectivă cu copilul ei. În măsura în care mişcările fătului devin perceptibile, femeia începe să îi simtă reacţiile; de exemplu, simte şuturile viguroase ale fătului când acesta se enervează.

Se ştie că fătul este o fiinţă avidă de percepţii şi senzaţii. Sistemul său senzorial funcţionează foarte devreme, înainte de a se maturiza pe deplin. El e sensibil la atingeri şi la sunete. Dintre simţuri, cel auditiv este cel mai solicitat în ultimul trimestru al sarcinii. Vocea mamei sale vine în acelaşi timp şi din interior şi din exterior. Este dovedit prin studiul variaţiilor ritmului cardiac că fătul reacţionează la muzică.

Copilul „absoarbe” emoţiile mamei

Graviditatea este o perioadă deosebită în viaţa unei femei, bogată în contradicţii şi sentimente ambivalente. În unele zile, viitoarea mămică se simte fericită, apoi în zilele următoare este anxioasă. De aceea, oamenii de ştiinţă şi-au pus întrebarea dacă o mamă stresată înseamnă un bebe stresat?

Studiile arată că mesajele biochimice complexe din sângele mamei ajung la făt, iar acesta reacţionează. De exemplu, adrenalina produsă sub impactul unei puternice emoţii trece de bariera placentară. Când mama este emoţionată, variaţiile ritmului cardiac şi respirator al bebeluşului sunt similare ritmului ei cardiac. Un stres intens şi cronic are consecinţe asupra dezvoltării lui.

Memorează sunetele şi mirosurile

Fătul are memorie şi fixează informaţiile pe care le primeşte. Această memorare îi va fi utilă după naştere şi îi va permite să se obişnuiască în noul mediu, să recunoască vocea mamei sale (şi pe a tatălui dacă a fost obişnuit să o asculte), mirosul ei, ritmul inimii sale. După naştere, bebeluşul poate ­să-şi amintească un cântec sau o melodie adesea ascultată în ultimele săptămâni ale sarcinii.

Mai multe genii

Dovedirea ştiinţifică a acestor abilităţi ale fătului a stârnit dorinţa de a stimula pe toate căile dezvoltarea lui intelectuală. Cercetătorii americani s-au gândit să „prepare” viitoare genii: un emiţător aşezat în apropierea femeilor însărcinate debitează texte savante, arii muzicale sau cursuri de limbi străine pentru a înzestra memoria copiilor nenăscuţi încă.

Problema este că avantajele unei astfel de „îngurgitări” de informaţii nu au fost niciodată dovedite, iar unii specialişti susţin că suprastimularea fătului poate fi chiar nefastă dezvoltării armonioase a viitorului copil.

Dialogul cu cel mic

Cunoscându-se importanţa factorului afectiv în dezvoltarea bebeluşului, au fost propuse diverse metode de comunicare cu fătul.

De exemplu, viitorii părinţi stimulează dorinţa copilului de a se manifesta, să se mişte în uter, utilizând mâinile şi vocea pentru a-i transmite dragostea lor. În acest mod, ei iniţiază şi menţin o legătură emoţională securizantă pentru bebeluş. Acest prim contact afectiv va favoriza relaţiile de dragoste de mai târziu.

Important pentru părinţi

Bebeluşul din pântec îşi doreşte să aveţi legături tandre cu el. Comunicarea cu cel mic începe încă înainte de a se naşte. Manifestările şi reacţiile fătului sunt mesaje care vă vor invăţa să comunicaţi cu el.Pentru părinţi

Bebeluşul din pântec îşi doreşte să aveţi legături tandre cu el. Comunicarea cu cel mic începe încă înainte de a se naşte. Manifestările şi reacţiile fătului sunt mesaje care vă vor invăţa să comunicaţi cu el.