Boala sărutului se tratează cu odihnă

Infecţia se produce în urma schimbului de salivă dintre o persoană infectată şi una sănătoasă, iar boala nu este lipsită de riscuri. Frecventă la tinerii cu vârste între 15 şi 35 de ani, afecţiunea este produsă de virusul Epstein-Barr, poate degenera în hepatită şi poate fi motivul oboselii cronice.

Virusul care produce boala sărutului, cunoscută în termeni medicali sub numele de mononucleoză infecţioasă, se găseşte în salivă şi în mucus şi se transmite de la o persoană la alta prin sărut şi obiecte contaminate.

Primele manifestări de boală  apar, de obicei, după 4-7 săptămâni de la expunerea la virus. În general, boala sărutului apare o singură dată în viaţă, de obicei la adolescenţi şi la tinerii până în 35 de ani, deşi virusul rămâne în organism pentru toată viaţa. Manifestările sunt asemănătoare cu cele ale răcelilor: durere în gât, oboseală, febră şi astenie.

Diferită de răceli

Principalul mod în care se poate diferenţia infecţia cu virusul Epstein-Barr de o răceală obişnuită constă în infecţia localizată la nivelul gâtului. Inflamaţia poate dura 10-14 zile, perioadă în care nu cedează la tratamentele care constau în administrarea de antibiotice. Mai mult, amigdalita apărută din cauza bolii sărutului nu produce dureri severe, ci dă o senzaţie asemănătoare cu mâncărimea.

Persoana care suferă de boala sărutului vorbeşte „pe nas" şi, în plus, are o senzaţie puternică de foame. Virusul Epstein-Barr afectează şi imunitatea, deci scade rezistenţa organismului în faţa altor boli şi determină o stare de oboseală accentuată.

Ruptura de splină, un pericol

Specialiştii spun că, în majoritatea cazurilor, manifestările bolii sărutului dispar fără tratament. În unele situaţii însă medicii pot recomanda administrarea de medicamente antiinflamatoare pentru calmarea durerilor de gât şi medicaţie împotriva febrei. De asemenea, este necesar un consum crescut de lichide şi o alimentaţie bogată în vitamine.

Odihna este foarte importantă pentru o recuperare fără riscuri şi complicaţii. În caz contrar, infecţia poate avea şi consecinţe grave. Potrivit specialiştilor, în 40% din cazuri apare o complicaţie numită hepatită mononucleozică ce trebuie tratată sub supraveghere medicală.

„Tratamentul unei hepatite mononucleozice poate dura între o săptămână şi trei săptămâni şi, pe lângă corticoterapie, odihna este foarte importantă în procesul de recuperare", explică medicul infecţionist Simin Florescu de la Spitalul de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş" din Capitală.

O altă complicaţie dată de virusul Epstein-Barr poate fi ruptura de splină.