Beneficii şi riscuri ale terapiilor de substituţie

Tratamentele hormonale reechilibrează organismul. Cu ajutorul medicului, se pun în balanţă avantajele şi dezavantajele lor. Substituţia hormonală se recomandă în cazul unor boli autoimune precum cele ale tiroidei, dar şi în perioada de premenopauză. Există însă şi contraindicaţii clare.

Tratamentele de substituţie hormonală au rolul de a înlocui anumiţi hormoni pe care corpul, din anumite motive, îi secretă în cantităţi insuficiente unei funcţionări normale. În alte situaţii, înlocuiesc în totalitate hormonii pe care organismul ar trebui să-i producă, dar, fiindcă are anumite disfuncţii, nu-i mai sintetizează.

„Substituţia hormonală poate fi necesară şi obligatorie toată viaţa în boli precum hipotiroidia, tiroidita autoimună şi insuficienţa gonadică la bărbaţi", explică medicul primar endocrinolog Delia Niţescu de la Policlinica Vitan din Capitală. Potrivit specialistului, în alte cazuri, cum este cel al tratamentelor de substituţie hormonală din premenopauză, administrarea de hormoni se face într-un interval de timp stabilit de medicul specialist.

Necesită monitorizare atentă

Deficitul de hormoni tiroidieni afectează toate sistemele organismului, deoarece ei influenţează modalitatea în care organismul consumă energia. Prin urmare, terapia de substituţie cu hormoni tiroidieni atenuează toate simptomele neplăcute create de deficitul hormonal, printre care oboseala, apatia şi slăbiciunea, dificultăţile de concentrare şi incapacitatea de a tolera frigul.

În egală măsură, terapia de substituţie îmbunătăţeşte aspectul pielii, al părului şi al unghiilor persoanelor cu hipotiroidism. În cazul în care o femeie însărcinată suferă de hipotiroidism şi afecţiunea nu este tratată, creierul fătului nu se dezvoltă normal şi copilul ar putea suferi de cretinism.  Însă administrarea de hormoni tiroidieni necesită monitorizare atentă. De exemplu, la doze crescute de tratament, persoanele cu ­boli cardiace pot avea angină (dureri în piept) şi fibrilaţie atrială (bătăi neregulate ale inimii).

Previn osteoporoza

Terapia de substituţie hormonală indicată în perioada de premenopauză este recomandată pentru a atenua simptomele specifice: bufeurile, transpiraţiile, uscăciunea vaginală şi tulburările urinare. În egală măsură, terapiile estrogenice sunt indicate femeilor aflate în premenopauză care prezintă risc de osteoporoză.  Prin administrarea hormonilor estrogenici se previne diminuarea masei osoase şi, implicit, se evită instalarea osteoporozei şi apariţia complicaţiilor date de această afecţiune (fracturile de femur, de şold şi de vertebre).

„Întotdeauna se ţine cont de afecţiunile asociate atunci când se recomandă terapii estrogenice, dar şi de vârsta femeii", explică medicul Delia Niţescu. Potrivit specialistei, în cazul menopauzei precoce, riscurile pe care le prezintă administrarea terapiilor homonale de substituţie sunt mai mari decât în cazul administrării lor după 45 de ani. „Se poate începe cu preparate nehormonale, estrogen-like şi, dacă acestea nu au efect, se introduce terapia de substituţie estrogenică la femeile cu menopauză precoce", mai spune medicul.

Pot favoriza cancerul

Unele studii susţin că tratamentele de substituţie cu hormoni estrogeni cresc riscul de boli cardiovasculare şi pe cel de cancer mamar.
Tratamentele cu estrogen sunt asociate de cercetători cu formarea de trombi, ­mici cheaguri de sânge care pot bloca arterele. Cât priveşte riscul de cancer mamar, acest lucru se explică prin faptul că ţesutul mamar este sensibil la homonul estrogen şi o expunere îndelungată (peste cinci ani) determină modificări celulare la acest nivel.

„Dacă sunt excluse containdicaţiile absolute, printre care istoricul de cancer de sân şi de endometru în familie, bolile de coagulare, disfuncţiile renale şi cele hepatice, riscurile terapiilor de substituţie hormonală în menopauză sunt mici, iar beneficiile sunt întotdeauna mari, fiindcă respectiva femeie este monitorizată constant şi orice tulburare se depistează în momentul zero când se pot lua măsuri", spune endocrinologul Delia ­Niţescu.