Bani pentru analize

Anul 2003 n-o fi avut el multe realizari, dar a fost un an bun la struguri si la policlinici. Natura a fost generoasa intr-un caz, Asigurarile in celalalt. Romanii cu venituri modeste, care n-au vazut

Anul 2003 n-o fi avut el multe realizari, dar a fost un an bun la struguri si la policlinici. Natura a fost generoasa intr-un caz, Asigurarile in celalalt. Romanii cu venituri modeste, care n-au vazut gresie si faianta italiana nici macar intr-o vitrina, fiindca nu se plimba prin Centru, au putut intra, beneficiind de respectul cuvenit unor clienti, in sediile unor laboratoare ultramoderne, luminate cu spoturi si avand mobilier pe comanda. In chestionarele privind satisfactia pacientilor s-au inmultit referirile elogioase la adresa serviciilor de laborator. Mecanismul e simplu si eficient: omul se duce la medicul de familie sau la specialist, iar acesta ii recomanda analizele necesare. Asa era si inainte de introducerea Asigurarilor, dar cetateanul nu avea nici o posibilitate de alegere intre un laborator sau altul. Decat daca platea din buzunar, la privat. Din 2000, clientul poate sa-si faca o testare fie la stat, fie la un cabinet particular, iar Asigurarile achita nota de plata. Cu conditia ca tariful sa fie acelasi. Sistemul public nu a cheltuit nimic in plus, pacientii au beneficiat de servicii mai bune. A aparut concurenta, s-au facut investitii, dotari, privatul s-a gospodarit mai bine decat laboratoarele de stat, nu s-au mai facut analize gratis la pile si neamuri. Cert este ca, in 2003, rezultatele s-au putut vedea cu ochiul liber. De observat, le-au observat si chilipirgiii. Dandu-si seama ca se poate scoate un ban usor din afacerile cu analize, teste si din medicina muncii, s-au interesat de domeniu si teparii. Cum fara complicitatea autoritatilor nu se poate intepa vena Bugetului, functionarii Caselor de Asigurari au sarit sa-i puna garoul. Bineinteles, ei aveau deja mana facuta, de la exercitiile cu banii de compensate si gratuite. Si aici a mers usor: unei farmacii dintr-un cartier muncitoresc, cu zeci de mii de locuitori, i se alocau fonduri pentru medicamente de 1-2 miliarde de lei. Alteia, plasata intr-un cartier cu case batranesti, i se dadeau 10-20 de miliarde. Nici nu era nevoie ca patroana sa fie nevasta prefectului. Era suficient sa cotizeze, sa-si ofere "contributia" la Asigurari. A fost nevoie sa moara un pacient, cu reteta in mana, ca Ministerul Sanatatii sa promita ca fondurile se vor aloca transparent, dupa criterii clare, prin licitatie de servicii. Din nou firesc, s-a uitat de promisiune, odata cu linistirea apelor. Si cu cabinetele sau laboratoarele se va intampla la fel. E ultimul an de mandat, iar Ministerul trebuie sa inteleaga ca feudalii judeteni nu au strans destule pungi cu galbeni. Cu intelegerile intre functionari si smenari nu e greu, dar problemele raman. Daca laboratoarele adevarate sunt "suntate" de capuse, se va reduce numarul analizelor efectiv realizate, ca sa ramana loc de spaga. Asta inseamna mai putini pacienti serviti, deci mai multe nemultumiri in teritoriu. Sau se va face rabat la calitate. Iar o analiza gresita poate insemna un imens scandal, daca omul moare sau sufera din cauza unui tratament gresit, stabilit pe baza acelei analize. In timp ce ancheteaza dezastrul de la Ploiesti, Ministerul si Casa de Asigurari trebuie sa se gandeasca deja la dezastrele pe care le pregatesc, descentralizat, Casele Judetene.