Artă la kilogram: de ce îşi pun românii tablouri ieftine pe pereţi?

Preţul mic şi nepriceperea agaţă kitsch-ul pe pereţii românilor. Atât un tablou de Da Vinci, cât şi un portret al unei ţigănci cu sânii goi îndeplinesc funcţia de a umple un perete gol. Dar acolo unde kitsch-ul se învecinează cu arta, cumpărătorul poate fi uşor păcălit.

Picturile cu flori mari, pepeni care parcă abia aşteaptă să fie mâncaţi, marea înspumată sau pădurea la asfinţit, vândute în magazinele de pe Lipscani sau în shop-urile de pe litoral, tronează în dormitoarele şi sufrageriile caselor din România. Supravieţuirea comerţului cu „artă de larg consum” se explică, spun specialiştii, prin nevoia imperativă a omului de a-şi popula locuinţa cu lucruri diverse.

„Spaţiul închis, fără transparenţă, fără posibilitatea evadării imediate, prefigureză cavoul, mormântul”, explică criticul şi istoricul de artă Pavel Şuşară. De aceea, încă de când s-au închis în peşteri, oamenii au început să facă picturi pe pereţi. „E imposibil ca omul să trăiască fără o formă de regăsire în diverse niveluri simbolice. Nu e un moft, e o formulă de existenţă care nu poate fi evitată. Doar oamenii bolnavi suportă vidul în jurul lor”, spune criticul.

Citiţi mâine în Adevărul Magazin continuarea articolului.

Tot în ediţia de mâine a Magazinului, mai puteţi citi:

Cătălin Măruţă: "Nu mă cred buricul Pământului"

Poveste din Guantanamo: încarcerat de talibani, torturat de americani