Invenţia de aur a doctorului Ciocâlteu

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Medicul nefrolog Alexandru Ciocâlteu a fost premiat cu aur la Geneva pentru o invenţie ce poate revoluţiona nefrologia: dializa peritoneală. Medicul Alexandru Ciocâlteu, manager interimar la Spitalul de Urgenţă „Sfântul Ioan“, avertizează că medicii sunt mediatizaţi mai mult negativ.

Mai citeşte şi:

Mircea Bârsan, chirurg: „În medicină e ca pe vremea lui Ceauşescu“

Adevărul: Ce este mai exact invenţia medicală pentru care aţi luat aurul la Salonul de Inventică de la Geneva?

Alexandru Ciocâlteu: Este vorba despre dializa peritoneală, care înseamnă să bagi o soluţie în abdomenul bolnavului, unde există permanent un cateter şi din şase în şase ore înlocuieşti soluţia respectivă. Ceea ce face invenţia asta este că îşi produce singură lichidul respectiv, pe care îl elimină pe cale naturală şi abdomenul e închis. Seamănă cumva cu mecanismul care se produce patologic în ciroză. Noi n-o să-l facem patologic, încercăm să înlocuim rinichiul care nu mai funcţionează cu peritoneul.

Credeţi că va fi suprimată dializa de această metodă revoluţionară?

S-ar putea să înlocuiască multe din cazurile care fac dializă, dar nu ştiu dacă e un lucru fericit dacă se va întâmpla aşa. Marii producători ai aparaturii pentru dializă - americani, germani -  ar fi foarte deranjaţi, afacerea mondială pe dializă se apropie de 100 de miliarde de euro, căci numai în Europa sunt 300.000 de bolnavi. În România, un dializat cronic costă statul 20.000 de euro anual şi există peste 8.000 de pacienţi. Deocamdată trebuie să facem un experiment înainte de a pune în practică metoda. Am avut discuţii şi cu o firmă din Germania şi cu una din America cu privire la invenţie, aşteaptă acum rezultatul acestui experiment. O să le cer bani, dar nu pentru mine, ci pentru sistemul medical românesc.

De ce mai faceţi exeperimentul dacă ştiţi că ideea funcţionează?

Ştiu că ideea funcţionează din practica medicală, de la bolnavul care are ciroză. Dar trebuie făcut experimentul pentru că de data asta e vorba de o creştere a presiunii portale. Este deocamdată un principiu de la care se pleacă şi ca să dovedeşti viabilitatea metodei trec de obicei cinci-zece ani.

Cum aţi ajuns să faceţi nefrologie?

Când am început La Fundeni secundariatul de medicină internă  - un fel de rezidenţiat al zilelor noastre - nu exista nefrologie. Vedeam acolo foarte mulţi bolnavi care veneau să se interneze. Oameni de 18, 25 de ani care erau trimişi acasă să moară pentru că nu exista încă un program de dializă. Şi probabil acesta a fost motivul pentru care următorii doi ani i-am făcut într-un spital în care era specializat în boli de rinichi, la profesorul Ursea.

Dar nu se făcea deloc dializă la vremea aceea?

Se făcea şi acolo, dar era un aparat foarte vechi, care mergea pe un principiu de manşon. Nu puteau fi trataţi acolo mai mult de trei bolnavi pe zi. Avem o problemă şi acum, în zilele noastre. În România apar cam 1.000-1.500 de bolnavi noi în fiecare an. Nu ştiu exact cine a scos ordinul acesta, de la minister sau de la Casă, s-a spus „anul acesta nu mai primim bolnavi în dializă". E ca şi cum ai spune „anul acesta nimeni să nu mai facă gripă".

Şi v-aţi specializat la acel moment?

Specializarea s-a făcut aproape din mers. Timp d un an, am fost singurul medic care a lucrat în Centrul de Dializă de la Spitalul Carol Davila. Dializa o înveţi lucrând. În America nu există doctor pentru asta, e făcută de asistente. Este un procedeu de tratament şi atât. Medicul vine doar să dea indicaţii pentru anumite situaţii.

Credeţi că sistemul medical românesc are nevoie să importe astfel de idei din străinătate?

Idei există în România şi există şi mai mulţi oameni specializaţi în idei. Bani nu prea sunt. Normal ar fi să existe o tentă de privatizare în tot serviciul acesta de manageriat, dar aici este un risc. Managerii vor fi numiţi politic şi ne vom trezi cu tot felul de aiureli. Există o lipsă de control, de lipsă de aplicare a legilor, este o întreagă brambureală în sistemul medical românesc, pe care nimeni nu vrea să o controleze, pentru că atunci când există haos se pot face tot felul de lucruri. Iar zona privată se poate dezvolta în condiţiile în care românii au posibilitatea să îşi plătească serviciile medicale. Dar ştim foarte bine că nu o au. Mai cred că nici varianta aceasta alarmistă nu poate rezolva ceva, mă refer la reclamaţii, malpraxis... E uşor să faci reclamaţii, dar întreabă-te întâi ce are doctorul ăla la dispoziţie. Sunt mulţi medici care s-au apucat de altceva, unii vând haine. Sau pleacă din ţară. Nu poţi să stai tot timpul pe post de milog, cu mâna întinsă la un amărât, care şi aşa e vai de capul lui. Şi de la mine din secţie au plecat două fete. Şi eu le dau dreptate. Nu poţi să stai undeva unde eşti umilit: erau asistente universitare şi luau cam 10 milioane vechi pe lună. Acum câştigă acolo între 6.000 şi 10.000 de euro. De aceea pleacă medicii. Nu e normal să trăieşti într-un sistem în regim de avarie, în starea de „hommo sovieticus": adică oricând eşti pasibil de puşcărie. Din cauza că aparatura e veche sau nu are service-ul asigurat. De unde bani pentru aparatură nouă?

"Există o lipsă de control, de lipsă de aplicare a legilor, este o întreagă abrambureală în sistemul medical românesc, pe care nimeni nu vrea să o controleze."
Alexandru Ciocâlteu
medic nefrolog

Peritoneul, noul rinichi în dializă

Tehnica de dializă inventată de medicul Alexandru Ciocâlteu pleacă de la ideea că peritoneul (n.r. membrana care căptuşeşte cavitatea abdominală) poate juca rolul de rinichi. Pacientului îi este montat un manşon compatibil cu ţesutul uman, care comprimă vena portă (n.r. vena care colectează sângele de la organele digestive şi îl transportă la ficat).

Cu ajutorul acestei metode sunt strânse toxinele şi eliminate prin vezica urinară, printr-o valvă unidirecţională. Tehnica numită „peritoneo-filtrare" permite scăderea riscului infecţiilor, eliminarea fluctuaţiilor de tensiune arterială, scăderea riscului insuficienţei cardiace, iar bolnavul îşi poate controla cantitatea de urină eliminată zilnic.

Pentru această invenţie, Ciocâlteu a fost premiat cu aur la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva, în aprilie anul acesta. Metoda ar putea reduce de aproximativ 10 ori costurile dializei, pentru care statul român cheltuieşte anual aproximativ 100 de milioane de euro.

„Când nu cade un avion, presa se duce spre un spital!"

Statul român cheltuieşte anual 100 de milioane de euro pentru pacienţii dializaţi  Foto: P. Tănase



Starea dumneavoastră este una de revoltă, una de resemnare?

Am fost un sceptic activ, acum am rămas doar sceptic. (râde) Am primit o ofertă la un moment dat, să mă duc pe insula Reunion, unde a fost Papillon, ştiţi cartea. Îmi ofereau 15.000 de euro, dar nu m-am dus. Nu mai am astfel de dorinţe. Toţi anii ăştia am construit aici.

Care sunt problemele cele mai stringente în acest domeniu?


Ar trebui să existe oameni care să decidă strict în interesul pacientului, nu al nu ştiu cărei firme sau al nu ştiu cărui om politic. Ar trebui să se facă grupuri de decizie, pentru fiecare specializare în parte. Ministerul scoate ghiduri. Ce să facem cu ghidurile? Cu ce să îndeplinesc ce scrie în ele dacă nu am bani? Iar dacă fac aici un ghid şi eu nu am cu ce să îi fac bolnavului o investigaţie obligatorie, omul poate să mă dea în judecată. Şi oamenii sunt nemulţumiţi, mulţi ţipă că nu le convine, unu' spune că o să cheme televiziunea. Cum să lucrezi în mediul ăsta? 

Ce domenii acoperiţi la spitalul Sfântul Ioan?

Se face urologie de toate felurile, endoscopică, laparoscopică, nefrologie şi dializă la acuţi şi la cronici, chirurgie generală unde avem cei mai buni medici în chirurgie laparoscopică, se face chirurgia obezităţii, ca o particularitate pentru spitalul acesta, facem artroscopie, punem bypass-uri coronariene... Avem o problemă acum cu imagistica, avem două aparate foarte vechi. O altă problemă: nu e normal să vii pe Şoseaua Vitan Bârzeşti spre două spitale de Urgenţă - (n.r. Sfântul Ioan, Bagdasar) şi să ai hotel în zona asta, să ai hypermarket-uri, târg de maşini. Trebuia să li se facă pasaje, pe dedesupt, pe deasupra, ca să treacă maşinile. Cum ajung Ambulanţele la Urgenţă pe acolo?

Aveţi probleme cu finanţarea aici?

Sigur că da. Adineaori a venit cineva să semnez o hârtie de urgenţă, că nu sunt bani pentru service-ul a trei incubatoare la maternitatea Bucur, care ţine tot de noi. Şi am trecut acolo „plată preferenţială", adică poate fi interpretată cum vor, ca să poată să plătească. Dar am făcut asta pentru că s-a întâmplat ce s-a întâmplat la maternitatea Giuleşti. Dacă data viitoare se întâmplă cu punctul termic, data viitoare cu un lift, ce fac? Uitaţi, de exemplu, ni s-au dat bani să reparăm punctul termic. Dar ştiţi ce au însemnat aceşti bani? Am întors pe dos acele cuptoare, tabla. Şi dacă punctul termic face explozie, cine e de vină? Eu, managerul, nu? Că dacă eu mă duc şi stau şi plâng lângă el, o fac degeaba, că tot oligofren sunt cu privire la punctul termic. Sunt foarte multe chestii de ordin tehnic care trebuie controlate în spitalele din România. Iarăşi, aparatele de radiologie, care sunt foarte vechi, depăşite.

Aveţi vreo speranţă cu privire la restabilirea sistemului medical românesc?


Dacă mă gândesc la fuga medicilor bine pregătiţi în străinătate, la fondurile mici şi la lipsa unei raze de lumină în economia românească, nu cred că lucrurile vor fi mai bune în viitorul imediat. Dacă s-ar dori acest lucru s-ar lua nişte măsuri. Altele decât să fim mediatizaţi negativ, pentru că în momentele în care nu cade vreun Guvern sau vreun avion, unde se duce presa? La spital, pentru că la spitalele din România oricum găseşti ceva de comentat.

Curriculum Vitae

Alexandru Ciocâlteu a absolvit Facultatea de Medicină Generală Bucureşti. Din 1995 devine şeful Clinicii de Nefrologie şi Hemodializă a Spitalului Clinic de Urgenţă „Sfântul Ioan". Este doctor în Ştiinţe Medicale, cu lucrarea de doctorat sub îndrumarea celebrului profesor Eugen Proca.

Din 2000 este reprezentantul României în Comitetul European pentru Insuficienţă Renală. În perioada 1998 - 1999 a fost secretar de stat la Ministerul Sănătăţii, iar în perioada 1999 - 2000, preşedinte al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. A fost ales director al Spitalului „Sfântul Ioan" din 1990 până în 2006. În prezent este manager interimar al aceluiaşu spital.

image
Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite