Alergiile, amplificate de încălzirea globală

Polenul este în fiecare an spaima alergicilor. Poluarea urbană, cât şi încălzirea globală cresc cantitatea de polen din atmosferă, dar şi sensibilitatea oamenilor.

Specialiştii de la Swiss Institute of Allergy and Asthma Research (SIAF), din Davos, Elveţia, explică mecanismele alergiilor la polen şi remediile care pot fi aplicate. În general, o reacţie alergică este un răspuns exagerat al organismului la orice stimuli consideraţi de acesta a fi un soi de „intruşi” (alergeni).

În contact cu aceştia, organismul răspunde prin eliberarea în sânge a unor substanţe (histamină şi leucotriene) care provoacă simptomele caracteristice alergiilor. Sensibilitatea la anumiţi alergeni apare în primii ani de viaţă şi scade odată cu ­înaintarea în vârstă.

Când alergenii sunt prezenţi în aer, cele mai frecvente simptome care apar sunt rino-conjunctivita (polinoza), secreţiile apoase şi „mâncărimile” nasului, gâtului şi ochilor, congestie nazală („nas înfundat”) şi inflamaţii ale căilor aeriene, lăcrimare abundentă şi tuse.

Astfel de reacţii se pot combina şi cu erupţii cutanate generalizate sau cu crize de astm. În cazuri grave, când reacţia organismului este foarte puternică, poate să apară şocul anafilactic ce poate provoca moartea, în lipsa unui tratament urgent.

Creşterea CO2 măreşte producţia de polen

Rinita alergică este cea mai comună formă a alergiilor sezoniere, provocate în special de polen, praf, microsporii ciupercilor, acarieni sau de reziduurile animale. Alergiile apar frecvent primăvara, când polenul plantelor înflorite este împrăştiat de vânt pe distanţe foarte mari. Concentraţia maximă de polen din aer se înregistrează dimineaţa. Sunt însă de ajuns 20 de granule de polen într-un metru cub de aer pentru declanşarea unor crize alergice.

Când manifestările alergice apar în perioada martie-aprilie, „vinovat” este polenul arborilor. Maximul manifestărilor alergice este atins în perioada lunilor mai-iunie şi se poate prelungi şi în lunile de vară, când alergia este provocată de fân sau de lucernă. Alergii pot provoca şi anumite legume din familia umbeliferelor (în special ţelina sau morcovul), Artemisia, Ambrosia sau anumite fructe (merele Golden), în cazul în care sunt consumate crude.

Studii recente arată că europenii care trăiesc în mediul urban sunt mult mai afectaţi de alergiile la polenuri decât cei din mediul rural, din cauza poluării, dar şi din pricină că, în prezent, pe vechiul continent, înflorirea plantelor primăvara are loc în medie cu aproape o săptămână mai devreme, iar toamna modificările suferite de vegetaţie întârzie cu cinci zile, comparativ cu jumătatea secolului trecut.

Spre exemplu, susţin cei de la SIAF în ultimii 15 ani, în ţările occidentale numărul cazurilor de alergii s-a dublat, iar până în 2050 se aşteaptă ca cei afectaţi să reprezinte 50% din populaţie! În plus, creşterea cantităţii de CO2 din atmosferă a determinat şi creşterea cantităţii de polen eliberată de anumite plante.

Metode de protecţie

Alergiile se deosebesc de o gripă sau răceală prin simptome concomitente (prurit ocular şi nazal, strănut în salve) şi prin oprirea acestora la îndepărtarea agentului alergenic cauzator, prin lipsa febrei şi prin apariţia sezonieră. Ca regulă generală, este bine să evitaţi deplasările în zilele uscate cu mult vânt sau după furtunile şi ploile scurte de primăvară şi vară, când concentraţia de polen este mai ridicată (concentraţia de polen scade doar după o ploaie îndelungată). Ţineţi uşile şi ferestrele închise, în special dimineaţa. Se recomandă şi spălarea zilnică a părului, pentru a îndepărta eventualele granule de polen. De asemenea, tutunul creşte riscul de alergie.

Tratamente recomandate

Pentru tratamentul alergiilor se recurge în special la antihistaminice, decongestionante, corticosteroizi sau imunoterapie, prescrise numai de către medicul alergolog.

Pe de altă parte, desensibilizarea (metodă terapeutică destinată să diminueze sensibilitatea alergică a unui pacient) este contraindicată celor care suferă de tulburări de imunitate, de hipertensiune arterială sau de angină pectorală. În general, sunt recomandate antihistaminicele orale, dar şi medicamente administrate local, care atenuează simptomele - picături, creme sau spray-uri.