Alergiile alimentare, moştenite de la părinţi

Întrucât riscul apariţiei alergiilor în cazul celor mici este ridicat, specialiştii în pediatrie explică secretele conduitei alimentare a copilului mic, sensibil la anumite mâncăruri.

Adulţii şi copiii sunt inegali în faţa reacţiilor alergice provocate de alimente, susţin dr. Lyonel Rossant şi dr. Jaqueline Rossant, medici pediatri cu o experienţă de peste 20 de ani în neonatologie şi pediatrie, autorii a numeroase articole şi lucrări pe această temă. Dacă doar 3,5% din adulţi sunt alergici la anumite alimente, în rândul copiilor rata creşte la 10%.

Majoritatea copiilor alergici moştenesc acest tip de alergie de la unul dintre părinţi. Riscul apariţiei unei alergii alimentare este de 20%, în cazul în care niciunul dintre părinţi nu este alergic la anumite alimente, creşte la 40% în cazul în care unul dintre ei este alergic şi ajunge la 60% dacă ambii părinţi sunt alergici.

Ciocolata, printre alimentele alergene

Pentru aproape trei sferturi dintre alergiile alimentare sunt responsabile cinci alimente: laptele, ouăle, muştarul, peştele şi arahidele. La acestea se adaugă căpşunile, anumite fructe exotice (kiwi, avocado şi uneori bananele), ciocolata etc. O menţiune deosebită trebuie acordată băuturilor răcoritoare, acidulate sau nu, în special celor care conţin cofeină.

Înainte de împlinirea unui an de viaţă, principalii „vinovaţi” sunt ouăle, arahidele şi laptele de vacă. Între unu şi trei ani, principalii alergeni sunt oul (31%), arahidele (18%), laptele de vacă (12,5%), peştele (12,5%) şi altele.

De asemenea, sunt incriminate şi produsele industriei alimentare – coloranţii de sinteză (E131, E127, E124, E102) şi aditivii (metabisulfiţii de sodiu, alfamilaza, cazeinaţii, gumele vegetale, lizozimul etc.), proteinele modificate (soia texturată, surimi etc.).

În general, alergiile alimentare se declanşează în câteva minute (până la câteva ore) de la consumarea alimentului respectiv. Manifestarea cea mai frecventă a procesului alergic este urticaria, adică apariţia pe piele a unor macule (pete) sau papule (bubiţe reliefate), roşii, însoţite întotdeauna de prurit (mâncărime).

Uneori, urticaria este însoţită de edemul (umflarea) unor regiuni: pleoape, buze, mâini, picioare, iar în formele grave, afectarea laringelui, când apare răguşeala şi dificultatea în respiraţie. Copilul mai poate avea dureri abdominale, stări de vomă sau diaree.

Un jurnal alimentar, în care părinţii să menţioneze componenţa meniului celor mici, îi poate ajuta foarte mult pe medici, susţin specialiştii francezi.

Mai ales în cazul alergiilor „mascate”, deoarece există cazeină în anumite supe de pui, lizozim din albuşul de ou în anumite brânzeturi (cum sunt cele de tip emental, spre exemplu), ulei de arahide în anumite tipuri de lapte dietetic şi care produc dermatite atopice. Spre exemplu, s-a descoperit - arată cei doi pediatri francezi - că mamele copiilor care au fost sensibilizaţi intrauterin la arahide consumau în perioada gravidităţii cantităţi mari de arahide în timp ce stăteau la televizor.

Alergiile la arahide persistă toată viaţa

În aceste situaţii, tratamentul medicamentos se face cu un antihistaminic şi cu un medicament care protejează mucoasa digestivă de riscul eliberării locale de histamină (cromoglicat de sodiu).

În cazul unor reacţii alergice violente (şoc anafilactic), tratamentul trebuie făcut de urgenţă cu hemisuccinat de cortizon şi adrenalină. Evident, alimentul bănuit că a provocat alergia va fi eliminat complet din dieta copilului.

Identificarea acestuia se poate face prin scoaterea, unul câte unul, a alimentelor din meniu şi urmărirea reacţiilor copilului, concomitent cu trecerea la o alimentaţie dietetică, naturală, proaspătă, preparată în casă, fără adaosuri de conservanţi, aromatizanţi sau condimente.

În general, copilul nu rămâne alergic toată viaţa la alimentul respectiv. Reintroducerea unui aliment la care copilul a prezentat alergie se face după minimum un an şi numai sub atentă supraveghere.

Odată cu creşterea în vârstă, copilul începe să devină tolerant la alimentul respectiv. De exemplu, în peste 80% din cazuri, copilul începe să devină tolerant la produsele lactate în intervalul de vârstă 18 luni - cinci ani, iar alergiile la ou dispar, în aproximativ 50% din cazuri, după vârsta de trei ani, în vreme ce alergiile la arahide persistă toată viaţa.