Adevărul intră în arhiva"Dunărea"

Rotaru - mai puţin cunoscut marelui public, fost director adjunct al Serviciului de Informaţii Externe. Acestea sunt documentele consultate de Adevărul în arhiva desecretizată ICE

Rotaru - mai puţin cunoscut marelui public, fost director adjunct al Serviciului de Informaţii Externe. Acestea sunt documentele consultate de Adevărul în arhiva desecretizată ICE Dunărea.
Adevărul şi-a propus un pariu îndrăzneţ: să continue investigaţia începută în 1990 de o echipă de experţi canadieni, reluată în mandatul lui Emil Constantinescu de o comisie mixtă de la SIE şi Parchetul General şi, până acum, blocată.
Mormanul de dosare declasificate recent nu reprezintă doar istoricul comerţului exterior din timpul unei epoci "de tristă amintire". Este elementul fundamental care explică apariţia unor averi spectaculoase imediat după Revoluţie, dărâmă legende de genul "am pornit în afaceri vânzând televizorul color", este primul indiciu asupra celui mai mare mister din ultimii 17 ani: unde s-au dus banii lui Ceauşescu? Fostul şef al SIE Cătălin Harnagea a fost primul care a văzut locul unde se afla arhiva ICE Dunărea. "În 1998 am desigilat camera unde se afla această arhivă", spune el.

ICE Dunărea, firma sub acoperire a Securităţii
Înfiinţată prin Decretul C.S.382/15.10.1982, Întreprinderea de Comerţ Exterior Dunărea a fost concepută ca o firmă a Securităţii, cu indicativul de Unitate Militară 0107, structură cuprinsă în UM 0544 - Centrul de Informaţii Externe. Logica înfiinţării - o structură-tampon a CIE (spionajul extern) prin care să se deruleze şi controleze comerţul exterior al României, dar care să fie şi o sursă de venit pentru Securitate. Majoritatea întreprinderilor care făceau export - ICE Danubiana, ICA Auto Dacia, Metalexportimport etc - lucrau prin ICE Dunărea. Veniturile Securităţii erau asigurate printr-un comision perceput legal - conform documentelor din dosar, ICE Dunărea percepea un comision de 1,4 la sută din rulajul unei întreprinderi la export şi 1,2 la sută în cazul importului. Primii şefi ai ICE Dunărea au fost generalul Aurel Stamatoiu, Epifanie Amofnoaie, Gheorghe Bădiţă, Constantin Gavril şi Constantin Rotaru. Toţi erau ofiţeri acoperiţi ai Securităţii. Ultimul comandant, Rotaru, a fost până anul trecut director adjunct al Serviciului de Informaţii Externe, iar în prezent este consilierul unui important om de afaceri. Într-un scurt intermezzo în afara SIE, Rotaru a lucrat la trustul de presă Intact, condus de Dan Voiculescu. În 1990, ICE Dunărea a fost desfiinţată. Momentul coincide cu dispariţia misterioasă a unor sume enorme, conform unor experţi - de ordinul sutelor de milioane de dolari. Alte păreri autorizate susţin că suma deturnată ar fi de circa patru miliarde de dolari. Oricum, toţi sunt de acord că desfiinţarea Dunarea a fost o greşeală deoarece astfel s-au pierdut urmele afacerilor.

Traseul sinuos a două arhive paralele
După desfiinţarea ICE Dunărea au existat două arhive: cea de la CIE şi cea contabilă, de la ICE Dunărea. Ambele conţin atât date comune, cât şi diverse informaţii. Arhiva ICE Dunărea, declasificată recent de către SIE, a zăcut ani buni într-un sediu uitat de lume. A fost recuperată ulterior în mandatul lui Emil Constantinescu, declasificată la un moment dat, reclasificată ulterior, după ce PSD a câştigat alegerile. Acesta este, practic, motivul pentru care anchetele jurnalistice şi guvernamentale efectuate până acum cu privire la banii deturnaţi nu au fost finalizate: nici ziariştii şi nici detectivii sau procurorii implicaţi nu au avut acces la toate documentele, adică la ambele arhive. Cătălin Harnagea ne spune că "arhiva ar trebui să stea la procuratură, nu la Arhivele Naţionale". El mai spune că ICE Dunărea făcea un comerţ dirijat de către DIE, precursorul SIE.

Istoricul unei investigaţii fără concluzii
După Revoluţie, statul român a angajat o echipă de experţi canadieni pentru a da de urma banilor deturnaţi. "Mugur Isărescu a cerut sprijinul SRI cu privire la firma Crescent şi la reprezentanţa acesteia din Bucureşti. El i-a cerut lui Virgil Măgureanu să dispună verificarea arhivelor DSS şi să-i comunice datele obţinute, precum şi orice informaţii cu privire la situaţia lor actuală", se precizează în cartea-document "Averea Preşedintelui", publicată de jurnalistul Dan Badea la editura Nemira în 1998. Motivaţia solicitării lui Isărescu era următoarea: "Din verificările efectuate până în prezent de experţi din România şi străinătate rezultă că firma şi reprezentanţa acesteia ar fi avut o poziţie privilegiată în anii 1984-1989 şi a realizat importante beneficii din activitatea comercială cu firme româneşti şi în special cu ICE Dunărea, existând indicii privind utilizarea conturilor acestei firme pentru deturnarea unor fonduri valutare". Ulterior, investigaţia s-a oprit fără o concluzie fermă asupra destinaţiei finale a banilor lui Ceauşescu. Ancheta a fost reluată în mandatul lui Emil Constatinescu de către o echipă de la Parchetul General şi Serviciul de Informaţii Externe. Investigaţia a fost condusă de către procurorul Ovidiu Buduşan, însă a fost blocată aproape de final, prin refuzul BCR de a colabora cu privire la conţinutul şi traseul unor bani derulaţi prin două conturi.

"În spiritul dreptului la opinie precizăm că au existat şi probabil vor mai exista manifestări duşmănoase la adresa reprezentanţei Crescent. Ne exprimăm convingerea că aceste manifestări sunt rezultatul acţiunilor unor persoane fără caracter, izvorâte din sentimente de ură şi invidie, nefundamentate şi care urmăresc o concurenţă neloială şi tendenţioasă"
Dan Voiculescu, 1990

"Dosarul Dunărea ar trebuie să stea la procuratură, nu la Arhivele Naţionale"
Cătălin Harnagea
fost director al SIE

Nu rataţi!
Miercuri, schema de funcţionare şi organizare a ICE Dunărea