Abuzul de medicamente duce la dependenţă

Folosirea unor tratamente de care nu avem nevoie sau în alte scopuri decât indicaţia principală poate duce la adicţie. Comparativ cu anii ’90, în anii 2000 numărul persoanelor care au dezvoltat dependenţă la medicamente a crescut considerabil, arată statisticile internaţionale.

Un studiu realizat de oamenii de ştiinţă de la Centrul Naţional de Cercetare a Dependenţelor şi Abuzului de substanţe din cadrul Universităţii Columbia a scos la iveală că peste 15 milioane de americani au abuzat la un moment dat în viaţă de medicamente. Numărul celor care au devenit dependenţi de substanţele din anumite tratamente aproape că s-a dublat în ultimii 15 ani.

Afectează sistemul nervos central

Există două tipuri de dependenţă de medicamente. „Primul tip se referă, de fapt, la dependenţa bolii de tratament. Adică o persoană cu hipertensiune arterială, de exemplu, ar trebui să ia toată viaţa medicamente antihipertensive. Cel de-al doilea tip este reprezentat de toxicomanie şi de dependenţă, termeni folosiţi întotdeauna împreună pentru a defini utilizarea unei substanţe cu efecte psihofarmacologice, de care bolnavul, de obicei, nu are nevoie", explică prof. dr. Ioan Fulga, şeful Catedrei de Farmacologie din cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila".

Toxicomania şi dependenţa de medicamente afectează sistemul nervos central şi, prin urmare, reprezintă o problemă care nu poate fi tratată cu uşurinţă, atrag atenţia specialiştii.

Produc stări euforice

Pot crea dependenţă psihică medicamentele analgezice opioide, sedativele şi tranchilizantele (anxioliticele) şi stimulentele, cum sunt tratamentele recomandate în cazul sindromului hiperkinetic cu deficit de atenţie (ADHD).

Principala caracteristică a dependenţei de medicamente este afectarea psihică, persoana care ia astfel de tratamente având o stare psihică favorabilă, în unele cazuri chiar euforică. Însă acesta nu este singurul indiciu al instalării dependenţei. Mai pot apărea manifestări fizice de tipul durerilor accentuate sau stării generale de rău în cazul stopării administrării tratamentelor respective, dar şi toleranţa, corpul având nevoie de catităţi din ce în ce mai mari de medicament pentru a obţine rezultatele dorite.

Automedicaţia, periculoasă

„Atunci când medicamentul este utilizat corespunzător, pe o durată limitată şi în dozele recomandate de medic, riscul de toxicomanie şi de dependenţă este minim, chiar şi în cazul morfinei", precizează prof. dr. Ioan Fulga.

Riscul de dependenţă este însă foarte mare în cazul automedicaţiei (cu sedative sau cu analgezice opioide de tipul oxicodonului şi codeinei) şi în cazul în care o persoană nu are nevoie de un anumit tratament, cum este în cazul celor care iau medicamente pentru ADHD, deşi nu se confruntă cu această tulburare.

Necesită cure de dezintoxicare

Dependenţa de analgezice opioide, de diazepam şi de fenobarbitale este similară cu cea de droguri, atrag atenţia specialiştii. Atunci când aceste substanţe ajung la nivelul creierului, ele sunt absorbite printr-o serie de receptori, consecinţa fiind stoparea producerii propriilor substanţe responsabile cu starea de spirit, cum sunt dopamina şi endorfinele.

Din acest moment, creierul devine dependent de sursele externe de substanţe care ne definesc starea de spirit. Odată instalată dependenţa, ea poate fi cu greu combătută, fiind necesare cure complexe de dezintoxicare, la fel ca în cazul adicţiei de droguri.

Când tratamentul devine indispensabil

Dependenţa bolii de tratament este total diferită de cea psihică. De exemplu, în cazul utilizării prelungite şi în doze prea mari a descongestionantelor nazale, poate apărea inflamarea mucoasei şi obstrucţia nazală. Astfel, pentru a putea respira, avem din ce în ce mai multă nevoie de tratamentul respectiv.