Cu gunoiul, nu ne-am integrat în UE

Silvian Ionescu, fostul şef al Gărzii Naţionale de Mediu, susţine că România a negociat defectuos gestionarea deşeurilor cu Uniunea Europeană Silvian Ionescu crede că va mai trece

Silvian Ionescu, fostul şef al Gărzii Naţionale de Mediu, susţine că România a negociat defectuos gestionarea deşeurilor cu Uniunea Europeană

Silvian Ionescu crede că va mai trece mult timp până când vom beneficia de "luxul" de a fi depozitarii gunoiului provenit din Occidentul dezvoltat.

- Cum stăm la tranzacţiile cu deşeuri menajere, domnule Ionescu?

Ştirea privind importul de gunoi era departe de a fi una reală. Şi asta din cauză că România va intra în circuitul gunoiului european abia în 2011, potrivit normelor UE. Dacă nu ştiaţi, gunoaiele circulă liber între ţările mai demult intrate în Uniunea Europeană.

În condiţiile în care este bine sortat, gunoiul menajer este folosit la producţia de biocombustibil, la recuperarea de metale feroase şi neferoase şi de mase plastice, precum şi alte materiale a căror producere ar fi necesitat o cantitate mare de energie.

Aşa că, pentru UE, gunoiul este o bogăţie, dacă este şi bine pregătit pentru exploatare. Însă este greu ca România să poată exporta deşeuri menajere, în aceleaşi scopuri. Nici măcar gunoi de calitate nu producem! Al nostru are peste 60% umiditate, ceea ce îl face nerentabil pentru potenţialii interesaţi din acest circuit.

De ce? Pentru că noi aruncăm cojile de cartofi laolaltă cu bateriile uzate şi cu sticlele goale! În ţările dezvoltate, umiditatea deşeurilor menajere nu depăşeşte 40%...

- Gropile ecologice "produc" ceva?

Ele reprezintă încă un motiv pentru care România n-are nicio şansă de a intra în circuitul european al deşeurilor până la data deja precizată. În perioada 2002-2003, guvernul de atunci a negociat cu adevărat defectuos gestionarea deşeurilor cu Uniunea Europeană.

S-au fixat termene mult prea scurte pentru închiderea celor 234 de depozite municipale de gunoi deja existente şi termene mult prea "elastice" pentru cele 96 de gropi ecologice, care ar fi trebuit să ia locul depozitelor respective. Mai mult, deşi marea majoritate a acestor gropi ecologice ar fi trebuit să fie gata până în prezent, doar 29 sunt funcţionale...

- Cine murdăreşte şi cine plăteşte?

Din 1990 şi până în prezent, cantitatea de gunoi s-a dublat. Dar numărul celor care plătesc pentru ecologizare se micşorează din ce în ce. Ţăranul nu este obligat să plătească pentru igienizarea localităţii, în timp ce primăria, da! De aceea, nu există drum de tarla lângă care să nu se afle un depozit "sălbatic" de deşeuri! Şi nu doar pe câmp se întâlneşte această situaţie.

Orice loc abandonat dintr-un sat sau dintr-o comună devine în timp foarte scurt o groapă de gunoi ad-hoc. Acelaşi lucru se petrece şi în mediul urban. Din cauză că legislaţia permisivă nu-l poate obliga pe un primar să salubrizeze, contractual vorbind, întrega zonă pe care o are în administrare. Un exemplu: sectorul 3 al Capitalei, chiar dacă este cel mai curat, salubrizarea acoperă aproximativ 90% din suprafaţa lui. Dar există localităţi care beneficiază în proporţie de doar 60% de curăţenia asigurată de municipalitate - Vaslui, Piteşti, Suceava, Târgu Jiu, potrivit datelor contractuale.

- Şi Capitala cum stă la capitolul gunoaielor?

Anual, în Capitală se adună peste 1,1 milioane tone de gunoi. Paradoxal sau nu, Bucureştiul - cel mai mare producător de deşeuri menajere - ar putea scăpa de grija iluminatului public tocmai prin transformarea gunoiului în bioenergie. Instalaţia pentru biogazul rezultat şi care ar produce energie electrică ar costa aproximativ 300 milioane de euro, preţ care s-ar acoperi în cel mult 10 ani de zile. Oricum, la nivel naţional, stăm relativ bine faţă de Occident. În timp ce la ei cantitatea anuală de gunoi se ridică la 800 kg/locuitor, noi abia am atins 600 kg/locuitor.

Nu există drum de tarla lângă care să nu se afle un depozit "sălbatic" de deşeuri!

Italia, disperată să scape de gunoaie

Criza gunoaielor şi resturilor menajere din Peninsulă au atins cote istorice, despre care presa locală a scris cu lux de amănunte. Însuşi preşedintele Giorgio Napolitano a intervenit şi i-a rugat pe responsabilii regiunii Napoli, cea mai afectată din acest punct de vedere, să găsească şi să pună în practică soluţiile pentru ca oraşul, sufocat de peste 27.000 de tone de deşeuri, să poată respira din nou.

Una dintre soluţiile propuse de oficialii italieni a fost ca o mare cantitate de gunoi să ajungă în România sau într-o altă ţară estică.

Autorităţile române au negat la începutul acestei săptămâni că ar fi fost solicitaţi de oficiali italieni în rezolvarea crizei gunoiului aşa cum a scris presa italiană.

Ministrul mediului, Attila Korodi, i-a primit ieri pe experţii de mediu din provincia italiană Napoli, care au venit la Bucureşti pentru a discuta cu autorităţile române despre un eventual "import" de deşeuri în România.

Cehia, groapa de gunoi a Germaniei

Pe la începutul acestui an, în Parlamentul European erau readuse pe tapet două scandaluri privind câteva cazuri de import ilegal de deşeuri, provenite mai ales din Germania. Cehii s-au trezit, anul trecut, că sunt ghinioniştii deţinători a peste 15.000 tone de gunoaie, livrate de vecinii lor vestici. De aceea, guvernul de la Praga a decis să sensibilizeze celelalte ţări membre ale Grupului de la Vişegrad - Polonia, Slovacia şi Ungaria - faţă de perspectiva intolerabilă de a deveni "gropile de gunoi" ale ţărilor bogate din Occident. Ultima din listă, Ungaria, are o legislaţie chiar mai strictă decât a ţărilor cu vechi state în combaterea "turismului" ilegal al gunoaielor europene. Dar, după cum arata cotidianul ungar "Nepzsabadsag", problema apărea la controalele din vămi, care erau mult prea superficiale pentru a contracara încă din graniţă aceste "importuri". Şi chiar intrate în Ungaria, deşeurile ilegale nu generau sancţiuni prea mari pentru cei care le-au permis intrarea.