- Vineri 30 oct 2009
Cine a luat banii din valiza lui Ceauşescu?
Blestemul banilor lui Ceauşescu pare să-l fi lovit năprasnic pe Vasile Nicolcioiu, fostul şef al Protocolului de Partid şi de Stat. Nu şi pe prima lui soţie (foto) şi pe băiatul lor, care au prosperat! Îi „părăsim“ astăzi, pentru o zi, pe Nicolae şi pe Elena Ceauşescu, pentru a urmări destinul genţii-diplomat cu care dictatorul a revenit din Iran. O halucinantă poveste despre viaţă, moarte, comploturi, răzbunare şi, evident, bani.
Tot astăzi, în "Adevărul": Faţetele lui Nicolae Ceauşescu, scoase la iveală în mii de fotografii date publicităţii.jpg){kind=small}
Degeaba?, de George Rădulescu
Citiţi şi:
- VIDEO Misterul valizei cu bani a lui Ceauşescu
- Povestea genţii cu cifruVIDEO Demisia de 3 minute a lui Nicolae Ceauşescu
- VIDEO 21 decembrie: Ceauşescu a picat în capcana propriului miting
- VIDEO Discursul lui Ceauşescu de la mitingul din 21 decembrie 1989, ora 12.30
- VIDEO 20 decembrie 1989: disperarea lui Ceauşescu
Grigore Cartianu:
Nea Nicu cel viteaz
Emisarul însărcinat cu delicata misiune a fost Dumitru Cercel, şoferul lui Vasile Nicolcioiu. Şoferul a confirmat transferul genţii-diplomat, iar generalul Rus, comandantul Aviaţiei Militare, a confirmat existenţa banilor - „hârtii verzi” – în geantă. Cazul a fost dezbătut, în 1994, de Comisia Senatorială pentru Cercetarea Evenimentelor din Decembrie 1989.
În decembrie 1989, Vasile Nicolcioiu avea o situaţie familială complicată. Era căsătorit din anii ’60 cu Vera, cu care avea un băiat de 16 ani, Matei. În paralel, trăia în concubinaj cu Dorina, pe care o vedea zilnic, căci tânăra lucra la bufetul CC al PCR. Şi cu aceasta avea un urmaş: un băieţel de trei ani.
Acestea sunt faptele. În urma lor s-au născut câteva întrebări. Câţi bani erau în geanta-diplomat? Cine a profitat de ei, dat fiind că Vasile Nicolcioiu a ajuns pe drumuri? Cum s-a îmbogăţit prima soţie a acestuia, Vera: din căsătoria ulterioară cu un septuagenar american sau...?
Cazemata doamnei Vera
La aproape douăzeci de ani de la povestea genţii-diplomat, câteva dintre personajele care ar fi putut-o lămuri au dispărut, iar altele nu vor să abordeze subiectul. Fratele lui Vasile, Emil Nicolcioiu (fost ministru al Justiţiei în anii ’70), cel care ar fi primit geanta în primă fază, a murit. Aceeaşi soartă a avut-o şi Dumitru Cercel, şoferul care a dus servieta în Calea Victoriei. Vasile Nicolcioiu însuşi se află, de câteva luni, într-un azil de bătrâni din apropierea Capitalei, sub protecţia unui nepot (copilul lui Emil).
Vera, prima soţie a lui Nicolcioiu şi autoarea denunţului privind geanta cu bani din Iran, refuză să vorbească. Reporterii ziarului „Adevărul“ au căutat-o insistent, iar pe parcursul investigaţiei au fost „împinşi” pe piste false. Ni s-a spus inclusiv că „doamna Vera” nu mai locuieşte în ţară, ci se află în Florida. Inutil: în cele din urmă, am depistat-o într-un bloc din centrul Capitalei.
.jpg)
Vasile Nicolcioiu (stânga), alături de Ion Iliescu (dreapta), în sediul CC, în seara de 22 decembrie 1989Vocea autoritară a fostei doamne Nicolcioiu tuna în spatele uşii apartamentului său din Bulevardul Lascăr Catargiu: „Nu mă mai căutaţi! Nici aici, nici la cealaltă adresă!”. Apartamentul în care s-a baricadat este cel în care, în urmă cu 20 de ani, locuia împreună cu Vasile Nicolcioiu. „Cealaltă adresă”, unde locuieşte mama sa, este cea înregistrată în sesizarea către Comisia „Decembrie 1989”.
Încercarea de a desluşi circumstanţele în care-l reclamase pe Vasile Nicolcioiu s-a lovit de un refuz categoric: „N-aţi auzit?! Nu mă mai deranjaţi!”. Şi n-am mai deranjat-o.
Istoria zbuciumată a unui apartament
I-am deranjat, însă, pe vecini, cu ajutorul cărora am reconstituit povestea învârtită în multe semne de întrebare a lui Vasile Nicolcioiu şi a familiei sale. Iar povestea fostului şef al Protocolului de Stat este, într-un fel, şi povestea apartamentului de 148,99 metri pătraţi din blocul Băicoianu, Bulevardul Lascăr Catargiu (fost Ana Ipătescu). Un apartament cu o istorie zbuciumată. „E încurcată rău, trebuie să discutăm cu actele în faţă”, zice Constantin Barac, preşedintele Asociaţiei de Proprietari. Şi aduce un teanc de documente.
Potrivit datelor cuprinse în cartea de imobil, Vasile Nicolcioiu s-a mutat în blocul din buricul Capitalei, în apartamentul de la etajul 4, în noiembrie 1977, alături de soţia sa, Vera Florica, şi de copilul lor, Matei. În 1991, ultimii doi – Vera şi Matei – ies din apartament, iar în locul lor intră, în mai 1992, prin căsătorie, cea de-a doua soţie a lui Nicolcioiu, Dorina, şi copilul lor, Vasile Gabriel.
Acesta din urmă s-a născut în 1986, pe când Vasile Nicolcioiu era căsătorit cu Vera, dar avea o relaţie extraconjugală cu Dorina, care lucra la bufetul CC al PCR. Potrivit cărţii de imobil, cei trei locatari - Vasile, cea de-a doua sa soţie şi băiatul lor - părăsesc apartamentul în luna mai 1997. În ianuarie 1998, în apartament reintră primul copil al lui Vasile, Matei Nicolcioiu, alături de mama sa, Vera (fostă Nicolcioiu, acum recăsătorită O’Donoghue), şi de soţul ei, O’Donoghue Denis Gion. (Probabil că pe cetăţeanul american O’Donoghue îl chema John, dar aşa a fost „prins” în cartea de imobil: Gion).
Soţul american al Verei (născut în 1917, la Londra) a murit în 2002, iar acum în apartament mai figurează doar Vera şi Matei. Din 1997, Matei Nicolcioiu este şi proprietarul apartamentului.
Destine încurcate: un om prăbuşit, o soţie bogată
În spatele datelor seci se ascunde o istorie complicată. Din relatările vecinilor, într-o perioadă foarte scurtă, după Revoluţie, Vasile Nicolcioiu a devenit un om de nerecunoscut, s-a transformat într-o „legumă”, aşa după cum îşi aminteşte Dorel Dinache, cel care stă în apartamentul 11, cel de dedesubt.
El se lasă mai uşor convins să vorbească. Soţia, Rodica, e terifiată. Au permanent probleme cu actualii locatari ai apartamentului de deasupra, Vera şi Matei, din varii motive, şi nu se simt în largul lor să scormonească în istoria familiei Nicolcioiu. „Acu’ n-o să vină cu un pistol la uşa noastră...”, se încurajează Rodica, iar Dorel îşi începe povestea cu un jurământ: „Să nu mă ajute Dumnezeu dacă vă mint, că am un copil cu sindrom Down“.
.jpg)
Nicolae Ceauşescu, aşteptat de Elena, pe aeroport, la întoarcerea din Iran, pe 20 decembrie 1989Dorel Dinache îşi aminteşte: „Noi ne-am mutat în bloc în decembrie 1989, cam pe 15 decembrie. Când l-am văzut prima dată pe Vasile Nicolcioiu, în timpul luptelor de stradă, se simţea amprenta unui om de stat. Era un om de stat care îşi pierduse funcţia, un om supărat. Atât. La vreo trei săptămâni, era varză. Se vedea că a trecut prin ceva şi că nu mai este el“. Îşi mai aminteşte inclusiv că pe Vasile l-au căutat revoluţionarii prin ianuarie 1990 şi l-au bătut.
Între timp, în circumstanţe mai puţin cunoscute, soţia lui Nicolcioiu, Vera, a plecat în SUA. Iar după ea, a plecat şi fiul lor, Matei. „Cum s-a terminat Revoluţia, Vera a zbughit-o în Statele Unite”, povesteşte Dinache. Şi completează aşa, mai mult ca pentru sine: „Eu, dacă mă cert cu soţia, n-o să plec în Panama şi pe urmă mă întorc boier... Ei au plecat cu o mină în Statele Unite şi au venit cu alta, au apărut cu un BMW super, cu un Maserati...”
„Chiar era bolnav, nu se prefăcea“
Până la întoarcerea celor doi din Statele Unite, Vasile a trăit în apartamentul din Lascăr Catargiu cu cea de-a doua soţie, Dorina, şi cu copilul lor. Şi, spun vecinii, nu şi-a mai revenit la normal niciodată. „Sunt unii care susţin că Vasile se prefăcea bolnav”, le povestim despre plângere. „Nu, nu. Era bolnav pe bază de nervi, lua medicamente. Nu e adevărat că nu era bolnav, făcuse un şoc”, zice Georgeta Ionescu, fostă administrator în blocul Băicoianu, actualmente casieră. Ea se bazează pe faptul că a intrat frecvent în apartamentul în care locuia Nicolcioiu, să încaseze întreţinerea.
Iar familia Dinache, de la apartamentul de dedesubt, îşi aminteşte: „După Revoluţie, am aflat că l-a părăsit soţia şi că el s-a căsătorit cu o doamnă cu care avusese o relaţie, cu Dorina. Şi noi am fost aşa, ca o familie pentru ei, încercam să-i ajutăm dacă mai aveau nevoie de ceva. Că domnu’ Vasile era o legumă. Era blând, bun, dar nu-şi amintea nimic. Ca şi cum îi spălase cineva creierul. Şi nu era o mască, nu se prefăcea, starea lui psihică nu se modifica pe parcursul unei zile. Cum îl lăsam, aşa îl şi găseam. Că toată lumea din bloc zicea: «Mă, da’ parcă nu mai e domnu’ Nicolcioiu...»”. Dorel Dinache mai aruncă aşa, o vorbă, o bănuială: „Mie mi s-a părut un om căruia i s-a provocat o depresie...”.
În toţi aceşti ani – zic
aceeaşi vecini –, viaţa lui Vasile n-a fost una de om cu bani, cu stare. Dorel Dinache: „El nu avea bani. Cât a trăit cu a doua soţie, cu Dorina, a trăit într-o mizerie cruntă, din salariul ei de funcţionar la stat. Era un salariu din care cumpăra miere de albine pentru copil, nuci... Pleca dimineaţa şi se întorcea seara şi mai venea mama ei şi vedea de amândoi, de Vasile şi de copil“. Rodica Dinache adaugă: „Eu ştiu că Dorina, Ina, cum îi ziceam, cumpăra diverse de la buticul serviciului ei, de unde lucra ea, şi la salariu îi oprea atât şi atât. Era o fată tare bună”.
.jpg)
Mesaj-şoc: „Moarte lacheului!“
Când Vera, fosta soţie, şi primul fiu, Matei, au revenit din America, viaţa cumva tihnită a lui Vasile s-a modificat radical. „După câţiva ani, s-a anunţat că vine nevastă-sa, Vera, din Statele Unite”, îşi aminteşte Dorel Dinache. „În următoarele zile, apare «PCR» scris pe uşă, desenat un schelet, «Moarte lacheului!». Au venit cu o trupă de bodyguarzi, au spart uşa să intre în apartament, s-au judecat o perioadă, Matei l-a bătut pe frate-su, a spus că-i un bastard”.
Episodul cu „Moarte lacheului!” e confirmat şi de Constantin Barac, preşedintele Asociaţiei de Proprietari din blocul Băicoianu, care locuieşte în imobil încă din 1982.
„S-au bătut pe apartament, s-au judecat, Matei l-a bătut pe taică-su şi i-a scris pe uşă «Moarte lacheului!». A stat mult timp pe uşă chestia asta, că era scris cu vopsea. Şi, la un moment dat, Matei şi Vera au câştigat apartamentul în instanţă şi i-au dat afară.
Inclusiv pe Vasile. Pe el l-au mai bătut pe aici... în sfârşit, s-au purtat urât cu el”.Apropiaţi de Vasile şi Dorina Nicolcioiu în acei ani, soţii Dinache îşi mai amintesc: „La un moment dat, Dorina ne-a lăsat nouă un birou, un scaun şi un congelator, să le păstrăm, «Dorele, să aveţi grijă...» Erau ca nişte oameni atacaţi, apăruse treaba aia cu «lacheul» pe uşă. Şi, după câteva zile, am primit un telefon, cu toate că nu se ştia telefonul meu: «Dacă nu îmi daţi biroul, veţi avea probleme». Era Vera. Şi i-am spus: «Nu mi l-aţi dat voi, mi l-a dat fostul tău bărbat»”.
Refugiat în locuinţa fratelui
Undeva în această perioadă şi în aceste circumstanţe, cea de-a doua soţie a lui Nicolcioiu, Dorina, a divorţat şi ea de Vasile. „Eu îi port în continuare respect, dar am considerat că acest mariaj este nociv în creşterea copilului. Un copil care vede un tată deprimat, un tată cu probleme... M-am gândit foarte mult că poate avea o influenţă negativă asupra psihicului copilului”, explică Dorina.
Vasile Nicolcioiu, fost şef al Protocolului de Partid şi de Stat, a locuit apoi în casa fratelui său, Emil Nicolcioiu, fost ministru al Justiţiei în anii ’70. După moartea lui Emil şi a soţiei sale, un nepot l-a dus pe Vasile la azil.
.jpg)
Obişnuită să ţină legătura cu fostul ei soţ, să discute la telefon şi să-l viziteze, Dorina zice că n-a mai vorbit cu Vasile de doi ani, pentru că nepotul care are grijă de el a pus o barieră: „Mi-a spus că nu am de ce să-l caut, că atâta vreme cât Vasile a rămas în grija lui, e problema lui, ce mă interesează pe mine?!”
Despre personaje
Vasile Nicolcioiu
S-a născut în 1937 la Peştişani, judeţul Gorj. În 1959, pe când era student la Iaşi, l-a cunoscut pe Ştefan Andrei, oltean ca şi el. Acesta l-a propus, în 1965, pentru funcţia de secretar al CC al UTM cu probleme internaţionale. Prim-secretar al CC al UTM era Ion Iliescu.
De atunci se cunosc cei doi!
Vera Nicolcioiu
În anii ’60 era studentă la limbi străine. Întrucât vorbea bine engleza, a fost inclusă în diverse delegaţii ale tineretului comunist, pentru deplasări în străinătate.
A avut relaţii apropiate, chiar foarte apropiate, cu mai mulţi lideri ai tineretului comunist. Prin ’66 s-a căsătorit cu Vasile Nicolcioiu.
Urmăriţi aici mărturii document, difuzate în cadrul emisiunii "Naşul", la B1 TV, din 29.10.2009
Amintirile celei de-a doua soţii
Pentru Dorina, ceea ce s-a întâmplat cu Vasile Nicolcioiu în perioada 1989-1992 rămâne un mister.
Discuţia cu Dorina, chiar dacă a debutat anevoios, a mai dat la o parte praful de pe câteva capitole necunoscute din viaţa lui Nicolcioiu. Mai mult sau mai puţin relevant pentru povestea de faţă, Dorina spune că nu ştia că Vasile era căsătorit atunci când a conceput un copil cu el. Ea pretinde că a aflat asta pe la începutul lui decembrie 1989 şi că a rupt atunci orice relaţie. „Cam din 6 decembrie, eu nu l-am mai văzut şi nici n-am mai luat legătura cu el. Între 1989 şi 1992 nu am fost împreună, nu l-am văzut şi nu am comunicat!”, insistă femeia.
„Schimbarea m-a şocat!“
Dar cum anume s-a produs revederea şi, ulterior, căsătoria? „Simplu, m-a contactat fratele lui, pe atunci încă trăia, că Vasile e foarte bolnav şi că vrea să ne vadă pe mine şi pe copil”. Dorina mai spune că schimbarea a şocat-o şi că s-a căsătorit cu Vasile sperând că îl poate ajuta „să depăşească blocajul pe care neuropsihiatrii spuneau că-l are”: „Ultima oară când l-am văzut, în decembrie 1989, avea un aspect fizic plăcut, avea o armonie între fizic şi psihic.
După 1992, când m-am şi căsătorit cu el, vă spun sincer, m-a şocat. În sensul că fizic era de nerecunoscut. Să vă spun că pielea era încreţită pe abdomen şi că nu mai exista stomac, burtă, totul era lipit de şira spinării? Puteţi să credeţi asta? Şi nu numai eu l-am văzut aşa. Mie toată treaba asta nu mi-e clară nici în ziua de azi. Eu cred că totuşi a fost băgat... într-un context sau altul, supus unor tratamente. Ori hipnotice, ori... nu ştiu. Nu ştiu. Nu pot să înţeleg cum, în decursul a doi ani, a putut să fie transformat într-un om lipsit de voinţă”.
Vreunul dintre doctorii lui a lăsat să se înţeleagă posibilitatea existenţei unor astfel de tratamente? „Singurul care mi-a sugerat un asemenea lucru a fost doctorul Gorgos, care a murit”.
Ciudăţenii şi nelămuriri
Ce anume s-a întâmplat cu Nicolcioiu la începutul lui 1990 e încă un mister. În stenograma audierii sale, Nicolcioiu spune că până pe 1 ianuarie a stat la Palatul Victoria, „când ni s-a spus că pentru sprijinul dat ni se mulţumeşte şi sunt liber”. Şi-apoi? Şoc din pricina conştientizării schimbării de regim? A eliminării sale? Mai mult de-atât?
Dorina, care a trăit cu el în perioada 1992-1996, povesteşte: „Eu ştiu atât, din spusele altor persoane, că după Revoluţie a funcţionat o perioadă în preajma lui Iliescu. Şi el, şi Apostoiu. Şi un prieten de-al lui mi-a spus că ştie că a făcut o cădere în momentul în care n-a mai fost pe nicio funcţie, dat fiind că Iliescu l-a înlăturat. Înlăturat, presupun eu, pentru credibilitatea lui Iliescu. Dar acest Nicolcioiu, din vechea nomenclatură, era poate cel mai inofensiv, în comparaţie cu Iliescu şi ai lui...”
„Tratamente inumane“
Şi-ar mai fi fost ceva, zice Dorina: „Un prieten comun mi-a povestit de perioada respectivă, când eu m-am căsătorit, iar el tot venea la Vasile să vadă ce face. Şi eu l-am întrebat: «Dom’le, dar cum a ajuns chiar în halul ăsta? Totuşi, e un om cu o cultură fantastică, un om deosebit, cu mult bun-simţ...» Şi atunci, acest Marius – care între timp a murit - mi-a spus că Vasile a fost supus la nişte tratamente inumane de către primul lui băiat, Matei, şi de către fosta soţie, pentru că nu mai aveau niciun beneficiu după el, ca funcţie. Apoi a plecat întâi ea, şi pe urmă Matei, în State, ea căsătorindu-se acolo. Dar eu pun o întrebare: cum a putut ea să plece? Cu ce bani? Haideţi totuşi să fim sobri. Şi cum vă explicaţi că toţi în jurul lui au o situaţie economică bună, dacă nu foarte bună, iar el e la un azil?”
Dorina zice că n-a putut discuta cu Vasile despre perioada respectivă. „Aş fi vrut, dar nu aveai cu cine să discuţi. Şi
pe mine m-ar fi interesat anumite aspecte în legătură cu aşa-zisa Revoluţie...”
Cât despre plângerea Verei şi geanta-diplomat închisă cu cifru, care a părăsit sediul CC în seara de 21 decembrie, Dorina spune: „Nu ştiu nimic, aud pentru prima dată de aşa ceva. Dar eu ştiu un lucru: «hoţul strigă hoţii», iar asta se întâmplă de la Revoluţie în fiecare zi”.
Fosta soţie are reţineri şi cât priveşte stenograma audierii lui Nicolcioiu, datată 23 martie 1994: „Ori această discuţie a avut loc la altă dată, înainte de 1992, ori e contrafăcută. Că dacă ar fi fost la comisia senatorială în 1994, normal ar fi fost ca eu să ştiu. Eu văd această dată imposibilă şi ireală, pentru că, oriunde ar fi mers, trebuia însoţit. Şi ca să-l scoţi din casă, la un doctor, la control, la spital pentru internare, pentru administrare tratament, era o mare, mare problemă. Refuza. «Nu, nu, nu», «nu, nu, nu», astea erau cuvintele. Şi chiar dacă l-ar fi dus fratele, automat ştiam şi eu. Mi se pare foarte ciudat”.
Citiţi mâine în „Adevărul“! „Şobolanii“ care părăseau corabia comunistă
.jpg)
