VIDEO Nelu Ploieşteanu: „Aş fi vrut să fiu vedetă mai de tânăr“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nelu Ploieşteanu vorbeşte despre sărăcia pe care a trăit-o în copilărie şi cum a ajuns să câştige, în străinătate, câte 20.000 de mărci pe lună, ca lăutar. E mulţumit când i se zice „Nea Nelu“ şi nu-i place să i se spună „domnule“. Deşi se bucură de succes, Nelu Ploieşteanu a rămas modest.

V-aţi născut la Ciorani, judeţul Prahova, într-o familie modestă. Cum a fost copilăria dumneavoastră?

O familie modestă este puţin spus. Aveam 17 ani şi o haină ruptă-n coate când a murit tatăl meu. Abia atunci mi-am dat seama cât de grea este viaţa. Tatăl meu avea un acordeon mic pe care l-am vândut pe un costum de haine... Tot la 17 ani am cântat prima mea nuntă, la care am luat vreo 150 de lei. Însemna mult pentru mine atunci, ca copil. Un costum de haine era 100 - 200 de lei.

Când v-aţi apucat de cântat aveaţi ambiţia să ajungeţi unul dintre cei mai mari lăutari din ţară?

Am cântat de la şase ani, am învăţat să cânt de la tatăl meu, am „furat" muzica pe prispă. N-am visat niciodată că o să ajung atât de cunoscut. M-a ajutat Dumnezeu, că nu mi-a plăcut viaţa de acolo (din satul natal - n.r.). Probabil că dacă nu plecam, înnebuneam, făceam depresie, nu mă acomodam.

La ce vârstă aţi avut primul acordeon?

La 29 de ani mi-am luat primul acordeon cu care m-am simţit bine. După aceea am plecat în Germania, la un neamţ, nea Bebe îi spuneam noi. Datorită lui, de la 29 de ani am uitat ce e sărăcia. Am cântat 12 ani în Germania. Câştigam extraordinar când mă duceam la Frankfurt, au fost luni în care am câştigat şi câte 20.000 de mărci pe lună. Şi trimiteam câte un video altora, ca să nu fie pe numele celor din familia mea.

Cum v-a venit ideea să vă numiţi Ploieşteanu? Era la modă folosirea unor nume care să aibă legatură cu zona geografică?


Pseudonimele se reflectă mai mult în mintea oamenilor. Ion Dumitrache mă cheamă pe mine. Când eram tânăr, cântam cu una, Monica, era din comuna Arbore şi-şi zicea Monica Arbore. Şi am fost la o nuntă la Bolintin, unde ţineau morţiş să scrie pe invitaţii cine cântă. Şi eu mă gândeam... „Ce dracu să scriu şi eu acolo, mă? Ciorăneanu ce spune, na?". Zic: „Nelu Ploieşteanu". Acuma, culmea, că dacă mă sună cineva nu mai spun Dumitrache, spun Ploieşteanu, că mi-a rămas şi mie în reflex. Şi dacă îmi vin facturi de telefon pe numele Dumitrache rămân surprins.

Pentru ce mari personalităţi ale României aţi cântat la petreceri private?

Păi am cântat de la Nicu Ceauşescu până la ultimul preşedinte. Şi la Iliescu, şi la Băsescu. Doar la Constantinescu n-am cântat, că ăla nu prea făcea chefuri. Lui Nicu Ceauşescu i-am cântat foarte mult. Dacă pe mine mă chemau 20 de securişti, mă duceam. Şi mă gândeam ce tare sunt eu că m-au chemat.

Există invidie în lumea lăutarilor?

Da. Şi acum o simt, din păcate. Sunt sigur că sunt alţii mult mai talentaţi ca mine, dar dacă asta a fost şansa mea? Dan Matei Agathon mi-a zis, când era ministru, că dacă nu cântam răguşit n-aveam nicio valoare. Mi-a zis că ăsta e talentul meu, de lăutar obosit. Eu întotdeanuna am fost obsedat de vârstă. Aş fi vrut să fiu şi eu vedetă mai de tânăr, să am gagici. (râde) Acum nu mă mai bagă nimeni în seamă. Dar când mă cheamă lumea să cânt şi-mi zice „Nea Nelu", mă simt extraordinar. Nu mi-a plăcut să mi se zică „domnule", nu mi se potriveşte.

Sunteti căsătorit de 39 de ani. Cum aţi cunoscut-o pe soţia dumneavoastră?

N-aveam de gând să mă căsătoresc, dar soarta de la Dumnezeu... Mă liberasem din armată şi am avut o cântare la Urziceni. Ea călătorea cu trenul atunci, cu sora ei. Şi când m-am întors de la cântarea asta, ne-a văzut pe mine cu acordeonul şi pe un băiat cu vioara... Cântam în tren. Ea avea atunci 16 ani şi eu 22. Am vorbit opt luni de zile şi pe urmă ne-am căsătorit. Familia a fost şi este pe primul plan pentru mine.    

Cum de-a rezistat o căsătorie atât, în condiţiile în care dumneavoastră sunteţi plecat mai tot timpul de acasă?

Nu ştiu, şi-am mai făcut şi prostii (râde)... Este o lege nescrisă, e vorba despre educaţia de atunci. Educaţia era în aşa fel încât dacă îl luai pe unu de bărbat, cu ăla te îngropai. A fost şi ea (soţia - n.r.), ca orice femeie, geloasă, dar m-a înţeles. A fost şi o şansă a mea că s-a născut anul şi cârlanul şi n-a mai avut ce să facă. A trebuit să stea cu ei. Vă mai zic ceva... Femeile se duc cu sufletul. Noi, bărbaţii, nu prea. Noi mai facem haz, dar fără suflet.

Deşi păreţi un om senin, nu aţi fost ferit de necazuri. Băiatul dumneavoastră, copilul cel mai mic, are probleme mari de sănătate. V-a fost greu?

Am patru fete şi un băiat. Nu mi-a fost niciodată ruşine cu băiatul meu, că s-a născut aşa. Boala lui se numeşte encefalopatie. I-am depistat boala la opt luni, eram în Franţa. I-am adus cele mai noi medicamente, dar erau cosmetice, doar întreţineau boala, nu vindecau. Soţia mea este foarte optimistă şi nu am auzit-o niciodată în 22 de ani, cât are băiatul, să se vaite.

Aveţi şi trei nepoţei. Vă jucaţi cu ei?

Dacă vedeţi, ziceţi că a înnebunit nea Nelu. Am doi băieţi şi o fetiţă, de 13, 6 şi patru ani şi jumătate. Ăsta de 6 ani stă cu mine, l-am crescut eu, şi face ce vrea cu mine. ­I-am luat un elicopter cu telecomandă şi mai mult mă joc eu decât el. „Stai că tu nu ştii, îţi arăt eu", îi zic.   
În fiecare vară cântaţi pe litoral, anul acesta mai mult decât de obicei.

S-a simţit criza? Se mai dau bacşişuri?


Eu prestez o muzică fără mare bacşiş. Nu e ca la manele. Am luat şi eu 20, 25 de milioane, dar împărţit la cinci. Cânt cu 2.000 de euro ora, cine vrea să mă ia, bine, care nu, nu.

Aţi cochetat puţin şi cu telenovelele, aţi cântat în „Aniela". V-ar fi plăcut să faceţi un rol mai mare într-un serial?

Mi-ar fi plăcut, dar cred că ­n-aş fi fost capabil.

Dar dacă v-aţi fi jucat propriul rol?

Cred că n-aş putea face această meserie pentru că sunt foarte emotiv. Cineva a scris un scenariu şi nea Andrei Blaier, regizorul, a vrut să facă „Viaţa unui lăutar". Şi am citit subiectul, mi-a plăcut, m-aş fi băgat, toţi actorii îmi dădeau curaj. Era vorba despre un ţigan lăutar elegant, care umbla cu fete când mergea la cârciumă, iar acasă era amărât cu copiii. Mi-ar fi plăcut rolul.  

Când a fost ultima dată când v-aţi simţit fericit?

Să vă ajute Dumnezeu să simţiţi fericirea să vi se nască un nepot. N-am crezut vreodată că mă poate face o piticanie de-asta să fac toate drăciile. 

Prieten bun cu Iordache şi Dinică

Aţi fost prieten cu actorii Ştefan Iordache şi Gheorghe Dinică. Cum aţi ajuns să-i cunoaşteţi?

A fost şansa vieţii mele. Au fost mai mulţi cei care m-au sprijinit: nea Andrei Blaier, nea Dinu (Săraru - n.r.), nea Gheorghe (Dinică - n.r.), Ştefan (Iordache - n.r.), a fost Radu Beligan... Când am făcut un disc şi pe verso mi-a scris Dinu Săraru, a contat. 

Ce vă vine în minte când vă gândiţi la Gheorghe Dinică?


Eram pe litoral, la masă cu vreo şase persoane, şi nea Gheorghe zice: „Nelu, te rog frumos, te duci la scenă şi zici: acum voi cânta o piesă pentru cel mai mare actor al României, Gheorghe Dinică". Şi eu mă duc şi spun „Voi cânta o piesă pentru cel mai mare actor al României" - şi Gheorghe dă să se scoale de pe scaun - şi zic: „Ştefan Iordache". Şi el: „P...a mă-tii!". Altă dată, am fost la un restaurant şi beam cu ei şi la un moment dat zice nea Gheorghe: „Băi Nelu, tu eşti prietenul nostru". Eu zic: „Pardon, nu sunt  prieten, că niciodată cu un prieten n-o să vorbesc la persoana a doua". Şi zice: „Auzi, Ştefan, că nu e prietenul nostru". Şi-i zic: „Dacă vrei să fiu prieten, să-ţi spun băi Gheorghe, băi nenorocitule...". Şi Dinică: „Cum mi-ai zis, măi? " Zic: „Păi vezi că nu-ţi convine?" Şi ne-am îmbrăţişat. 

Prietenia cu Ştefan Iordache a fost mai puternică. Care este cea mai dragă amintire cu el?

Sunt multe... mi-amintesc că filma „Eu sunt Adam!" într-un parc. Se lucrase vreo oră şi lui Ştefan nu-i ieşea rolul, nu-i convenea nimic domnului Piţa (Dan Piţa, regizorul filmului - n.r.). Şi m-am dus şi eu acolo şi domnu' Piţa mi-a zis: „Fă-l p-ăsta să-şi facă rolul". Eu m-am dus la el şi-i zic: „Ce-i cu figurile astea pe tine? Parcă eşti John Wayne. Eşti un actoraş acolo, fă treaba la oamenii ăştia! ". Dintr-o dată s-a pus pe râs. Şi am mers 20 de metri mai departe, el a cerut două cafele, dar eu am zis să aducă una, că beau din cană cu el. Şi am stat aşa şi am fumat o ţigară, să mă bată Dumnezeu... Şi, când s-a întors, perfecţiune i-a ieşit.

Ce aţi învăţat de la el?

Tot. Şi să mă comport, şi să vorbesc. Dacă eu nu ştiam un sens al cuvântului îl întrebam pe Ştefan Iordache. Ce am învăţat de la el pun în practică acum şi îmi prinde bine.

"Dacă eu nu ştiam un sens al cuvântului îl întrebam pe Ştefan Iordache. Ce am învăţat de la el pun în practică acum."
Nelu Ploieşteanu
lăutar

În replică... Cătălin Măruţă

" A fost invitat la nunta mea, probabil invitaţia s-a pierdut pe drum. Dar voi avea grijă personal ca, atunci când va fi cazul, invitaţia la botez să nu se piardă! Promit! "

Obiectul Adevărului

" Am acordeonul de 30 de ani, e bătrânesc. Nu mai cânt la el de 15 ani, dar va rămâne piesă de muzeu. Nu e scump, dar are valoare sentimentală. "

Carte de vizită

-Nelu Ploieşteanu, cu numele real Ion Dumitrache, s-a născut la 16 decembrie 1950, în satul Ciorani din judeţul Prahova.
-Cântă de la şase ani la acordeon, dar la 17 ani a cântat pe bani pentru prima dată, la o nuntă. Cu timpul, a învâţat să cânte şi la pian.
-Este căsătorit de 39 de ani cu Elena, cu care are patru fete, un băiat şi trei nepoţi.
-Primul turneu în străinătate a fost în 1978, în Franţa.
-În România a cântat la petreceri pentru Nicu Ceauşescu şi pentru toţi preşedinţii de după Revoluţie, mai puţin Emil Constantinescu. 
-Anul acesta a cântat trei luni pe litoral.

Testul Adevărului

Ştefan Iordache

image



A fost oxigenul meu, tot ce am eu mai scump pe lumea asta. A făcut parte din familia mea.

Gheorghe Dinică

image



Un om pe care l-am respectat. A fost puţin mai distant, dar între noi a fost mereu sinceritate şi prietenie.

Cătălin Măruţă

image



E bunul meu prieten. E minunat, a ştiut să se descurce, o să aibă şi el copii. I-am spus să mă cheme la botez, că la nuntă nu m-a chemat, banditul.

Gabi Luncă

image



Este o doamnă respectabilă, ne cunoaştem şi o recunosc ca pe o mare artistă. 

1988 Cu nea Bebe, prietenul lui din Germania.



1995 Cu Emir Kusturica



2006 La Gruiu, alături de Ştefan Iordache şi Gheorghe Dinică



2008 Într-un spectacol cu Crina Matei

image
image
image
image
image
Vedete



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite