Luminiţa Anghel: „David mă împinge de la spate să-mi găsesc pe cineva"

Luminiţa Anghel (42 de ani) a trecut prin momente grele în urmă cu un an, când şi-a pierdut mama şi s-a despărţit de partenerul ei. Acum însă vorbeşte cu resemnare despre tot ce a fost şi se gândeşte la viitor. Are în plan un proiect de schimbare a stilului muzical şi o emisiune de televiziune.

Adevărul: La începutul carierei ţi s-a spus că eşti frumuşică şi doar atât şi că n-ai nicio şansă în meseria asta...

Luminiţa Anghel: Da, mi-a spus o persoană importantă din muzică. I-am făcut această destăinuire la un moment dat şi nu a recunoscut, nu ştiu dacă chiar nu-şi amintea. Poate nu a contat pentru el foarte mult ori poate le-a spus-o altor zeci de tinere. Oricum asta se întâmpla pe când aveam 19 ani, iar eu m-am trezit să-i spun după zeci de ani. Între timp am devenit foarte buni prieteni, iar paradoxule este că la prima lui emisiune de televiziune, eu am fost cea pe care a chemat-o.

Cum ai trecut peste?

Păi, cu ajutorul motto-ului după care eu mă ghidez  «Orice şut în fund e un pas înainte», şi pentru care mă mai iau la mişto unii pe Facebook. Am avut un tată care nu a aplaudat deloc dorinţa mea de a face o carieră artistică şi care şi-ar fi dorit o facultate serioasă pentru mine, cum ar fi Avocatura. Un tată cu trei facultăţi, jumătate neamţ, jumătate român, foarte riguros şi atent la respectarea principiilor cu care ne-a crescut, nu avea cum să fie de acord.

Dar mama?

Ea a fost confidenta mea numărul unu toată viaţa, numai mama ştia ce calităţi am. Iar tata, deşi nu a fost de acord cu cariera mea artistică, nu a pus piciorul în prag. La 14 ani, chiar mi-a făcut cadou o chitară pentru că ştia că mă voi bucura. Dar el nu s-a bucurat şi nu a fost niciodată la vreun spectacol de-al meu, eu fiind de la opt ani pe scenă.

Dar a recunoscut vreodată că ai talent?

Da, însă foarte, foarte târziu, în 2001, când am participat la Cerbul de Aur. Mama mi-a povestit că atunci când mi-au dat Premiul întâi, tata a plâns. Doar atât, în rest nu mi-a spus nimic, niciodată. În schimb, la început, când aveam parte de eşecuri îmi arăta ce simţea. Îmi amintesc că în 1988, când am venit de la Mamaia, unde nu câştigasem niciun premiu, mă aştepta acasă cu şampanie şi cu pişcoturi, ca să sărbătorim eşecul meu. Şi atunci mi-a zis că poate ar fi cazul să-mi găsesc un alt drum, pentru că e limpede că dacă nu mi-au dat niciun premiu, nu merit.

Nu te-a făcut să suferi?

Ba da, dar pentru că-l iubeam foarte mult aveam două posibilităţi: ori să încerc să-i dovedesc că se înşeală, luptându-mă cu mine şi autodepăşindu-mă de fiecare dată ori să clachez. Nu e uşor să-ţi spună tatăl, lasă-te.

A devenit regret treaba asta pentru tine?

Nu. A fost lucrul care m-a ajutat cel mai tare să răzbesc, pentru că nevenind dintr-o familie de artişti şi neavând niciun sprijin din punctul ăsta de vedere, nepotismele şi apartenţa la un grup de influenţă erau foarte pregnante la momentul respectiv, ca şi acum. Nu aveam cum să reuşesc decât dacă nu mă ambiţionam foarte puternic.

Ai dat şi la Teatru de două ori şi nu ai intrat...

Da, pentru că eram o puturoasă şi nu meritam să intru. Mă pregătisem doar opt zile, opt ore pe zi, era evident că eram prea puţin pregătită. Aveam o foarte bună impresie despre mine şi mă consideram talentată pentru că în copilăria mea, când am început să urc pe scenă, eram înconjurată de George Mihăiţă, de Cristina Stamate, Silviu Stănculescu, actori care pe vrema aia făceau un fel de voluntariat cu copiii, la Ministerul de Interne. Cred că nu a fost întâmplător a fost aşa, a fost bine că nu am intrat pentru că aş fi fost un actor jalnic.

Cum a fost copilăria ta?

A fost o copilărie foarte frumoasă, într-o familie foarte legată aşa cum vezi în filmele astea americane, gen «Seventh Heaven». Duminica dimineaţa, obişnuiam să mergem la film, la Cinema Patria. Tata îşi făcuse din asta un obicei, vedeam câte un film, apoi ne opream la cofetăria Ambasador şi luam un platou de prăjituri, veneam acasă, puneam masa. La fiecare zi specială, de 1 Martie, de 8 Martie, tata, un bărbat foarte galant, ne punea pe servantă mie, mamei şi surorii mele, câte o felicitare cu câte un cadou pentru fiecare. Duminica o trezea pe mama cu micul dejun la pat, se ducea şi îi cumpăra flori, încărca sifonul. După masă, sora mea, care era mai mare pleca, pentru că avea alt program, mama se retrăgea în dormitorul ei, tata rămânea să se uite la Sport, iar eu îl scărpinam pe spate...ca să-mi dea bani.

De cine erai mai apropiată?

Mama a fost geloasă până s-a stins din viaţă pe faptul că ea credea că îl iubesc mai mult pe tata...lucru care era perfect adevărat, dar după ce s-a stins tata în 2005, rămânând doar cu mama i-am arătat că şi ea conta foarte mult. Dar am fost mai apropiată de tata, pentru că îl vedeam foarte rar. El era mult plecat de acasă, îl aştepam cu orele seara, stând în faţa vizorului, ca să-l văd când vine şi să-i sar în braţe. El era rece şi foarte timid şi roşea de fiecare dată. Îl alergam în jurul mesei şi nu puteam să-l pup, dar l-am pupat după ce s-a îmbolnăvit şi a căzut la pat. Cred că l-am pupat cât pentru tot restul vieţii.

Se zice că femeile caută în bărbatul pe care îl vor lângă ele trăsături ale tatălui...

Da, e adevărat, dar eu nu l-am găsit pe acela. Eu de aceea nu am rămas lângă bărbaţii din viaţa mea, mai presus de toate lângă ultimul meu soţ, pentru că am căutat tot timpul asta şi nu am găsit. Dacă exista vreo frustrare mai mare legată de partenerul de viaţă, nu era aceea că lipsea nopţile de acasă sau că mi se spunea că mă înşeală, ci că nu venea acasă de Paşte. Îl aşteptam cu masa pusă şi cu copilul, iar el întârzia sau nu venea sau era în altă parte şi mă suna să mă duc şi eu acolo. Asta m-a îndepărtat foarte mult, mai mult decât orice alt regret pe care l-aş fi avut faţă de comportamentul lui.

Te simţeai în largul tău în cercul acesta de persoane publice?

La început nu m-am simţit în largul meu niciunde în opţiunile partenerilor mei de viaţă. De exemplu, cu Bogdan nu m-am simţit niciodată în largul meu în club. Mergeam cu el pentru că eram partenera lui , dar încet-încet începusăm să răresc aceste ieşiri, iar prietenii îmi reproşau că din cauza asta se întâmplă lucruri. Dar nu mai puteam.

Ce ai fi preferat să faci în schimb cu el?

Singurele lucruri pe care le-am adorat în relaţia de cuplu au fost călătoriile. Îmi place mult să călătoresc şi am avut ocazia să merg în locuri mai puţin obişnuite. Am trăit şi momente frumoase. Dar au existat şi momente în care eram mai mult singură în relaţia de cuplu, când mergeam vara în turneu câte o lună şi jumătate şi îl căram şi pe David şi după mine. De aceea şi relaţia s-a rupt cu mult înainte să divorţez, a fost aşa un fel de târâş, pe burtă, până am zis stop. Eram nefercitită, dar mi-a luat ceva până am luat decizia.

Spuneai că după moartea mamei tale ai suferit o depresie...Cum ai reuşit să depăşeşti momentul?

Prietenii m-au ajutat foarte mult. Nici eu nu cred că am conştientizat că a fost o depresie, dar acum privind obiectiv în urmă, asta a fost. Eram foarte tristă, plângeam foarte mult, nu mai voiam să mă trezesc dimineaţa, să ridic storurile, stăteam în pat până la trei-patru după-amiaza. Însă casa mea a devenit extrem de deschisă de când m-am separat de Bogdan şi m-am mutat. Am făcut lucruri pe care nu obişnuiam să le fac niciodată în trecutul meu. A fost ca un fel de senzaţie de renaştere, după atâta suferinţă, după un an atât de prost prietenii m-au ajutat. David m-a ajutat cel mai mult.

Ai prieteni buni?

Prieteni foarte buni cred că vreo cinci. Am bună prietenă cu Narcisa Suciu, care acum e în Finlanda. Sunt prietenă cu Carmen Trandafir de mai bine de 15 ani. Şi cu Monica Anghel, sunt prietenă de foarte mulţi ani. Însă nu am prietenii atât de strânse cu oameni publici, în sensul că ne vizităm. Dar nu pentru că nu mi-am dorit, ci pentru că nu s-a întâmplat. În general, mă înţeleg foarte bine cu oameni simpli.

Ce se mai întâmplă pe plan muzical cu cariera ta?

Am nişte propuneri de proiecte, o propunere de disc cu duete, un alt proiect de schimbare a stilului meu muzical, aş spune o mutare chiar radicală, vreau să optez pentru nişte instrumente mai deosebite. În afară de asta, mai am două proiecte de televiziune diferite, sunt două emisiuni şi trebuie să ne hotărâm la una dintre ele. Eu am prezentat şase ani la TVR Internaţional, apoi am avut un talk-show pe TVR 2, am experienţă de televiziune şi mi-ar plăcea să mai revin în acest domeniu. Am întrerupt la un moment dat pentru că a fost povestea cu Eurovisionul şi aveam multe de făcut în perioada respectivă.

Apropo de Eurovision, ai mai participa la un moment dat?

Aş fi participat şi anul acesta, dacă nu s-ar fi organizat de Revelion. Anul trecut am fost slabi, mi-am asumat critica. Nu meritam să plecăm şi a fost bine, mulţumesc Doamne, că cine ştie pe ce loc plecam de acolo. Nu cred că am fost convingători, ideea cu fluturii a fost o prostie. Da, aş mai participa, şi aş participa cu o piesă lentă, pentru că sunt bună pe balade.

Pari foarte relaxată...

Nu mă grăbesc nicăieri, nu ştiu de ce sunt aşa de liniştită. Am visat-o pe mama mea, foarte târziu de când a murit, cred că acum trei săptămâni. Am visat-o aşa cum era în copilăria mea, în fostul apartament al nostru, cu rochiţa ei preferată pe ea, cu floricele roşii şi verzi. Şi era foarte zâmbitoare, se uita calm la mine şi dintr-o dată am primit aşa o linişte, m-am bucurat mult că am văzut-o. Şi în al doilea rând am încetat să mai sufăr. Cred că o să fie un an foarte bun pentru mine.

 „Nu a contat atât de mult infidelitatea, cât singurătatea"

Care e relaţia ta cu David?

E foarte legat afectiv de mine, nu ştiu dacă e atât de apropiat din cauza faptului că ştie că nu e al meu natural. Cred că este ca o încrâncenare a lui, o chestie de recunoaştere că sunt mama lui. Noi suntem foarte legaţi, am vorbit cu el foarte multe lucruri de oameni mari de când era mic, despre pedofilie, homosexualitate. Eu îi spuneam lui ce simt şi în relaţiile cu partenerii mei de viaţă. Acum mă împinge de la spate să-mi găsesc pe cineva. Îmi zice «Du-te mama, ieşi şi tu mama, cum crezi că-ţi găseşti un iubit dacă stai cu fundul pe canapea şi cu laptopul în faţă!».

Momentul în care David a aflat că nu este fiul tău natural, a fost unul extrem de delicat...

Da, a aflat de la Antenă, era o emisiune care făcea portretul vedetelor importante.

Când am filmat, îmi aduc aminte că subiectul am rugat-o pe realizatoare să evite acest subiect. Ea a plecat în concediu, a dat casetele la montaj şi nu a spus nimic despre dorinţa mea, iar cei care au montat au găsit că este interesant să se scrie în sfârşit despre asta. La momentul în care eu l-am luat pe David, fusese mare tam-tam în jurul fetiţelor Elenei Cârstea şi nu am aplaudat faptul că apărea cu ele la televizor. Eu plănuisem să-i spun, aveam de gând să mergem la munte o săptămână şi mă gândeam că acolo voi găsi momentul potrivit. Înainte de asta am fost şi la psiholog, care m-a sfătuit să nu-i spun că nu e pregătit, e hipersensibil, şi apoi s-a întâmplat. A fost dramatic.

În ciuda faptului că David nu este fiul tău natural, seamănă foarte mult cu tine. Cum îţi explici asta?
Da, au fost nişte speculaţii oribile atunci în presă, cum că l-am ţinut ascuns şi l-am luat după ce m-am măritat, a fost groaznic. Fapul că seamănă cu mine nu pot să mi-l explic, cred că are legătură cu divinitatea, nu ştiu, deşi eu nu l-am ales pe el, mi-a fost adus de directoarea centrului. Eu cred cu foarte multă putere că nimic nu este întâmplător, e adevărat că şi noi contribuim la lucrurile care ni se întâmplă. Până şi decizia de a te despărţi de un om lângă care te simţi singură şi nefericită, îţi influenţează viitorul. Pentru mine nu a contat atât de mult infidelitatea, cât singurătatea sufletească, lipsa umărului pe care să pui capul.

Ţi-ai dorit la un moment dat să ai un copil al tău?

Da, mi-am dorit în perioada în care eram cu Bogdan, şi am şi convenit acest lucru, şi el îşi dorea foarte mult, dar n-a fost să fie şi mai bine. Şi îmi doresc în continuare un copil.

Deşi ai doi copii, pe David şi pe Măriuca...

Pe Măriuca din păcate nu o pot lua. Am văzut-o pentru prima oară de Paşte acum doi ani, când am mers la un centru, într-o vizită informală, împreună cu familia Geoană. Copiii ne-au pregătit un spectacol de bun venit, iar Măriuca a fost total indiferentă, nu a participat, nu a zâmbit, avea doi ani atunci. Când am auzit că făcea parte dintre copiii care nu mergeau acasă de Paşte, am hotărât s-o iau la mine. Ce m-a determinat s-o mai iau şi a doua şi a treia oară era faptul că mânca cu ambele mâini. I-am făcut o poză la un moment dat când dormea, era aşa micuţă şi cârlionţată şi cu gene luni, mi se părea un înger. Şi aşa am început s-o iau în fiecare weekend şi de atunci s-au făcut doi ani.

OBIECTUL ADEVĂRULUI: Am tot felul de obiecte pe care le ţin într-un săculeţ în geantă. Am nişte rugăciuni scrise de mama Danielei Gyorfi, le păstrez de foarte mult timp, o cruce de la Narcisa Suciu, pe care am avut-o prinsă de jartea la nuntă, alte cruciuliţe primite de la prieteni care au fost în Israel şi surprize din ouă Kinder de la nepoţica mea Lavinia, care avea patru ani când mi le-a dat, între timp a făcut 20.

DEFECT: IMPULSIVĂ: Sunt impulsivă. Dacă am o părere pe care trebuie să mi-o susţin ridic tonul. Sunt vulcanică, mă enervez şi nu mă stăpânesc. Şi sunt şi încăpăţânată. Sunt mari defecte şi ştiu din experienţă că mi-au dăunat.

CALITATE: CINSTITĂ: Sunt foarte cinstită. Nu aş putea să fac nimănui o nedreptate, nimănui, niciodată. Nu aş putea niciodată să trădez, dar de-a lungul timpului şi asta s-a întors împotriva mea.

TESTUL ADEVĂRULUI

ELENA UDREA: Cred că este o femeie ambiţioasă. Nu am avut ocazia să o întâlnesc personal, nu venea niciodată în show-urile politice la care eu participam. Probabil că mă desconsidera, credea că nu sunt un inamic important, lucru care până la urmă s-a dovedit a fi fals pentru că a pierdut foarte mulţi bani din cauza mea.

ZOLI (SISTEM): După Eurovision nu am mai putut să facem nimic împreună, deşi au fost multe trenuri oprite în staţie, pe care le-am pierdut conştient. Zoli a spus că nu au voie de un star în faţă, că ei sunt un brand de sine stătător. Cred că am pierdut şansa la o carieră internaţională.

INNA: Am văzut-o în câteva interviuri, este o tipă haioasă şi a avut şansa vieţii ei. În rest mi se pare un copil, pentru care am toată admiraţia dacă reuşeşte să ţină un concert cu vocea ei subţire. Înseamnă că poate.

CRISTINA STAMATE: A avut un rol decisiv în cariera mea, ea a lucrat foarte mult cu mine încă de mic copil, când mergeam la orele de Teatru pe care le făcea ea. Ea chiar spune că este a doua mea mamă pentru că mă cunoaşte de la vârsta de opt ani.

CARMEN TRANDAFIR: Surprinzător pentru mine, Carmen este o mamă excepţională. Nu şi-a dorit să facă copii, era răsfăţata familiei şi nu s-a gândit niciodată că o să rămână însărcinată aşa de repede, pentru că nu era pregătită. Este o mamă dedicată, caldă, este un prieten bun.

ÎN REPLICĂ

CRISTINA STAMATE: Sunt foarte mândră de Luminiţa Anghel, am fost pe drumul vieţii ei încă de la început. A fost minunată de mică, era foarte talentată la Teatru, eu cred că destinul ei acesta era. Luminiţa este o fată deosebită.

CARTE DE VIZITA

- S-a născut la Bucureşti, pe 7 octombrie 1968

- A absolvit în 1986 Școala Populară de Artă, secția Canto

- În 1987 debutează la Festivalul Național de Muzică Mamaia

- În 1993 a câştigat trofeul și premiul I la Festivalul Mamaia

- În 1997 l-a adoptat pe David, băieţelul ei

- În 1998 a fost VJ la Prima TV

- În 2005 a câștigat locul trei la Eurovision împreună cu trupa Sistem

- În 2010 s-a despărţit de partenerul ei Bogdan Fraedrich, după o relaţie de patru ani