Irina Schrotter: „N-avem timp de fericire“
0
Irina Schrotter a serbat 20 de ani în modă luni seară, printr-o colecţie retrospectivă. Radu Beligan, Maia Morgenstern şi Margareta Pâslaru s-au numărat printre invitaţii ei. La 45 de ani, „doamna de fier a modei româneşti“ se împarte între Elveţia, unde învaţă Mark, fiul său, şi România, ţara la care nu vrea să renunţe.
„Adevărul": Aţi împlinit 20 de ani în modă. Care este sentimentul pregnant?
Irina Schrotter: Că pot fi prea mulţi sau prea puţini ani. Parcă ar fi fost ieri. Pe de altă parte, s-au întâmplat atât de multe, mă simt de parcă aş vorbi de mai multe vieţi la un loc. Fac parte dintre cei care trăiesc intens şi nu se simt bine dacă nu au zece lucruri de făcut deodată.
Aţi început cu o singură afacere...În '90 s-a dat Decretul Lege 54. Este o lege pe care n-am s-o uit niciodată pentru că realmente mi-a schimbat viaţa şi cred că nu numai mie, ci multora dintre cei care, în '90, au avut curaj să-şi facă o afacere. Am avut un vis la un moment dat, într-o zi de luni - nu întâmplător am programat prezentarea după 20 de ani, într-o zi de luni - cum că aş fi făcut o casă de modă. În acea perioadă, eu şi cu soţul meu trebuia să plecăm în Israel, el fiind plecat să facă formalităţile. Mi-am spus că dacă într-o săptămână reuşesc să obţin un spaţiu în care putem începe activitatea, o să încerc să-l conving să nu mai plecăm. Până vineri, obţinusem spaţiul, iar când s-a întors i-am explicat ce s-a întâmplat între timp şi viaţa s-a schimbat complet. Am decis că şansa pe care o aveam în România atunci nu puteam să o avem nicăieri în lume. Neînţelegând nimic din ce avea să fie, neştiind nimic din ceea ce înseamnă economie de piaţă, capitalism, tranziţie... Era primul pas în aproape orice presupunea o societate deschisă şi liberă. Decizia de a renunţa la Medicină a fost următorul pas pe care l-am făcut.
Citiţi şi:
Irina Schrotter îşi deschide magazin în Elvetia, între Bulgari şi Louis Vuitton
Deşi aţi terminat Facultatea de Medicină cu 9.70...
Da, eram unul dintre studenţii buni. Multă lume are senzaţia că Medicina presupune să te bazezi pe memorie. Nu e deloc aşa. Te bazezi pe logică, sută la sută. Am făcut Medicină Generală, am lucrat un an ca medic stagiar la Chirurgie Plastică şi Reparatorie, la Spitalul de Urgenţă din Iaşi, după care am renunţat.
Aţi lua-o de la capăt şi aţi face la fel?
Cred că da. Probabil dacă aş fi avut norocul să studiez în această perioadă, aş fi înţeles ce înseamnă să-ţi alegi o meserie care să-ţi placă. Am ales profesia de medic pentru că toţi colegii mei de la Costache Negruzzi dădeau la Medicină, deşi eram clasă de matematică-fizică. Astăzi, când îi povestesc băiatului meu cum se luau deciziile în perioada comunistă, pare de neînţeles pentru el. Lui Mark îi spun în permanenţă să facă ceea ce-şi doreşte şi niciodată să nu ajungă să lucreze în fabricile în care lucrez eu. Fiecare generaţie trebuie să însemne un pas mai sus. Mi-aş dori mult să ne depăşească. Are o minte frumoasă, matematică, organizată şi cred că poate să ţintească mai sus decât ceea ce am făcut noi. Pentru asta îl şi pregătim, de altfel.
Ce înseamnă „mai sus"?
O meserie în care formarea şcolară să conteze. Adică să faci ceea ce ai învăţat. Băiatul meu se orientează către ceea ce înseamnă mediu. E ataşat de natură, e foarte prietenos cu ceea ce ne înconjoară, e educat în acest spirit la colegiul în care învaţă, în Elveţia. Cred că e pregătit pentru un alt nivel de societate. Sper ca această generaţie să însemne ceva pentru viitorul ţării. Pentru că noi, indiscutabil, suntem încă taraţi de educaţia din perioada comunistă.
Aţi câştigat prietenii în domeniul pe care l-aţi ales?
Multe. Dacă ar fi să mă uit la cei care au fost lângă mine aseară (luni seară, n.r.), aş putea spune că era o sală completă din multe puncte de vedere. Prezenţa meşterului Radu Beligan a fost absolut excepţională pentru mine. Există oameni care ştiu să întindă o mână, care au o valoare indiscutabilă şi ştiu să formeze şi să tragă oameni după ei. Asta este el pentru mine. Nu ştiu ce a văzut în trei hăinuţe pe care le-am făcut la teatru, cert este că îi face plăcere să lucreze cu mine, iar asta este o mare onoare. Aseară am avut un regret... Îmi amintesc că eram la un spectacol pe Broadway şi a intrat Robert De Niro. Toată sala s-a ridicat în picioare şi a aplaudat, deşi eram acolo pentru alt spectacol. Mă aşteptam ca aseară să i se întâmple acelaşi lucru lui Radu Beligan. Nu ştim să ne iubim valorile. Mai ales că e un om care nu vine nicăieri, nu-l vezi decât pe scenă. Ne este ruşine să ne exprimăm sentimentele, să arătăm că iubim, să protestăm, să avem o atitudine, să ne manifestăm admiraţia, ne e ruşine de noi. Sper să considere că l-am aplaudat eu pentru toată sala.
Sunteţi o mamă exigentă sau indulgentă?
Cred că sunt şi, şi. Când Mark ia 8 sau 9 îmi este sincer imposibil să-i spun „nu-i nimic". Deşi în mintea mea ştiu că nu asta contează. Prietenii mei spun că sunt mult prea posesivă şi că ar trebui să-l mai las să zburde. Sper că-l cresc frumos, în spiritul respectului faţă de fiecare om, de natură, şcoală, faţă de el în primul rând. Îi place că e român şi simte o responsabilitate acolo (Elveţia - n.r.), să fie printre cei mai buni pentru a schimba mentalitatea. Copiii aceştia vor reuşi să schimbe mentalităţi.
Cum v-a rămas întipărită scena arestării?
Ca un preţ pe care a trebuit să-l plătesc. În '93, când am fost arestată, Iaşiul era un oraş foarte „roşu". La o şedinţă a Camerei de Comerţ am reuşit să conving colegii care aveau activităţi particulare că este nefiresc ca şi preşedintele Camerei de Comerţ să fie tot comunist, tot de stânga. Am reuşit, într-o intervenţie de jumătate de oră, să-i conving să votăm un preşedinte de dreapta. Probabil cineva a considerat că sunt periculoasă, ca discurs. La două luni după, am fost arestată. Mi s-a înscenat o poveste cu nişte studenţi pakistanezi care ar fi plătit pentru un examen. Dintre ei, opt nu mă cunoşteau, doi erau verişori care făceau trafic de persoane la frontieră. Am fost eliberată după şase zile de arest. Am fost al doilea caz în România pentru care judecătorii au decis că am fost arestată ilegal. Am demonstrat că arestarea a fost abuzivă. Pentru România acelor ani, nu se înţelegea nimic din democraţie, din drepturile omului, din libertate. Probabil că Mark s-a imobilizat, eram însărcinată în luna a doua atunci şi a
ieşit acest copil minunat.
Cum vedeţi fericirea?
Fericirea este o stare de care ai noroc, poate, de câteva ori în viaţă. În rest, pot să vorbesc de mulţumire, de satisfacţii mărunte. Nu cred că mai avem timp de fericire. Eu, nu. Sunt obosită, dar mulţumită.
În Replică
" De Irina mă leagă o prietenie bazată pe un infinit respect, dragoste, apreciere. Are o înţelegere profundă şi sensibilă faţă de actul artistic. A venit din proprie iniţativă şi cu o delicată atenţie în sprijinul cerinţelor artistice. "
Maia Morgenstern actriţă
Optimistă Sunt pozitivă, pornesc de la plus cu orice şi cu oricine. Îmi place şi ştiu să lucrez în echipă.
Impulsivă Am pierdut foarte mult în viaţă din cauza faptului că mă aprind foarte repede.
Obiectul Adevărului
" Cartea «Pe strada Mîntuleasa» de Mircea Eliade mi-a deschis uşa către lumi noi, necunoscute mie, care meritau explorate, măcar pentru a înţelege că mintea universală e mult mai vastă decât orizontul limitat pe care l-am avut noi până în 1989. "
„Au dispărut vocile credibile"
Ce lipseşte societăţii româneşti, în opinia dumneavoastră?
Ne lipseşte respectul faţă de noi şi faţă de cel de alături. Lovim în cel de lângă noi cu mare uşurinţă. Degeaba ne place să spunem că suntem ortodocşi, când noi nu respectăm valorile fundamentale ale acestei religii. Treaba Bisericii este să ajute oamenii amărâţi, nu să facă afaceri. Preoţii nici n-au voie să aibă contact cu banii, pentru că sunt ochiul diavolului, nu? Nu mai aud de cantinele săracilor, iar ăsta e rolul Bisericii. Suntem o ţară nenorocită din cauza posturilor pe care Biserica le impune. Ramuri întregi ale economiei sunt decimate de această interdicţie de a, culmea, boteza! 50 de zile de post au fost adăugate în calendar, în ultimii 20 de ani, pe lângă cele 100 şi ceva existente. Vă imaginaţi ce înseamnă asta pentru serviciile din România? Eu lucrez pe un segment de lux în care rochiile elegante sunt achiziţionate şi de la mine. Am cinci luni pe an în care vânzările îmi scad dramatic, pentru că în România nu mai poţi să te căsătoreşti, să botezi, nu poţi să faci nimic din lucrurile acestea. Biserica trebuie să se modernizeze. Nu poate să ne tragă înapoi cu 2.000 de ani, pentru că îşi doresc să fie ultra-ortodocşi. Cred că Biserica Română nu merită poziţia aceea în încrederea românilor pe care încă o are. Iar societatea civilă a dispărut şi intelectualitatea s-a retras. Au dispărut vocile credibile, au rămas doar vocile cumpărate. În Iaşi există o societate academică impresionantă, cu nişte oameni de 40, 50, 60 de ani. Stau retraşi, nu ştie nimeni de ei. Dacă nu încep să iasă mulţi intelectuali cu opinie, cred că ne ratăm rolul de generaţie care a trăit aici şi a însemnat ceva.
Care sunt acei intelectuali care vă influenţează?
Mie îmi place extraordinar de mult triada Liiceanu- Patapievici-Pleşu. Consider că ei ar trebui să fie mult mai prezenţi pe scena socială. Sunt nume în istoria noastră care trebuie readuse în prim-plan. Nu se poate fără un efort colectiv. O să ne distrugem ca popor. Cei care ne încăpăţânăm să rămânem aici, deşi ne-am demonstrat că putem la fel de bine şi afară, suntem un gen de masochişti sociali.
Testul Adevărului
Maia Morgenstern: „Realmente o iubesc. Mi se pare o actriţă totală, un simbol al generaţiei noastre. Rolul din „Patimile lui Iisus" este definiţia a ceea ce înseamnă să trăieşti dincolo de religie şi orice, şi să faci ceva mai bun pentru oamenii de pe planetă."
Zaharia Schrotter: „E modelul de bărbat modern, inteligent, care ştie să treacă peste momentele delicate şi dificile ale unei căsnicii. Pune în faţă valorile care, până la urmă, contează. Nu ştiu dacă îi vine aşa uşor pentru că e evreu, iar ei au o cultură de mii de ani de respect pentru familie."
Doina Levintza: „Este simbolul naşterii modei româneşti. Pentru mine este un exemplu şi un maestru de la care sper să mai am ocazia să învăţ lucruri. Sper ca tinerii din România să înveţe de la ea arta costumului, pentru că este minunată."
Andreea Marin Bănică: „O locomotivă, din toate punctele de vedere. Este vedeta cea mai performantă şi profesionistă pe care am întâlnit-o. O cunosc de la 19 ani, a urcat ca model pe scena de la Iaşi. Lumea care crede că este o doză de falsitate la ea se înşală amarnic."
Carte de vizită
S-a născut la 5 mai 1965.
Căsătorită cu Zaharia Schrotter, cu care are un băiat, Mark (16 ani).
1989 - absolvă Universitatea de Medicină şi Farmacie Grigore Popa.
1990 - medic stagiar la Spitalul de Urgenţă, din Iaşi.
1990 - deschide primul magazin, în Iaşi.
1991 - organizează prima prezentare de modă.
1993 - arestată pentru trafic de influenţă.
1999 - organizează prima ediţie a Săptămânii Modei de la Iaşi.
2005 - realizează costume pentru filmul „L'homme pressé".
2008 - candidează ca independent la Primăria municipiului Iaşi.
2010 - relansează Festivalul Modei de la Iaşi.
Se încarcă comentariile...
