FOTO Cătălin Ştefănescu: „Mă declar specialist în OTV“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cătălin Ştefănescu, la o discuţie cu  jurnaliştii „Adevărul“
Cătălin Ştefănescu, la o discuţie cu jurnaliştii „Adevărul“

Cătălin Ştefănescu (42 de ani) realizează de 11 ani emisiunea „Garantat 100%“, în care şi-ar dori să cheme şi invitaţi „neconvenţionali“, care de obicei nu apar la televiziunea publică. A avut oferte pentru emisiuni comerciale. Deşi a fost atras de condiţiile financiare, „incomparabile“ cu cele din TVR, a ales să nu-i dezamăgească apropiaţi.

Cătălin Ştefănescu: „Nu sunt distrus de faptul că sunt român“

„Adevărul": Cum ai devenit interesat de cultură?

Cătălin Ştefănescu: Habar n-am. Nu m-am gândit deloc la chestia asta. Mulţi dintre colegii şi prietenii mei sunt în zona asta de multă vreme. În 1992, am pornit la Cluj revista „Direcţia 9", eram revoluţionari (râde).

Primul articol?

A fost un articol despre o casă de copii, scris în vara lui 1990, pe când eram reporter la „Curierul de Vâlcea".

În televiziune ţi s-a propus un format tabloid?

Da. Au fost câteva propuneri prin 2001-2002. Una era chiar interesantă. Era o emisiune care ar semăna cumva cu formatul cu „ţara care are talent". Un format olandez pe care cineva voia să-l facă aici, o televiziune comercială.

Te-ai fi văzut în formatul respectiv? De ce ai spus nu?

Erau extrem de interesante condiţiile materiale în care se întâmpla povestea asta. Incomparabile cu TVR. Sigur că orice om normal are o sclipire în ochi atunci, nu neapărat un moment de slăbiciune. Multe decizii pe care nu le regret deloc, le datorez în bună parte prietenilor mei şi nu unei pretinse raţionalităţi ieşite din comun pe care aş poseda-o.

E foarte clar că fac cum mă taie capul. Dar sunt lucruri pe care nu le fac pentru că... A fost un om, un regizor de teatru, care nu mai este printre noi, s-a prăpădit în urmă cu un an. E cel de la care am învăţat enorm şi căruia îi datorez totul. Şi-a sacrificat viaţa ca să mă educe pe mine şi şi-a pierdut mulţi ani pentru treaba asta. Multe lucruri pe care le-am făcut, le-am făcut din ruşine, din dorinţa de a nu-l dezamăgi. Nu din cine ştie ce porniri şi din cine ştie ce principii măreţe. Principiile s-au construit pe parcurs. Din exerciţiu. Aşa e şi relaţia cu prietenii apropiaţi. Fac multe lucruri ca să nu-i dezamăgesc şi mi-e frică de ridicolul ăsta sinistru şi de mustrările de conştiinţă pe care le-aş avea atunci când m-aş uita în ochii lor. 

La ce te uiţi la televizor?

Nu prea mă mai uit de la o vreme. M-am disciplinat în câteva lucruri şi unul a fost să renunţ la televizor. O vreme m-am uitat foarte mult la OTV. Prietenii mei râdeau cumplit de mine. Pot să mă declar specialist în fenomenul OTV, am fost ca un cercetător. Mi-e foarte greu să povestesc despre alte televiziuni, pentru că, fiind „înăuntru", mi se pare un gest mitocănesc să comentezi restul cetăţenilor care fac meseria asta. Dacă aş fi în afara meseriei, ar fi jale ce ar fi în gura mea. Televizorul a devenit extrem de ofensiv şi de agresiv şi cred că e o formă de protecţie, de evadare să renunţi la el.

Ai avut un invitat care să nu-ţi placă?

Nu o dată. Nu fac emisiunea cu oameni care îmi plac mie sau nouă. E postul public de TV şi e normal să fie deschis. Dacă ar fi după mine, am fi mai deschişi la ora actuală. Nu aş ezita să chem personaje care li s-ar părea inadmisibile. Este vorba de personaje care nu sunt văzute de obicei la postul public, la o emisiune de cultură. Sunt stupefiat de oamenii care au o mare plăcere să vorbească despre ei. Eu nu am asta. N-am organul ăla.

Te porţi altfel cu invitaţii faţă de care nu ai niciun fel de afinitate?

Am preferat să nu simulez atunci când mă întâlnesc cu cineva faţă de care n-am o legătură mai specială. Am o datorie să-mi fac meseria într-un anume fel, neţinând cont de vreo antipatie. Am avut un invitat care mi-era profund antipatic. Mi-am făcut lecţiile foarte bine, am cercetat cu mare atenţie activitatea lui. Am descoperit că e fabulos şi m-am întors la 180 de grade, devenind fanul lui. Cu prietenii foarte apropiaţi am avut o „şedinţă de psihoterapie" în grup şi ne-am spus lucruri. Când a venit rândul meu să mă supun judecăţii publice, mi-au spus că sunt prea simpatic cu unii invitaţi şi lucrul ăsta e păcătos sau deranjant. Au dreptate până la un punct. Dar e o opţiune şi ţin morţiş de opţiunea asta. Există locuri unde le dau dreptate.

Ai spus că ai oroare de a te „băga în faţă". Ce ai ratat din cauza asta?

Multe, dar nu regret. Trebuie să existe şi fraieri pe lume, ca să se diferenţieze de şmecheri. Nu fac cine ştie ce demnitate şi eroism din faptul că mă pun în prima categorie. Meseria asta are câteva boli profesionale. Ajungi să-ţi construieşti propria statuie, să te „baţi cu cărămida în piept" despre realizările tale şi să-ţi construieşti soclul propriei statui. Mi-e o jenă sinistră să spun ceva bun despre ce fac, pentru că am senzaţia că mă înscriu într-o linie comportamentală. Pentru că nivelul în domeniu e extrem de scăzut.

Care a fost cel mai frumos compliment legat de emisiune?

Steve Vai mi-a zis că ar trebui să mă duc să fac un training cu jurnaliştii americani. M-am umflat fabulos la treaba asta. Deşi era un lucru absolut elementar. M-a întrebat şi cine-mi scrie întrebările. Mama lui Ştefan cel Mare, cine să mi le scrie? În ultimele două săptămâni ne-am întâlnit cu Laurie Anderson, Peter Greenaway, Steve Vai. Ce-ţi poţi dori mai mult în două săptămâni?

Te-ai gândit să lucrezi „afară"?

Prin '97-'98 am fost la o şcoală de televiziune, în Danemarca. Momentul m-a marcat profund şi mă gândeam să fac televiziune în alt spaţiu. N-am făcut lucrul ăsta dintr-o vină personală, nu e din cauza naţiei sau a genei, e propria mea rămânere în urmă. Am neglijat treaba asta, deşi exista o posibilitate substanţială să mă duc şi să lucrez ceva în Anglia. O foarte mare ocazie. Dar trebuia să începi de foarte jos. Începusem deja să conturez nişte lucruri în meserie, aici. Acum, când mă gândesc, mi se pare sinistru.

Unde ai pleca, dacă ai putea?

Am un oraş foarte drag, unde mă simt ca peştele în apă: aş pleca şi aş lucra la Salonic.

„Lectura, o obsesie cu dimensiuni patologice"

Ai vreo dependenţă?

Una mare - de filme, de cărţi, de muzică. Muzica e cea mai mare dependenţă. În opinia mea, relaţia cu lectura are legătură directă cu muzica, cu văzutul de filme.

Foloseşti Facebookul?

Le sunt dator unor oameni pentru că mi-au făcut o pagină de Facebook. Eu nu am intrat nici până la ora asta să le mulţumesc. De timiditate. Şi pentru că amân să le mulţumesc de la o zi la alta. Măcar acum, la sfârşit de an, să le zic oamenilor de acolo „La mulţi
ani!"... Nu înţeleg foarte bine povestea cu Facebook, deşi cunosc mecanismul şi dimensiunile lui colosale.

Cât citeai în copilărie?

N-am citit deloc până la vreo 10 ani. Pornitul meu în ale cititului a fost un eveniment violent. Am descoperit în momentul acela că lectura s-a transformat într-o obsesie cu dimensiuni patologice. N-am citit deloc până la momentul ăla şi am citit enorm după aia. Trebuia să citesc pentru şcoală din „Marile legende ale lumii". E volumul pe care l-am urât visceral şi pe care l-am adorat pe urmă. A fost un mecanism foarte interesant de descoperire. De la bun început am înţeles că lectura e un miracol. Apoi am învăţat că şi asta e o meserie. Prietenilor mei le spun că este o meserie care conţine seducţie. Ei nu acceptă asta.

Care a fost prima carte care te-a sedus?

Nu m-a sedus, m-a dărâmat: „Doi ani de vacanţă", de Jules Verne. Am trăit şi experienţa fabuloasă a lecturii la lumânare, când nu era curent electric, sau la lanternă - să citeşti dimineaţa la ora 4.00 sau la ora 5.00, să fugi în parc şi să citeşti sub felinar. Am trăit experienţa eseurilor lui Cioran la o vârstă foarte fragedă. Dacă Cioran vorbea despre insomnii, mă simţeam dator să am şi eu insomnii, deşi
mi-era atât de somn... Stăteam şi fumam pe geam cu eroismul faptului că lectura a produs ceva în mine.

Când ai fumat prima ţigară?

La 16 ani, în clasa a X-a, pe când făceam teatru într-o trupă de amatori. Şi un regizor absolut minunat, care nu mai e printre noi acum, ca să mă mobilizeze să fac un anume lucru, m-a ridiculizat în faţa fetelor cu care lucram acolo şi mi-a spus că am glas de adolescentină. Şi m-am apucat de un fumat sălbatic de la treaba asta...

Ai fi vrut să devii actor?

Da, ăsta era planul. Omul care m-a educat mi-a zis: „Hai, bă, mai gândeşte-te un pic". El mi-a cultivat toată nebunia cu teatrul. Chiar e un om căruia îi datorez tot. 

Înainte de citit, cu ce te ocupai?

Cu umblatul. Lălăitul. Enorm.

În Replică

Cătălin Ştefănescu



" Este unul dintre cei mai speciali oameni pe care i-am cunoscut. Face parte dintre puţinii profesionişti de televiziune care ştiu să îmbine calitatea cu comercialul. "
Marius Mihalache
instrumentist

+

Răbdător

Am răbdare de nivel ridicat şi înseamnă foarte mult pentru că mă ajută să lucrez cu oamenii.

-

Inconsecvent

Renunţ foarte repede. M-am dezvăţat de un soi de atitudine bătăioasă. Şi amân, ceea ce nu e OK.

Obiectul Adevărului

" Există câteva cărţi pe care le-am tot oferit cadou. Una dintre ele este «Spuma zilelor», a lui Boris Vian, pe care am descoperit-o demult. Şi pot s-o recitesc şi în cap. "

Carte de vizită

-S-a născut la 29 decembrie 1968 la Râmnicu Vâlcea.
-A absolvit în 1995 Facultatea de Litere a Universităţii Babeş-Bolyai, din Cluj-Napoca cu o lucrare de licenţă despre teatrul antic din Grecia.
-Între 1991 şi 1998 a publicat o serie de articole în „Contemporanul", „Steaua", „Cotidianul" (suplimentul Litere, arte, idei ), „Canava" „Odeon", „Direcţia 9".
-Din 1999 este realizatorul şi gazda emisiunii „Garantat 100%", de la TVR 1.
-A avut invitaţi precum Pascal Bruckner, Vanessa Redgrave şi Sarah Brightman.

Testul Adevărului

Andi Moisescu

Marius Mihalache



„Este un tip OK, care-şi face foarte fain meseria".

Mădălin Ionescu

Andi Moisescu



„Îmi pare rău, nu prea ştiu ce să zic. Ştiu despre cine e vorba, dar nu pot să comentez mai mult. Nu mă uit la emisiunea lui".

Nicolas Cage

Mădălin Ionescu



„Îmi pare foarte rău că nu l-am prins la un interviu. Mi-am făcut lecţiile foarte bine. Aveam lucruri fabuloase de povestit cu acest tip. Aş fi vrut să discut cu el despre clanul de elită Coppola. Mecanismele sunt extrem de interesante şi cred că ar fi vorbit despre ele".

Ion Cristoiu

Nicolas Cage



„Am avut o experienţă foarte interesantă. M-a invitat la o emisiune a Domniei Sale. Şi am un foarte mare respect pentru exerciţiul şi pentru amprenta pe care le-a lăsat în meseria asta. Sigur că pot să vorbesc mai puţin admirativ despre anumite lucruri, dar l-am descoperit cu totul altfel făcând emisiunea asta şi am plecat plin de respect faţă de Ion Cristoiu. Mi-aş dori ca invitaţii mei să se fi simţit cum m-am simţit eu la el".

Nu are poze cu el

„Mă uit la emisiunile mele când există lucruri legate de gramatica meseriei, care nu cred că sunt făcute bine, mă uit cu atenţie şi la TV. În rest, pe măsură ce trece timpul, e din ce în ce mai dificil să mă uit la ce fac. Nici nu ţin poze cu mine", spune Cătălin Ştefănescu. Singurele imagini disponibile cu el vin din arhiva TVR.

Ion Cristoiu
Cătălin Ştefănescu
Cătălin Ştefănescu
Cătălin Ştefănescu
Vedete



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite