E fată sau băiat?

Stereotipurile sociale influenţează atitudinea părinţilor în cazul creşterii unui băiat, situaţie diferită pentru cuplul care are fată. Comportamentul, modul de a gândi, dragostea,

Stereotipurile sociale influenţează atitudinea părinţilor în cazul creşterii unui băiat, situaţie diferită pentru cuplul care are fată.

Comportamentul, modul de a gândi, dragostea, amiciţia, aşteptările, dorinţele nu sunt similare pentru cele două sexe. A fi masculin sau feminin este, bineînţeles, rezultatul unor diferenţe biologice evidente, însă în mare parte dominanta este condiţionată de istoria personală, de cultură, de anturaj şi, nu în ultimul rând, de imaginea stereotipă cu care ne "ştampilează" societatea.

Când îi întrebi pe părinţi dacă atitudinea lor faţă de creşterea băieţilor este diferită de cea a fetelor, răspund că niciodată nu fac vreo diferenţă. Şi că se străduiesc să le dea aceleaşi şanse, aceeaşi atenţie şi aceeaşi afecţiune. Însă, indiferent de ceea ce spun, părinţii nu abordează deloc egal modul în care îşi cresc fetele şi cel în care îşi cresc băieţii.

Deşi declară şi au convingerea fermă că se comportă în mod egal, în mod inconştient părinţii abordează complet altfel creşterea copiilor de sexe diferite. Mai multe studii ale psihologilor arată că, încă de la naştere, imediat de cum află care este sexul nou-născutului, atitudinea părinţilor este diferită. De la culorile alese pentru hăinuţe până la "prescrierea" viitorului celor mici, totul este diferit.

Dacă este fetiţă, mamele îşi imaginează, spre exemplu, cum vor putea administra gospodăria cu ele şi vor face cumpărături împreună. În cazul în care este băieţel, taţii îşi găsesc deja viitorul partener de drumeţii montane sau de sport.

Psihologii explică faptul că aceste atitudini sunt generate de inconştientul colectiv, o serie de reprezentări comune speciei umane, ancorate în subconştientul fiecăruia dintre noi. Sunt stereotipuri ale gândirii, greu de identificat şi mai anevoios de înlăturat.

Astfel de stereotipii apar şi în cazul creşterii copiilor. Studii efectuate în SUA au demonstrat cât de puternic sunt înrădăcinate în subconştient. Când un nou-născut îmbrăcat nediferenţiat este prezentat unor adulţi drept băiat, imediat este calificat de aceştia ca fiind "mare", "puternic". Acelaşi copil prezentat ca fiind de sex feminin este calificat ca "minionă", "frumoasă", "dulce" etc.

Când este prezentat filmul unui bebeluş care plânge şi se pune întrebarea de ce plânge, răspunsul este (în cazul în care grupului de studi i s-a spus că este vorba de un băiat), "pentru că este furios", iar dacă este vorba de o fată, răspunsul este "pentru că i s-a făcut frică".

Zella Luria, de la Universitatea Tufts din Boston - SUA, numeşte acest fenomen "etichetaj". "Părinţii aşteaptă de la copiii lor un comportament corespunzător sexului pe care îl reprezintă, iar copilul va avea permanent tendinţa să adopte comportamentul pe care părinţii îl aşteaptă de la el", susţine psihologul american. De altfel, părinţii, conştient sau nu, încurajează copiii să se încadreze în "categoria" sexuală din care fac parte. Maşinuţe, ustensile, jocuri tehnice sau sportive pentru băieţei, păpuşi, rochiţe, jocuri de societate pentru fetiţe sunt elementele care formează gândirea viitorului copil în funcţie de sex.

Pe de altă parte, tot în funcţie de sex, copiii sunt solicitaţi în mod diferit de părinţi şi de societate, detaliază Veronique Rouyer, specialist în pedopsihologie. "În cazul fetiţelor, este valorificată latura relaţională, comunicarea, jocurile verbale, accentuarea comunicării vocale. În cazul băieţeilor, se pune accent pe latura fizică, pe jocurile mai brutale; băieţeilor le este acceptat mai uşor comportamentul agresiv, turbulent", explică Veronique Rouyer.

Studiile au arătat că, de fapt, taţii sunt cei care adoptă un comportament stereotip în funcţie de sexul copilului. Îi stimulează cu precădere pe băieţei, îi încurajează să-şi asume riscuri şi le lasă o mai mare autonomie. De asemenea, în familie, tatăl, explică Veronique Rouyer, este cel mai intransigent cu un băiat care adoptă atitudini feminine (prea temător, prea ocrotit), în vreme ce cu o fată care adoptă un comportament mai "băieţos" este ceva mai îngăduitor.

Toate aceste presiuni parentale şi sociale asupra copiilor îi fac pe băieţi să adopte mai greu atitudini feminine, spre deosebire de fetele care se pot "strecura" mai uşor prin acest păienjeniş de idei preconcepute către un comportament masculin.

Rolul social al viitorului adult este de fapt trasat strict încă de la naştere: "Asta este pentru băieţei, asta este pentru fetiţe" sunt explicaţiile pe care le primesc cei mici. Şi modelul educaţional este construit tot pe aceste stereotipuri: meserii pentru băieţi şi meserii pentru fete. Societatea continuă să întreţină ideea diferenţierii sexuale a psihicului uman, diferenţiere care desparte interesele şi aptitudinile explicând astfel "dedicarea" anumitor profesii pentru femei sau pentru bărbaţi.

Studii efectuate în Marea Britanie arată că, din cauza presiunii sociale, părinţii care au încercat să-şi crească copiii într-o modalitate "unisexuală" au ajuns la un eşec. "Modelele socio-culturale ne determină ca, în cele din urmă, să fim obligaţi să ne creştem copiii în conformitate cu diviziunea sexuală a muncii, astfel încât la maturitate aceştia să nu devină nişte inadaptaţi ai societăţii în care trăim", deplânge
cu resemnare situaţia actuală psihologul Françoise Voillot.

>> În famile, tatăl este cel mai intransigent cu un băiat care adoptă atitudini feminine, în vreme ce cu o fată care adoptă un comportament mai "băieţos" este ceva mai îngăduitor
Veronique Rouyer,
psiholog