De ce ne alegem un anume partener?

Psihologii încearcă să descifreze mecanismele care ne fac să găsim "jumătatea" potrivită Una dintre cele mai mari taine care a preocupat şi preocupă în continuare nu doar

Psihologii încearcă să descifreze mecanismele care ne fac să găsim "jumătatea" potrivită

Una dintre cele mai mari taine care a preocupat şi preocupă în continuare nu doar specialiştii, fie psihologi, medici, antropologi sau sociologi, este modul în care se realizează alegerea partenerului de viată. De o parte şi de alta a cuplului apare nu o dată întrebarea: "Oare de ce l-am (am) ales(-o) pe el (ea)". Conf. dr. Florin Tudose, de la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti, ne-a dezvăluit câteva dintre secretele alegerilor pe care le facem în viaţă când vine vorba de partener.

Specialistul român arată că una dintre "vedetele" psihanalizei mondiale, austriaca Melanie Klein susţinea că pentru ca două persoane să fie atractive şi totodată satisfăcătoare din punct de vedere sexual, una pentru cealaltă, trebuie îndeplinite anumite porniri inconştiente, care nu o dată sunt raţionalizate ca fiind motive "logice" ale alegerii. Întotdeauna, sentimentele bărbatului care alege sunt influenţate de ataşamentul lui precoce faţă de mamă, oricât ar încerca să disimuleze manifestările acestuia.

Chiar dacă un bărbat îşi alege ca parteneră de sex o femeie care este complet diferită de tipologia mamei sale, psihologii susţin că de fapt, cel mai probabil, diferenţele între cele două femei sunt doar aparente. Vocea sau unele caracteristici ale personalităţii vor fi întotdeauna în concordanţă cu impresiile timpurii ale bărbatului (din cea mai mică copilărie) despre mamă, şi vor reprezenta o atracţie cu totul specială. Mai mult, dacă ataşamentul faţă de mamă este extrem de puternic, această alegere aparent contradictorie va fi chiar dovada dorinţei lui de a se elibera de mamă.

Psihanaliştii susţin însă că locul mamei ca fantasmă erotică poate fi luat pe parcursul dezvoltării bărbatului şi de o soră sau de o verişoară. În aceste cazuri, acestea vor juca rolul modelului după care va fi făcută alegerea partenerei.

Uneori, şi alte persoane de sex feminin aflate în preajma copilului în primii ani de viaţă pot juca acelaşi rol: o doică, bunică, o mătuşă etc.

Băiatul va dori să redescopere când va deveni matur, în relaţia de iubire, fantasmele din copilărie. Tocmai de aceea, relaţiile timpurii cu persoanele feminine joacă un rol capital. De asemenea, amintirile refulate, impresiile cu conotaţie sexuală fac ca o persoană să fie mai atractivă sexual decât alta pentru subconştientul individului. În cazul femeilor, impresiile despre tată şi, în plus, sentimentele faţă de acesta - admiraţia, încrederea, pot juca rolul esenţial în alegerea partenerului erotic.

Ca şi în cazul băieţilor, iubirea timpurie a fetei faţă de tată poate să transgreseze către un frate, o altă rudă, un coleg de joacă, care ar fi putut deveni o persoană importantă şi faţă de care ea să fi avut fantasme sexuale sau materne. Ea îşi va căuta un iubit sau un soţ care să corespundă acestei imagini mai mult decât aceleia a tatălui dacă un astfel de proces a avut loc.

Relaţiile reuşite de iubire sunt cele în care inconştientul partenerilor se armonizează. De exemplu, dacă o femeie este puternic legată inconştient de tatăl ei, atunci ea va alege un bărbat care are nevoie de o femeie faţă de care să poată juca rolul de tată bun.

Femeia care caută un partener care să îi satisfacă sentimentele materne se va armoniza cu bărbatul care caută o femeie predominant maternă. Desigur că pe lângă influenţele timpurii din dezvoltarea noastră există mulţi alţi factori care acţionează în complicatul proces care alcătuieşte relaţia de iubire.

Peste atracţia inconştientă se suprapun interacţiunile din perioada adultă, derivând din circumstanţe şi personalităţi, din răspunsul la nevoile emoţionale şi la nevoile noastre practice de maturi. "Alegerea inconştientă stă la baza aşa-numitelor <> sau atracţii inexplicabile pe care un individ sau altul le simte faţă de un partener. De multe ori, ceea ce este absolut de neînţeles pentru ceilalţi ţine de zona mereu inaccesibilă a subconştientului", ne-a declarat conf. dr. Florin Tudose.