Ziua nr. 1 la serviciu

O profesoară şi un hair-stilist îşi aduc aminte de emoţiile, gafele şi transpiraţia din prima lor zi de muncă Prima zi de muncă provoacă întotdeauna emoţii de nedescris. Ambient

O profesoară şi un hair-stilist îşi aduc aminte de emoţiile, gafele şi transpiraţia din prima lor zi de muncă

Prima zi de muncă provoacă întotdeauna emoţii de nedescris. Ambient nou, colegi noi, zeci de întrebări. O să mă acomodez aici? O să mă înţeleg bine cu şefii? O să primesc o mână de ajutor, în caz de nevoie?

Cum o să fie, oare? Oricare-ar fi domeniul de activitate, e clar că ziua cu numărul 1 la locul de muncă înseamnă nelinişte, gafe, transpiraţie şi întâmplări de povestit nepoţilor. Marian Palfi, hair-stilist, şi Cristina Iordache, profesoară de română povestesc cum s-a desfăşurat prima lor zi de muncă

Cristina Iordache are 30 de ani şi este profesoară de limba şi literatura română. Deşi prima lecţie din cariera ei de dascăl a ţinut-o în faţa unor elevi de clasa a V-a, cele mai mari emoţii le-a trăit când a dat ochii cu "copiii ei", elevii clasei a XI-a B, cărora avea să le fie dirigintă: "Parcă mă lovise teama, eram agitată, panicată, m-apucase transpiraţia şi tremuratul. Mă întrebam cum voi face faţă, cum mă voi impune în faţa lor, eu, o persoană cu doar câţiva ani mai mult ca ei? Dacă voi face o gafă sau mai multe? Dacă mă fac de râs?".

Chiar dacă la început i-a fost mai greu, Cristina s-a împrietenit cu elevii ei. "I-am fumat", zice râzând. Adică "i-a citit", a făcut faţă curiozităţii lor, a ţinut piept trăsnăilor tipice vârstei. Acum zice cu mândrie că anii petrecuţi alături de elevi în sistemul de învăţământ au format-o ca profesor şi ca om.

Zece clienţi, în prima zi de lucru

Pasionat de pictură şi de frumos, Marian Palfi, 26 de ani, a decis să devină hair-stilist.
După un an de zile în care-a învăţat ce-i cu meseria asta, s-a prezentat la un salon din Pantelimon, ca să dea o probă pentru angajare.

Ţine minte şi-acum ziua cu pricina: "Toată lumea se strânsese în jurul meu, inclusiv şefii, şi toţi mă analizau. E clar că am avut emoţii, mi-aduc aminte că transpirasem", zice zâmbind. "Dar chiar dacă nu aveam experienţă, toată lumea a fost încântată de ce a ieşit. Am avut 10 clienţi în prima zi de lucru".
Recunoaşte sincer: la început tundea aşa, "mai băbeşte", mai pe bâjbâite. Acum, experienţa îşi spune cuvântul: "Înainte, o tunsoare îmi lua şi 45 de minute, acum, dacă vreau, pot să termin chiar şi-ntr-un sfert de oră".

"Teama de nou apare pe fondul unei lipse de încredere în sine"

"Cum orice persoană este motivată în alegerea unui loc de muncă în funcţie de pregătirea pe care o are, prima zi de muncă după absolvirea unei şcoli pare să provoace multor oameni reacţii afective extraordinare", spune psihologul Ilie Marinescu (foto).

"În şcoală, foarte puţini dintre noi au avut parte de o educaţie privind dezvoltarea personală, privind comunicarea, relaţiile cu oamenii sau motivarea. În momentul în care te întâlneşti pentru prima dată cu un grup de oameni, fiecare tinde să îl definească pe celălalt, îl situează într-o anumită categorie, ceea ce are drept consecinţă reducerea incertitudinii faţă de ceilalţi.

Dar până la consolidarea procesului de adaptare la noul grup, individul manifestă o confuzie puternică între nivelul emoţional (ceea ce percepe el în plan afectiv) şi nivelul raţional (ceea ce se produce efectiv şi ceea ce trebuie să facă el în situaţia respectivă). Teama de nou apare pe fondul unei lipse de încredere în sine, pe fondul grijii că poate da greş, că-şi poate pierde slujba, că va fi ridiculizat de colegi".