Viorica Bucur: "Erau interzise desenele cu Popeye Marinarul, pentru că Olive semăna cu Tovarăşa”

O voce memorabilă. Care atrage după sine un car de amintiri şi nostalgii. „Şi la piaţă dacă mă duc, cum scot un cuvânt, lumea începe: «Ah, dar vă ştiu, staţi să mă gândesc...»”. Nu se poate să-i fi uitat timbrul, nuanţele, culoarea. S-a întipărit fără drept de apel în memoria copilului de altădată. O auzeai şi zbârnâiai. „Tanti cu desenele”. Viorica Bucur. Realizatoare a „Galei desenului animat” la T

Cunoscutul critic de film Viorica Bucur a încetat din viaţă, ieri, 22 august, la vârsta de 65 de ani. Suferea de o boală incurabilă, cu care fusese diagnosticată în urmă cu două luni. În conştiinţa cinefililor, numele filmologului Viorica Bucur rămâne asociat cu emisiunea „Gala desenului animat“, o mică oază de frumuseţe în anii cenuşii ai epocii comuniste. Despre această perioada „Historia“ a realizat un interviu cu doamna Viorica Bucur chiar pentru numărul din luna August al revistei.

Cum a început Gala filmului de animaţie?

Prima ediţie a „Galei filmului de animaţie” - aşa se numea la început - a fost sâmbăta, în cadrul „Întâlnirii de sâmbătă seara”, emisiune realizată de Tudor Vornicu. Apoi s-a mutat duminica după-masă şi avea cam o oră. Iar noi începuserăm să le facem tematice – 100% Popeye, de pildă – le dădeam anumite titluri, ne jucam... Apoi a revenit sâmbăta, la amiază, în cadrul programului girat de Vornicu, şi, de-a lungul anilor, s-a tot scurtat, s-a tot scurtat, ca, de altfel, întreg programul televiziunii române. (…)

Au fost încercări, pe parcursul timpului, să se renunţe la emisiune?

Da, categoric, au fost multe încercări. Pentru că erau câteva lucruri care nu conveneau. Am avut, de pildă, probleme mari de „viză” la „Popeye Marinarul”, pentru că Olive Oyl semăna foarte mult cu Tovarăşa. Remarcam noi şi remarcau şi cei din jur. Şi, mai ales, am avut un desen animat foarte frumos, pe care, efectiv, nu puteam să-l dau. Se numea „Betty Boop, Albă ca Zapăda”: Betty Boop era Albă ca Zapăda şi, bineînţeles, maştera era Olive Oyl. Că aceeaşi echipă condusă de fraţii Max şi Dave Fleischer semna desenele animate şi cu Popeye şi Olive, şi cu Betty Boop. Era momentul cu otrăvirea, dar mai era şi momentul în care Olive Oyl, maştera, se uita în oglindă şi zicea: „Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din ţară?” Şi maştera Olive semăna îngrozitor de tare şi la gestică, şi la chip cu Tovarăşa. Am dat o singură dată acest extraordinar desen animat – o bijuterie de fantezie, ritm, muzică de jazz tip New Orleans – dar după aceea ni s-a atras atenţia să nu mai repetăm „experienţa”.

Citiţi interviul integral în Historia.ro