Victimele exploziei din Colentina refuza sa plece dintre daramaturi

Nimeni nu-si asuma raspunderea tragediei, iar autoritatile s-au odihnit in tot week-end-ul

Zile si nopti de cosmar pentru locuitorii din cartierul Colentina, afectati de explozia de gaze care a avut loc, vineri, in atelierul de incaltaminte situat pe Nicolae Apostol, la nr. 115. Trupurile tinerilor morti in urma exploziei nu pot fi ridicate de la IML, intrucat nu li s-au gasit actele printre daramaturi. Rudele ranitilor stau cu frica in san, asteptandu-se la ce este mai rau. Deflagratia a ras opt case si doua automobile. Oamenii, iesiti duminica pe la porti, comenteaza evenimentele. Unii bat cruci mari si zic: "Fereasca Dumnezeu!". Echipajele politiei comunitare interzic trecerea prin zona. "De cand mama m-a facut n-am pomenit asa explozie", marturiseste Ilie, unul dintre vecini. O femeie povesteste alteia cum i s-a zguduit ei tavanul. "Am auzit o bubuitura ca la razboi! Mie cine imi repara casa? Ca tot au fost cutremure zilele astea, mor cu copiii sub daramaturi!".
Termopanele si gresia s-au dus, raman ratele la banci
Cei sapte membri ai familiei lui Anton Dumitru, a carui casa de la nr. 98 a fost complet avariata, sunt disperati si isi revin greu dupa ce au vazut cum agoniseala de-o viata le-a fost stearsa de pe suprafata pamantului, intr-o clipita. Ei se asteptau ca autoritatile venite la fata locului sa faca ceva, concret, spre a-i ajuta, insa pana acum nu s-a intamplat nimic. A fost week-end si nu s-a lucrat. in curte calci pe moloz, bucati de mobila, geamuri. Au venit vecinii de pe strada ca sa-i ajute. Femeile plang in hohote. Anton Dumitru, cu ochii arsi de nesomn, povesteste cum s-a intamplat tragedia. Pe el si pe una din nepotele i-a aruncat suflul exploziei cat colo! Ore in sir n-au auzit nimic. "Mai bine nu ma nastea mama ca sa vad cum se chinuie copilasii mei, plange Anton Dumitru. Nevasta-mea e cardiaca, bunica e in spital, din cauza exploziei, nepoatele au fugit pe la rude, nu mai au curajul sa intre aici. Ce ne facem noi, acum? N-avem bani, nici acte, pentru ca sunt ingropate sub daramaturi. Avem insa datorii la banca, uite termopanele, abia le-am luat, in rate, tandari s-au facut! Aparatura din bucatarie e praf, nici n-am apucat sa o achitam in intregime. Nor-mea si fiu-meu s-au imprumutat si au cumparat niste gresie. Nici n-au apucat s-o desfaca din pachete".
Apa minerala, rezervata VIP-urilor
Batranul hohoteste ca un copil, in timp ce fiul lui, Leonard, incearca sa-l imbarbateze, cat de cat. De pe un zid, ramas inca in picioare, Maica Domnului ii priveste cu ochi tristi, de parca plange. "Icoana asta a mai ramas aici pe perete!, spune Pauna, sotia lui Anton Dumitru. Toate s-au daramat, toate s-au facut praf. Poate ca ea ne-a aparat pe toti, de n-am murit!". Autoritatile le-au spus oamenilor ca luni vor veni si vor darama complet casa, iar locatarii vor fi evacuati. Membrii familiei Dumitru nu sunt insa de accord. "Nu plecam nicaieri, spune Leonard Dumitru. Aici e agoniseala nostra, munca noastra, unde sa ne ducem? Primaria o sa ne dea o locuinta sociala, noi vrem sa ne recladim casuta, vrem niste ajutoare! Nu din vina noastra s-a produs explozia. Stie primaria ca fetitele mele s-au dus aproape dezbracate la scoala? Cand au venit autoritatile sa constate dezastrul, in frunte cu prefecta, Mioara Mantale, s-au uitat si au promis. Cu promisiunile o sa ramanem, va spun eu! S-a dus fetita mea si le-a cerut putina apa, ca aveau din aceea minerala si ei i-au spus: "Du-te de aici, asta e pentru VIP-uri!!" Pai, ce ajutor or sa ne dea astia!?"