Venera Arapu creatoare de modă: „Pentru mine, altfel este un cuvânt definitoriu“

Este una dintre cele mai îndrăzneţe, mai nonconformiste şi, deopotrivă, mai admirate dintre creatoarele de modă care s-au afirmat nu doar în ţara noastră, ci şi în zone mai mândre ale lumii. Venera Arapu este o femeie frumoasă, mamă a doi copii, promotoare a artei şi a bunului gust. Iar proiectul său de creaţie artistică, Vitrina, va schimba, în bine, multe vieţi. 

„Tango": Te-ai căsătorit din facultate?

Venera Arapu: Da. Băiatul meu cel mare, Matei, a dat deja Bacalaureatul - are 15 ani, dar când a fost în Franţa a tot făcut doi ani într-unul - iar fetiţa mea, Clea, are 6 ani.

Cum de te-ai măritat aşa de tânără?

Dacă mă întrebi, nu aş zice că e ceva rău. L-am avut pe Matei la 27 de ani şi mi se pare foarte bine, adică nu e nici prea devreme, nici prea târziu. Şi oricum, cred că, din punctul ăsta de vedere, putem să spunem că niciodată nu e momentul. Aşa este, dar, de obicei, persoanele nonconformiste nu fac aşa repede pasul ăsta. În mine există şi o latură mai liniştită, lucrurile importante ale vieţii nu le-am ratat, ele trebuie făcute şi ­le-am făcut.

Care sunt, în opinia ta, lucrurile importante?

Familia, copiii... Cred că pentru o femeie aceste lucruri sunt foarte importante sau, cel puţin pentru mine, au fost. Eu nu am avut niciodată teama că un copil sau mai mulţi mă vor încurca; am muncit când eram însărcinată cu ambii copii până înainte să nasc.

Cum s-a schimbat viaţa ta după ce ai avut primul copil?

E înainte şi după, este ceva, cum să spun, cum spunem noi înainte de Hristos şi după. Totul se schimbă - înainte nu te controla nimeni, nu te trăgea nimic să te duci acasă; în momentul în care ai un copil, fugi direct acasă, deci se schimbă tot. În acelaşi timp, faptul că am avut un copil m-a ajutat foarte mult, în sensul că un copil te obligă să relativizezi problemele; lucruri cu adevărat importante în viaţă sunt puţine şi începi să realizezi, cu timpul, că sunt din ce în ce mai puţine lucruri importante. Noi suntem cei care le dăm o anvergură mult mai mare decât merită celorlalte, stricătoare şi neesenţiale. Copiii te calmează, te liniştesc - ce spun bătrânii, că sănătatea şi armonia sunt importante, este adevărat, chiar la asta se reduce tot. În rest, toţi avem perioade mai bune, mai rele, iar ce ne e dat trebuie să ducem.

Când ai plecat în Franţa şi de ce?

La 28 de ani, când m-am decis să fac acolo o şcoală. Iniţial am zis că mă duc pentru un an. Dar cei de acolo mi-au echivalat cei 6 ani de facultate din România cu 2 - am avut şi un dosar bun - şi am intrat, astfel, direct în anul 3. Matei a rămas aici, cu fostul meu soţ şi cu bona, iar eu am plecat singură. A fost anul cel mai dificil emoţional, adică să ai un copil de un an şi să te duci singur în altă ţară... Plus că una e să te duci la 20 de ani, fără obligaţii şi nelăsând nimic în urmă, şi alta e să pleci lăsând o bucată din tine în urmă. Dar, socoteala de acasă nu a fost la fel cu cea din târg, eu m-am gândit că mă întorc rapid şi nu a fost aşa. Mi s-a oferit posibilitatea de a lucra la Givenchy, cu Alexander McQueen, iar ăsta era visul oricărui tânăr. Întâmplător a fost că McQueen era creatorul meu favorit, cel mai spectaculos designer, după părerea mea.

Câţi ani ai stat în Franţa?

12 ani. Mulţi.

Cum s-a desfăşurat viaţa ta în intervalul ăsta?

A fost destul de dificil. OK, a venit Matei şi cu bona şi am fost acolo toţi trei. Soţul meu a rămas aici, pentru că aveam fabrica, iar eu am tot fost pe drum. Nu mi-a fost uşor, este destul de dificil să asimilezi o cultură nouă, oamenii sunt altfel decât noi, eşti străin şi o simţi, nu cunoşti pe nimeni. Mi-era greu. Îmi aduc aminte că în weekend-uri am deprins obişnuinţa de a vorbi puţin singură. În general, când mă concentrez, spun cu voce tare: Acum fac asta, acum fac aia..., deci cei care mă cunosc ştiu, iar oamenilor noi care îmi sunt în preajmă le spun din start: Vezi că eu am acest obicei.

Cum rezistă o relaţie la distanţă? Cum ai reuşit să-ţi păstrezi o relaţie atâţia ani?

Cred că dacă relaţia e bazată şi pe altceva, în afară de dragostea aia romantică, are şanse. Eu nu pot să spun că ne-am căsătorit numai din acest motiv, ci pe nişte baze solide omeneşti, care nu dispar niciodată, iar atâta timp cât există dialog, drumuri, avioane, cred că mulţi oameni reuşesc să reziste.

Ca dovadă că aţi mai făcut un copil, la un moment dat.

Da, bine, eu mi-am dorit mereu trei copii şi mi-aş fi dorit-o pe Clea mai devreme, dar nu s-a putut. Oricum, în toată această perioadă, am fost numai pe drum. După ce am lucrat la Givenchy, ne-am făcut propria noastră societate în Franţa, cu brandul Venera Arapu - producţia se făcea în România, iar societatea era franceză.

" Cred că dacă relaţia e bazată şi pe altceva, în afară de dragostea aia romantică, are şanse."

" Lucruri cu adevărat importante în viaţă sunt puţine şi începi să realizezi, cu timpul, că sunt din ce în ce mai puţine lucruri importante."