Urmasii granicerilor isi cer proprietatile primite de la Franz Josef

Urmasii granicerilor romani de la marginea fostului Imperiu Austro-Ungar solicita statului roman aproape 150.000 de hectare de pamant. La mai bine de 130 de ani de la constituirea asociatiei

Urmasii granicerilor romani de la marginea fostului Imperiu Austro-Ungar solicita statului roman aproape 150.000 de hectare de pamant. La mai bine de 130 de ani de la constituirea asociatiei granicerilor, proprietatile lasate mostenire de insusi imparatul Austriei, Franz Josef, ar putea reveni unui numar de 94 de comunitati din sudul tarii. "Comunitatea de avere" din Caransebes este una dintre cele mai mari asociatii de proprietari de pamant care a functionat pe teritoriul Romaniei. Practic, aceasta forma asociativa a rezistat evolutiei istorice din secolul al XIX-lea pana la nationalizare. Nici in timpul regimului comunist o buna parte dintre proprietati nu au fost colectivizate.
Aproape 150.000 de hectare pentru 94 de comunitati
Dintre cei aproximativ 30.000 de romani care faceau parte initial din aceasta comunitate au ramas foarte putini. Cu toate acestea, unii dintre urmasi au reinfiintat-o in anul 2000. Initiativa apartine unui anume Iulian-Luca Lungu, "fiu de granicer", cum se autointituleaza. La cei 89 de ani ai sai, batranul a gasit puterea sa stranga in jurul sau mai multe personalitati locale si a reusit sa repuna bazele "Comunitatii de avere". El spera ca, o data cu aplicarea "Legii Lupu", in varianta ei integrala, asociatia sa isi recapete pamanturile. "Am tot asteptat sa imi aduca titlul si Vasile Lupu, si Flutur", declara batranul granicer. La randul sau, Vasile Corneanu, secretarul comunitatii, ne-a prezentat documente si marturii ale existentei fostelor teritorii graniceresti. Are chiar un act semnat si parafat de imparatul Franz Josef, prin care se treceau in proprietatea locuitorilor de la marginea de est a imperiului intinse suprafete de teren. Beneficiarii au fost membrii zecilor de comunitati care asigurau paza frontierei la nord de Dunare. Toti faceau parte din Regimentul de granita romano-banatean nr.13.
Comunitatea de avere, singura "colectiva" care a functionat
Povestirile celor care au supravietuit pe aceste meleaguri sunt nenumarate. Ca si Iulian Lungu, multi dintre varstnicii din aceasta parte a tarii ne-au marturisit ca spera sa nu inchida ochii pana cand nu vor vedea pamanturile redate comunitatii care a dat 25 de generali si sute de ofiteri. Printre acestia se numara si generalul Ioan Dragalina, cazut in luptele din primul razboi mondial. De la urmasii granicerilor am aflat ca unul dintre drapelele de lupta ale fostului Regiment 13 se afla la Muzeul de Istorie din Viena. Vastul domeniu forestier si agrar dat de imparat drept rasplata pentru romanii de la granita imperiului s-a administrat in comun. Un comitet de conducere decidea asupra modului de exploatare a lemnului sau asupra felului in care erau efectuate lucrarile edilitare fata de membrii comunitatii. Fiecare comunitate locala avea reprezentantii sai intr-o adunare generala. Forma de organizare colectiva a creat conditiile unei dezvoltari net superioare fata de alte zone ale tarii. Interesant este ca o parte dintre aceste principii au fost preluate (si malformate) de "colectivele" comuniste. Membrii comunitatii vor, de altfel, ca statul roman sa le confere un singur titlu de proprietate pe toate cele 145.673 de hectare.