Tinerii pleacă greu de la părinţi

Vârsta medie pentru întemeierea unei familii se apropie vertiginos de 30 de ani, până atunci tinerii preferând să locuiască în casa părintească, decât să se mute singuri Lipsurile

Vârsta medie pentru întemeierea unei familii se apropie vertiginos de 30 de ani, până atunci tinerii preferând să locuiască în casa părintească, decât să se mute singuri

Lipsurile materiale şi dorinţa de a rezista cât mai mulţi ani la universitate îi fac pe tineri să accepte mai mult timp să se simtă "ca la mama acasă", dar la propriu. În 1990, vârsta medie a viitorilor soţi era de 25 ani - el, şi 22 de ani - ea. În ultimii doi ani, viitorul soţ a ajuns să depăşească vârsta de 30 de ani, în timp ce etatea medie a mireselor se situează undeva în jurul a 26 de ani, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică.

Andrei şi Silvia au fost în oraş, au băut o bere cu prietenii. Dar a venit seara şi trebuie să se întoarcă acasă. Fiecare, la părinţii lui. Pentru cine nu-i cunoaşte, ar părea o situaţie banală, care are ca protagonişti doi liceeni. Dar Andrei are 29 de ani şi este masterand la o universitate tehnică din Capitală. Silvia, prietena lui, are 26 de ani şi a terminat de curând o specializare umanistă de la Universitatea Bucureşti.

"Respectăm nişte rigori, dacă vrem să ne putem continua studiile. Eu, deşi angajat, nu îmi pot permite o garsonieră cu chirie. De aceea, preferăm ca părinţii noştri să ne ştie aproape de ei, până vom putea să ne facem o familie. Doar a noastră", spune Silvia. Este conştientă că a depăşit de mult vârsta pentru a sta "agăţată" de fusta mamei, dar spune că îi este mai bine aşa. "Părinţii mă ajută mult prea mult pentru a nu le arăta respect. Atât eu, cât şi Andrei", mai precizează ea. "În plus, ne înţeleg suficient pentru a ne lăsa singuri în unele weekenduri", zâmbeşte Andrei, complice.

În grupul lor sunt dese aceste situaţii. Numai doi sau trei dintre prieteni se pot lăuda că au casa lor. Dar care nu pot primi prea mulţi musafiri, fiind numai nişte garsoniere...

În cazuri extreme, părăsirea casei părinteşti vine ca urmare a neînţelegerilor şi a climatului constrângător din familie", explică Andrei Chiriac, psiholog la Spitalul de Psihiatrie dr. Constantin Gorgoş.

Excepţia confirmă regula

Diana, o tânără de 21 de ani, care împacă facultatea cu munca, a dorit să fie independentă cât mai de timpuriu. "Am decis să mă mut din dorinţa de a-mi organiza singură spaţiul şi pentru că vreau să iau singură deciziile privitoare la propria viaţă. Locuiesc împreună cu prietenul meu şi din raţiuni practice, pentru a ne gestiona mai bine treburile casei, dar şi pentru că am fost conştienţi că două salarii sunt mai bune decât unul singur", explică ea.

Motivele mutării de acasă pot fi multiple. "Tinerii pleacă din dorinţa de a se descurca pe cont propriu sau pentru a locui cu un prieten. Un alt motiv poate fi începerea facultăţii sau găsirea unui loc de muncă mai îndepărtat de casă.

"Din păcate, există destul de rar situaţia în care să se găsească şi posibilităţi financiare pentru a oferi independentizarea tânărului şi bunăvoinţă", concluzionează specialistul.

"Ia-ţi mireasă ziua bună !" provoacă tristeţe tuturor

Şi părinţii suferă la plecarea copiilor din casă, indiferent la ce vârstă se petrece despărţirea. "Ca părinte poţi încerca stări opuse, fie de uşurare în faţa plecării copilului, având astfel mai mult timp pentru a te ocupa de propria persoană, fie de nelinişte, simţindu-te ca şi cum odată cu plecarea copilului a dispărut şi motivul tuturor eforturilor tale. În prezent, conform psihologilor, asistăm la o creştere a vârstei la care tinerii decid să părăsească mediul sigur al familiei pentru a-şi întemeia propriul cămin", explică psihologul Andrei Chiriac (foto).